ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2007,

reclamantul M.H. a solicitat obligarea pârâtului M.E.C. (în prezent M.E.C.T.)

să soluționeze petiția ce i-a fost adresată sub nr. 19004 din 6 octombrie 2006

și 19004 bis din 17 noiembrie 2006 și să-i plătească daune de 100 RON pe zi de

întârziere de la data de 6 noiembrie 2006, până la data comunicării răspunsului

solicitat, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 5

martie 2007, reclamantul a solicitat emiterea unei adrese către pârât în

vederea comunicării memoriului formulat împotriva sa și rezultatul cercetărilor

efectuate ca urmare a acestui memoriu.

Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 25/ F/ CA din 12 martie 2007, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că pârâtul a răspuns petițiilor reclamantului prin Adresa nr.

19004/19536 din 13 decembrie 2006, situație în care acțiunea nu este dovedită,

nejustificându-se nici petitul 1 și nici petitul cu privire la daune pentru

întârziere.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul solicitând casarea hotărârii recurate și admiterea

acțiunii.

Recurentul a arătat că greșit

s-a reținut că nu a indicat semnatarii memoriului, iar motivarea că nu are

acces la conținutul acestuia este „ridicolă".

A mai susținut recurentul că din

răspunsul intimatului - pârât nu rezultă nimic cu privire la obiectul petiției,

ceea ce echivalează cu nesoluționarea acesteia.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa Instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată.

Reclamantul M.H. s-a adresat

Instanței pentru a fi obligat pârâtul M.E.C. să-i răspundă la cele două petiții

prin care a solicitat să i se comunice rezultatul cercetării efectuate ca

urmare a memoriului întocmit împotriva sa de 3 colegi profesori și să-i

plătească daune pentru fiecare zi de întârziere, până la comunicarea

răspunsului.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că pârâtul a răspuns petițiilor în discuție,

prin Adresa nr. 19004/19536 din 13 decembrie 2006, cum corect a reținut

Instanța de Fond, atât cu privire la solicitarea de comunicare a rezultatului cercetărilor,

cât și cu privire la cererea de comunicare a unei copii de pe respectivul

memoriu.

Faptul că reclamantul a indicat

numele semnatarilor memoriului în prima petiție adresată pârâtului, iar în

sentința atacată se arată că acesta nu a precizat exact cine a formulat

respectivul memoriu nu are vreo influență asupra a ceea ce corect s-a constatat

în speță și anume că pârâtul a răspuns în termenul legal și, în consecință,

primul capăt de cerere este nefondat, situație în care nici capătul de cerere

referitor la daune nu este admisibil.

Față de cele ce preced, sentința

Instanței de Fond este legală și temeinică, iar recursul este nefondat urmând

să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul M.H. împotriva sentinței nr. 25/ F/ CA din 12 martie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2007.