ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 458/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 mai 2008, reclamanta Ș.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Tribunalul Alba, obligarea acestuia la îndeplinirea obligației de a face, privind cererea sa din data de 14 aprilie 2008, prin care a solicitat ca dosarul cu nr. 52/191/2005 al Judecătoriei Blaj, aflat la Tribunal pentru soluționarea recursului, să fie trimis la instanța de fond în vederea executării. S-au solicitat daune materiale în sumă de 103 lei pe lună și daune morale în sumă de 5.000 euro. În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004. Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 111/F/CA din 11 iunie 2008, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., precum și cu calitatea de autoritate publică locală a autorității pârâte. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Ș.M., solicitând desființarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului instanței competente pentru soluționare. Recurenta a susținut că, în mod eronat, prima instanță a considerat că natura litigiului nu ar fi de contencios administrativ, deși acțiunea a fost fundamentată în drept pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pârâtul acționează ca o autoritate publică în materie de justiție, iar actul Tribunalului Alba de a nu trimite dosarul instanței de fond pentru executare este o încălcare administrativă, în sensul Legii nr. 554/2004.

Din acest motiv și taxa de timbru i-a fost incorect stabilită de către prima instanță. A mai arătat că, prin declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, autoritate care are, în speță, chiar calitate de pârât se creează un conflict de interese, Tribunalul Alba urmând să decidă asupra propriei sale culpe. Recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În mod greșit, recurenta susține că prima instanță ar fi apreciat că pricina nu este de contencios administrativ. Curtea de Apel Alba Iulia a reținut corect natura de contencios administrativ a cauzei și și-a fundamentat soluția pe dispozițiile art. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că pârâtul are calitatea de autoritate publică, așa după cum susține și recurenta.

Instanța de fond a apreciat însă că Tribunalul Alba nu are calitatea de autoritate publică de nivel central, cu personalitate juridică, pentru a fi atrasă competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., ceea ce este corect. Tocmai având în vedere calitatea de autoritate publică de nivel local, prima instanță, a stabilit, pe bună dreptate, că dosarul trebuie soluționat în fond de către tribunal, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Că instanța a apreciat că pricina este de contencios administrativ o dovedește și împrejurarea că, declinând competența în favoarea tribunalului, Curtea de Apel a menționat expres Secția de contencios administrativ.

În ceea ce privește critica recurentei referitoare la taxa de timbru, acesta este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece, pe de o parte și în contencios administrativ cererile sunt supuse taxelor de timbru iar, pe de altă parte, pentru că, dacă era nemulțumită de modul de stabilire a acestei taxe, recurenta putea formula, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cerere de reexaminare la aceeași instanță, ceea ce nu a făcut. Referitor la conflictul de interese ce se va crea, e de menționat că acesta se poate rezolva prin formularea unor cereri de abținere, de recuzare sau de strămutare, potrivit legii. Având în vedere cele expuse, în temeiul prevederilor art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Ș.M. împotriva sentinței civile nr. 111/F/CA din 11 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009.