ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1762/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30

august 2005 și precizată cu petiția depusă la 14 octombrie 2005, reclamantul I.A.

a chemat în judecată pe Primul Ministru al Guvernului României, solicitând

obligarea pârâtului, să-i răspundă la memoriile indicate în adresa nr. 93 din

16 august 2005, depusă la Prefectura județului Hunedoara, sub nr. 7197 din 16

august 2005, să se atașeze răspunsul, cu număr de înregistrare, dat de fiecare

minister menționat, în memoriul nr. 78 din 27 iunie 2005, înregistrat la Prefectura

Hunedoara, sub nr. 965/J din 27 iunie 2005, să i se plătească daune în sumă de

1.000.000 dolari SUA, pentru repararea prejudiciului suferit, să i se răspundă

la întrebările adresate, privind respectarea unor articole din Constituție și

din Legea nr. 90/2001 și să-i plătească daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că memoriile și adresele sale nu au fost soluționate în termenele

prevăzute de lege și nu a beneficiat de un proces echitabil, pentru

valorificarea drepturilor sale, astfel încât a fost prejudiciat și conform art.

998 și 999 C. civ., se impune despăgubirea sa prin plata daunelor solicitate.

Prin sentința civilă nr. 288 din 18

noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată împotriva Primului Ministru și în

baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea reclamantului la judecată

față de pârâtul Guvernul României.

Instanța de fond a reținut că

reclamantul nu poate fi considerat o persoană vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, în

conformitate cu dispozițiile art. 1 și art. 2 pct. 1 lit. g) și h) din Legea nr.

554/2004, întrucât memoriile adresate pârâtului au fost înaintate autorităților

în drept să verifice și să soluționeze aspectele sesizate, potrivit

prevederilor legale și principiului constituțional al separației puterilor în

stat.

Cererea reclamantului, de a i se

răspunde la întrebările adresate, privind respectarea unor prevederi cuprinse

în Constituție și în Legea nr. 90/2001, a fost respinsă, cu motivarea că nu a

fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută în O.G. nr. 27/2002 și în Legea

nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul și a solicitat casarea hotărârii, ca nelegală și

netemeinică.

Recurentul a susținut că litigiul a

fost judecat cu încălcarea procedurii de repartizare aleatorie a cauzelor și că

instanța de fond a refuzat să-i comunice hotărârea, în termenul de 10 zile,

prevăzut de art. 17 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul pricinii, recurentul a

arătat că acțiunea sa este întemeiată față de dispozițiile art. 82, 102, 107

din Constituție și art. 11 - 13 din Legea nr. 90/2001, solicitând admiterea

tuturor cererilor, astfel cum au fost formulate.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

În conformitate cu prevederile art. 302

1

C. proc. civ., se constată că recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul, iar susținerile sale, privind modul de

repartizare a cauzei și termenul de comunicare a sentinței, nu constituie

motive de casare sau de modificare a hotărârii, în sensul prevăzut de art. 304 C.

proc. civ., astfel încât nu este posibilă încadrarea lor într-unul din aceste

motive.

Examinând cauza, sub toate

aspectele, prin efectul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., se

constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

Față de principiul constituțional al

separației puterilor în stat, instanța de fond a constatat corect că Primul Ministru,

în calitatea sa de șef al executivului, nu are competențe în sfera puterii

judecătorești și nu se poate substitui activităților specifice atribuite prin

lege, Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Justiției,

autorități cărora le-au fost transmise, spre competentă soluționare, memoriile

adresate de recurentul-reclamant, Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj,

Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Prin hotărârea atacată, s-a

constatat judicios că nu există un refuz nejustificat al pârâtului de a

soluționa cererile reclamantului, privind un drept recunoscut de lege sau un

interes legitim și că, din acest motiv, nu există temei legal pentru acordarea

daunelor morale și materiale solicitate prin acțiune.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.A.

împotriva sentinței civile nr. 288 din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 mai 2006.