ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2251/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 mai 2008, reclamanta S.M. a chemat în judecată Statul Român, prin Judecătoria Alba, Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând să se constate neîndeplinirea obligației de a face și încălcarea normelor legale în vigoare, obligarea în solidar a pârâților la plata daunelor morale în sumă de 10.000 Euro, a daunelor materiale în sumă de 1 Euro și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâții au refuzat nejustificat să soluționeze și să aplice măsurile legale solicitate prin petițiile care le-au fost adresate cu privire la o serie de nereguli procedurale din dosarul nr. 6220/306/2006 al Judecătoriei Alba.

Reclamanta a arătat că situațiile semnalate reprezintă încălcări cu rea-credință ale legislației în vigoare, vătămând dreptul său fundamental de a avea acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil, care să fie soluționat într-un termen rezonabil. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 3359 din 3 decembrie 2008, prin care a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a invocat un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul prevăzut de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, și nici vătămarea unui drept recunoscut de lege, deoarece pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii au răspuns la petițiile reclamantei, comunicându-i rezultatul verificărilor efectuate de inspecția judiciară cu privire la modul de soluționare a cauzelor civile și la conduita profesională a judecătorilor. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că în mod greșit a considerat instanța de fond că nu s-a dovedit vătămarea drepturilor sale la un proces echitabil, la soluționarea procesului într-un termen rezonabil și liberul acces la justiție, în condițiile în care răspunsurile comunicate de autoritățile sesizate nu reprezintă o soluționare a plângerilor sale cu privire la neregulile procedurale din dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Alba. De asemenea, recurenta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în privința autorităților chemate în judecată, cât și în privința actelor de aplicare a legilor, care sunt acte administrative, astfel că acțiunea formulată este admisibilă pe calea contenciosului administrativ.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, reținând că nu s-a dovedit în cauză vătămarea unui drept recunoscut recurentei printr-un act administrativ, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri sau prin refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative, necesare pentru exercitarea ori protejarea dreptului sau a interesului său legitim.

Din coroborarea dispozițiilor art. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, este necesară ca situație premisă, fie existența unui act administrativ susceptibil prin efectele sale să vatăme un drept ori un interes legitim, fie existența unui refuz de soluționare a unei cereri sau nesoluționarea acesteia în termenul legal, ceea ce nu s-a constatat în cauză. Recurenta a susținut neîntemeiat că au fost încălcate dispozițiile art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, care să fie soluționat într-un termen rezonabil.

Plângerile prin care recurenta a reclamat anumite disfuncționalități în soluționarea unor cauze personale aflate pe rolul unor instanțe din județele Sibiu, Alba și Mureș, încălcarea unor dispoziții procedurale, cu privire la acordarea unor termene de judecată prea lungi, cu privire la necomunicarea actelor de procedură și la stabilirea eronată a unor taxe de timbru au fost înaintate spre soluționare Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii , competent potrivit art. 40 din Legea nr. 317/2004 republicată, să soluționeze sesizările primite de la justițiabili sau de la alte persoane privind conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor. Rezultatul măsurilor întreprinse și al verificărilor efectuate a fost comunicat recurentei, conform adreselor întocmite de autoritățile intimate și depuse în copie în prezentul dosar.

Fiecare din autoritățile publice intimate a soluționat petițiile adresate de recurentă în limitele competențelor conferite prin lege și a comunicat acesteia răspunsul în termenul legal, astfel că nu poate fi reținută încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. Celelalte aspecte reclamate de recurentă în legătură cu activitatea de judecată vizează atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, nefiind posibilă invocarea și examinarea lor decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege în procedura judiciară. În atare situație, instanța de fond a constatat judicios că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, respingând ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.

Susținerile din recurs prin care au fost reiterate argumentele invocate în acțiune și prin care a fost criticată organizarea judecătorească, sub aspectul angajării, retribuirii, promovării și sancționării magistraților, vor fi respinse pentru că nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu se referă la nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii atacate. În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.M. împotriva sentinței civile nr. 3359 din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.