ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2007, reclamantul M.H. a solicitat obligarea pârâtului M.E.C. (în prezent M.E.C.T.) să soluționeze petiția ce i-a fost adresată sub nr. 19004 din 6 octombrie 2006 și 19004 bis din 17 noiembrie 2006 și să-i plătească daune de 100 RON pe zi de întârziere de la data de 6 noiembrie 2006, până la data comunicării răspunsului solicitat, cu cheltuieli de judecată. La termenul de judecată din 5 martie 2007, reclamantul a solicitat emiterea unei adrese către pârât în vederea comunicării memoriului formulat împotriva sa și rezultatul cercetărilor efectuate ca urmare a acestui memoriu.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 25/ F/ CA din 12 martie 2007, a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că pârâtul a răspuns petițiilor reclamantului prin Adresa nr. 19004/19536 din 13 decembrie 2006, situație în care acțiunea nu este dovedită, nejustificându-se nici petitul 1 și nici petitul cu privire la daune pentru întârziere. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii. Recurentul a arătat că greșit s-a reținut că nu a indicat semnatarii memoriului, iar motivarea că nu are acces la conținutul acestuia este „ridicolă". A mai susținut recurentul că din răspunsul intimatului - pârât nu rezultă nimic cu privire la obiectul petiției, ceea ce echivalează cu nesoluționarea acesteia.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa Instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Reclamantul M.H. s-a adresat Instanței pentru a fi obligat pârâtul M.E.C. să-i răspundă la cele două petiții prin care a solicitat să i se comunice rezultatul cercetării efectuate ca urmare a memoriului întocmit împotriva sa de 3 colegi profesori și să-i plătească daune pentru fiecare zi de întârziere, până la comunicarea răspunsului.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că pârâtul a răspuns petițiilor în discuție, prin Adresa nr. 19004/19536 din 13 decembrie 2006, cum corect a reținut Instanța de Fond, atât cu privire la solicitarea de comunicare a rezultatului cercetărilor, cât și cu privire la cererea de comunicare a unei copii de pe respectivul memoriu. Faptul că reclamantul a indicat numele semnatarilor memoriului în prima petiție adresată pârâtului, iar în sentința atacată se arată că acesta nu a precizat exact cine a formulat respectivul memoriu nu are vreo influență asupra a ceea ce corect s-a constatat în speță și anume că pârâtul a răspuns în termenul legal și, în consecință, primul capăt de cerere este nefondat, situație în care nici capătul de cerere referitor la daune nu este admisibil.

Față de cele ce preced, sentința Instanței de Fond este legală și temeinică, iar recursul este nefondat urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.H. împotriva sentinței nr. 25/ F/ CA din 12 martie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.