ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5206/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția comercială, reclamanta SC M.E. SRL a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. București, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.666.498 lei (ROL), reprezentând dobânda legală pentru întârzierea rambursării TVA acumulată în perioada februarie 2001- august 2002. Pe cale administrativă, dosarul a fost scos de pe rol și repartizat secției a IV-a civilă. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 325 din 31 martie 2005 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 19/A din 15 ianuarie 2007, a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat în parte sentința în sensul că dobânda datorată este în cuantum de 132.480,07 lei.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta D.G.F.P. București, criticând-o ca fiind nelegală în raportul cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La termenul de dezbateri, în baza dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a invocat, din oficiu, motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., respectiv necompetența materială a Curții de Apel București de a soluționa apelul. În cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în raport cu dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Prin derogare de la prevederile art. 725 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora: „Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe", legiuitorul a statuat în art. II din Legea nr. 219/2005 că, atât în primă instanță cât și în căile de atac, proceselor în curs de judecată li se aplică normele de competență prevăzute de „prezenta lege". Chiar dacă instanțele erau legal investite cu soluționarea unor cauze, în primă instanță sau în căile de atac, în temeiul normelor tranzitorii menționate schimbarea normelor de competență este de imediată aplicare și proceselor în curs, cu consecința că instanța investită conform regulilor de competență anterioare urma să se dezinvestească și să trimită dosarul la instanța competentă potrivit „prezentei legi". Din această perspectivă, prin art. II din Legea nr. 219/2005, legiuitorul a avut în vedere criteriul competenței materiale procesuale, respectiv stabilirea competenței (inclusiv pe verticală) în funcție de natura, obiectul și valoarea litigiului.

Este adevărat că această interpretare sacrifică parțial competența materială de atribuție a instanțelor de control judiciar, dar, dacă aplicarea legii impune această interpretare, înseamnă că însuși legiuitorul a anulat implicit, parțial și competența de atribuție a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a curților de apel, reglementând o soluție procedurală de excepție, pe o perioadă determinată și anume aceea ca recursurile declarate împotriva hotărârilor date de curțile de apel și apelurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de tribunale să fie soluționate tot de curțile de apel (recursurile), respectiv de tribunale (apelurile), în cauzele care, în funcție de natura, obiectul și valoarea litigiului, sunt („potrivit prezentei legi") de competența în primă instanță a judecătoriei.

În prezenta cauză, din punct de vedere procesual, după intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005, Curtea de Apel București nu mai era competentă să soluționeze apelul într-un litigiu cu o valoare sub 5 miliarde lei, ci, în temeiul dispozițiilor art. II alin. (2) din actul normativ menționat, trebuia să trimită dosarul Tribunalului București urmând procedura prevăzută de alin. (4) al aceluiași articol de lege. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia și să trimită cauza pentru soluționarea apelului la Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. București împotriva deciziei nr. 19/A din 15ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza spre judecată în apel la Tribunalul București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2007.