ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5206/2007

Asupra recursului

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția comercială, reclamanta SC

M.E. SRL a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. București, solicitând

obligarea pârâtei la plata sumei de 1.666.498 lei (ROL), reprezentând dobânda

legală pentru întârzierea rambursării TVA acumulată în perioada februarie 2001-

august 2002.

Pe cale

administrativă, dosarul a fost scos de pe rol și repartizat secției a IV-a

civilă.

Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 325 din 31 martie

2005 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia civilă nr. 19/A din 15 ianuarie 2007, a admis apelul declarat de pârâtă

și a schimbat în parte sentința în sensul că dobânda datorată este în cuantum

de 132.480,07 lei.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta D.G.F.P. București,

criticând-o ca fiind nelegală în raportul cu cazul de modificare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La termenul de

dezbateri, în baza dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a

invocat, din oficiu, motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 304

pct. 3 C. proc. civ., respectiv necompetența materială a Curții de Apel

București de a soluționa apelul.

În cauză sunt

incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în raport cu dispozițiile

tranzitorii ale Legii nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru

modificarea și completarea Codului de procedură civilă.

Prin derogare de

la prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „Procesele în

curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor

continua să fie judecate de acele instanțe", legiuitorul a statuat în art.

II

din Legea nr. 219/2005 că, atât în primă instanță cât

și în căile de atac, proceselor în curs de judecată li se aplică normele de

competență prevăzute de „prezenta lege".

Chiar dacă

instanțele erau legal investite cu soluționarea unor cauze, în primă instanță sau

în căile de atac, în temeiul

normelor tranzitorii menționate schimbarea

normelor de competență este de imediată aplicare și proceselor în curs, cu

consecința că instanța investită conform regulilor de competență anterioare

urma să se dezinvestească și să trimită dosarul la instanța competentă potrivit

„prezentei legi".

Din această

perspectivă, prin art.

II

din Legea nr. 219/2005, legiuitorul a avut în

vedere criteriul competenței materiale procesuale, respectiv stabilirea

competenței (inclusiv pe verticală) în funcție de natura, obiectul și valoarea

litigiului.

Este adevărat că

această interpretare sacrifică parțial competența materială de atribuție a

instanțelor de control judiciar, dar, dacă aplicarea legii impune această

interpretare, înseamnă că însuși legiuitorul a anulat implicit, parțial și

competența de atribuție a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a curților de

apel, reglementând o soluție procedurală de excepție, pe o perioadă determinată

și anume aceea ca recursurile declarate împotriva hotărârilor date de curțile

de apel și apelurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de tribunale să

fie soluționate tot de curțile de apel (recursurile), respectiv de tribunale

(apelurile), în cauzele care, în funcție de natura, obiectul și valoarea litigiului,

sunt („potrivit prezentei legi") de competența în primă instanță a

judecătoriei.

În prezenta

cauză, din punct de vedere procesual, după intrarea în vigoare a Legii nr.

219/2005, Curtea de Apel București nu mai era competentă să soluționeze apelul

într-un litigiu cu o valoare sub 5 miliarde lei, ci, în temeiul dispozițiilor

art. II alin. (2) din actul normativ menționat, trebuia să trimită dosarul

Tribunalului București urmând procedura prevăzută de alin. (4) al aceluiași

articol de lege.

Pentru considerentele

prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ. și a

dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să

caseze decizia și să trimită cauza pentru soluționarea apelului la Tribunalul

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de pârâta D.G.F.P. București împotriva deciziei nr. 19/A din

15ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre judecată în apel la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 iunie 2007.