ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 458/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 mai 2008,

reclamanta Ș.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

Tribunalul Alba, obligarea acestuia la îndeplinirea obligației de a face,

privind cererea sa din data de 14 aprilie 2008, prin care a solicitat ca

dosarul cu nr. 52/191/2005 al Judecătoriei Blaj, aflat la Tribunal pentru

soluționarea recursului, să fie trimis la instanța de fond în vederea

executării. S-au solicitat daune materiale în sumă de 103 lei pe lună și daune

morale în sumă de 5.000 euro. În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 111/F/CA din 11 iunie

2008, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., precum și cu calitatea de autoritate

publică locală a autorității pârâte.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Ș.M., solicitând

desființarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului instanței competente

pentru soluționare.

Recurenta a susținut că, în

mod eronat, prima instanță a considerat că natura litigiului nu ar fi de

contencios administrativ, deși acțiunea a fost fundamentată în drept pe

dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pârâtul

acționează ca o autoritate publică în materie de justiție, iar actul

Tribunalului Alba de a nu trimite dosarul instanței de fond pentru executare

este o încălcare administrativă, în sensul Legii nr. 554/2004.

Din acest motiv și taxa de

timbru i-a fost incorect stabilită de către prima instanță.

A mai arătat că, prin

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba,

autoritate care are, în speță, chiar calitate de pârât se creează un conflict

de interese, Tribunalul Alba urmând să decidă asupra propriei sale culpe.

Recursul se va respinge, ca

nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În mod greșit, recurenta

susține că prima instanță ar fi apreciat că pricina nu este de contencios

administrativ.

Curtea de Apel Alba Iulia a

reținut corect natura de contencios administrativ a cauzei și și-a fundamentat

soluția pe dispozițiile art. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

reținând că pârâtul are calitatea de autoritate publică, așa după cum susține

și recurenta.

Instanța de fond a apreciat

însă că Tribunalul Alba nu are calitatea de autoritate publică de nivel

central, cu personalitate juridică, pentru a fi atrasă competența de

soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel, așa cum prevăd dispozițiile art.

3 pct. 1 C. proc. civ., ceea ce este corect.

Tocmai având în vedere

calitatea de autoritate publică de nivel local, prima instanță, a stabilit, pe

bună dreptate, că dosarul trebuie soluționat în fond de către tribunal,

potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Că instanța a apreciat că

pricina este de contencios administrativ o dovedește și împrejurarea că,

declinând competența în favoarea tribunalului, Curtea de Apel a menționat

expres Secția de contencios administrativ.

În ceea ce privește critica

recurentei referitoare la taxa de timbru, acesta este, de asemenea,

neîntemeiată, deoarece, pe de o parte și în contencios administrativ cererile

sunt supuse taxelor de timbru iar, pe de altă parte, pentru că, dacă era

nemulțumită de modul de stabilire a acestei taxe, recurenta putea formula, în

temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cerere de reexaminare la

aceeași instanță, ceea ce nu a făcut.

Referitor la conflictul de

interese ce se va crea, e de menționat că acesta se poate rezolva prin

formularea unor cereri de abținere, de recuzare sau de strămutare, potrivit

legii.

Având în vedere cele expuse,

în temeiul prevederilor art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Ș.M. împotriva sentinței civile nr. 111/F/CA din 11 iunie 2008 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2009.