ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3241/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ la data de 21 octombrie 2005, reclamantul I.A. a chemat în judecată pârâtul Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, D.L., solicitând obligarea pârâtului: - să îi răspundă la memoriile formulate; - să îi plătească suma de 300.000 Euro, pentru prejudiciile create prin refuzul de a-i comunica hotărârile pronunțate în dosarele menționate în plângere; - să îi plătească suma de 100.000 Euro, pentru refacerea sănătății afectată de stress-ul la care a fost supus prin nesoluționarea plângerii; - să îi plătească suma de 100.000 Euro, pentru atitudinea sfidătoare și disprețul la care a fost supus de Consiliul Superior al Magistraturii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin nesoluționarea în termen legal a cererii înregistrate sub nr. 101 din 12 septembrie 2005, i-a fost îngrădit dreptul la recurs, prin refuzul nejustificat de a i se comunica hotărârile prevăzute de art. 134 alin. (3) din Constituție, fiindu-i lezată onoarea și reputația. Totodată, reclamantul a mai solicitat ca în întâmpinare, pârâtul să menționeze toate plângerile, cererile și adresele care se restituie reclamantului. Prin sentința civilă nr. 35 din 17 februarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul I.A. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că, printr-o cerere adresată pârâtului, având numărul de înregistrare dat de reclamant - nr. 101 din 12 septembrie 2005, acesta a solicitat restituirea exemplarului nr. 2, cu număr de înregistrare, ale mai multor acte.

Prin adresa nr. 296/2096 din 25 octombrie 2005, Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția Judiciară a comunicat reclamantului, transmiterea copiilor actelor solicitate. Deoarece reclamantul a primit răspuns la cererea depusă prin tichet recomandat la data de 12 septembrie 2005, la Oficiul Poștal Orăștie, împrejurarea că acesta nu este mulțumit de conținutul răspunsului primit, nu poate fi interpretată ca un refuz nejustificat al pârâtului de soluționare în termen legal a unei cereri, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a constatat că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termenul legal a cererii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, inexistența vătămării pretinse determină ca sumele pretinse de reclamant pentru repararea unor prejudicii să fie considerate ca neîntemeiate, neexistând raport de cauzalitate între acțiunea pârâtului și prejudiciile invocate. Cu privire la capătul de cerere din acțiunea reclamantului, ca pârâtul să fie obligat să menționeze în întâmpinare toate hotărârile, plângerile, cererile și adresele a căror restituire se solicită, instanța a apreciat caracterul inadmisibil, în raport cu caracterul întâmpinării, ca mijloc de apărare al pârâtului.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs, reclamantul I.A. Recurentul reiterează capetele de cerere din acțiunea cu care a fost sesizată instanța de fond, solicitând rejudecarea cauzei și obligarea pârâtului să elibereze înscrisurile solicitate și să plătească daunele solicitate. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În cauză, se observă că instanța de fond a făcut o justă apreciere a dispozițiilor legale aplicabile și a materialului probator administrat în ceea ce privește competențele președintelui Consiliului Superior al Magistraturii privind soluționarea petițiilor, cât și în legătură cu faptul că recurentului i s-a comunicat răspuns la cererea depusă prin poștă la 12 septembrie 2005. Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat în mod corect că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept al său legitim, iar împrejurarea că acesta este nemulțumit de conținutul răspunsului primit, nu poate fi considerată refuz nejustificat de soluționare în termen legal a cererii. Pe cale de consecință, instanța fondului a considerat just că inexistența raportului de cauzalitate între actele pârâtului și prejudiciile invocate nu poate conduce la obligarea la plata sumelor pretinse.

Este corectă și concluzia la care ajunge instanța de fond cu privire la inadmisibilitatea cererii reclamantului privind obligarea pârâtului, ca, prin întâmpinare, să menționeze toate înscrisurile a căror restituire se solicită. Întâmpinarea constituie un act de procedură, prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare în judecată, apărându-se față de pretențiile reclamantului. Art. 115 C. proc. civ. cuprinde elementele întâmpinării, dar în nici un caz instanța nu poate obliga pârâtul să includă în cuprinsul întâmpinării anumite date pe care acesta nu le consideră necesare în apărarea sa. În concluzie, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.A. împotriva sentinței civile nr. 35 din 17 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2006.