ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1975/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99

din 13 februarie 2006 a Tribunalului Iași, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul S.F. a fost

achitat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

S-a constatat că inculpatul

a fost reținut și arestat preventiv în perioada 6 mai 2005 – 2 septembrie 2005.

Cheltuielile judiciare au

rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele :

Până la data de 6 mai 2005,

inculpatul S.F. a locuit în Iași, unde obișnuia să adăpostească persoane fără

un domiciliu stabil, numite uzual „boschetari”. Una din aceste persoane a fost

și victima M.I.

În seara zilei de 5 mai

2005, în jurul orelor 22,30, victima M.I. a sosit la domiciliul inculpatului

având asupra sa o sticlă cu spirt medicinal.

Potrivit susținerilor

inculpatului, el și victima au început să consume băuturi alcoolice, respectiv

spirtul medicinal diluat cu apă.

În jurul orelor 2,00, în

timp ce consumau alcool în sufragerie, victima a luat de pe o măsuță fantezie

un cuțit de bucătărie cu mânerul de lemn și lamă de 10 cm și s-a lovit în

piept, după care l-a scos singură din piept după aproximativ 5 minute. Ulterior

cei doi au discutat, au consumat alcool, iar la un moment dat M.I. s-a ridicat

de pe patul de lângă peretele stâng al sufrageriei și s-a deplasat în hol, unde

s-a culcat cu fața în sus, cu capul spre ușa de la intrare în apartament și cu

picioarele spre sufragerie.

În jurul orelor 4,30 – 4,45,

inculpatul s-a trezit și a constatat că M.I. a decedat, după care a sesizat

organele de poliție.

Instanța de fond a reținut

că în cauză acuzarea nu a administrat nici o probă directă care să demonstreze

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată, expertiza medico-legală de necropsie concluzionând doar presupunerea

că inculpatul ar fi săvârșit fapta de omor, și în consecință a dispus achitarea

inculpatului.

Împotriva sentinței penale nr.

99/2006 a Tribunalului Iași a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a arătat că din raportul

de necropsie rezultă că topografia și morfologia plăgii în zona toracică a

victimei pledează pentru producerea ei în cazul unui act heteroagresiv, iar

comisia de control și avizare din cadrul I.M.L. a precizat că plaga s-a produs

în mod activ.

Prin decizia penală nr. 320

din 30 noiembrie 2006, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca

nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, și a dispus să rămână

în sarcina statului cheltuielile judiciare, iar onorariul pentru apărătorul din

oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel,

instanța de apel, a reținut, în esență, următoarele:

A apreciat că instanța de fond

a dispus în mod just achitarea inculpatului, în temeiul principiului că dubiul

profită inculpatului, constatând că probele administrate de organele judiciare

cărora le revine sarcina probei, nu au nici un grad de certitudine cu privire

la săvârșirea infracțiunii de către inculpatul S.F.

A reținut că actele

medico-legale nu exclud autoagresiunea, că probele materiale și proba

testimonială nu dovedesc că inculpatul este autorul infracțiunii și că în cauză

nu există un mobil al crimei care să o motiveze.

Împotriva hotărârii

instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași,

criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând actele și

lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs formulate și din oficiu,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul parchetului, având în vedere

considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

În ceea ce privește critica

parchetului potrivit căreia instanțele anterioare ar fi dat eficiență

declarațiilor contradictorii ale inculpatului, instanța constată, în

concordanță cu aprecierile instanței de apel, că declarațiile inculpatului,

date în dimineața zilei de 6 mai 2005 la poliție și la parchet, reprezintă

versiunea pe care inculpatul a menținut-o pe tot parcursul procesului penal.

Relativ la criticile

soluției de achitare bazate pe concluziile actelor medico-legale potrivit

cărora plaga victimei ar fi fost produsă prin heteroagresiune, Înalta Curte

constată, că de fapt, Raportul de necropsie medico-legală consemnează că

topografia și morfologia plăgii sugerează producerea acesteia, fie prin

heteroagresiune, fie prin autoagresiune urmând ca modalitatea exactă de

producere să fie stabilită cu certitudine pe cale de anchetă.

Prin urmare, acest act

medical nu probează cu certitudine că plaga victimei s-r fi produs prin

heteroagresiune.

În plus, modalitatea de

aplicare a loviturii asupra victimei își păstrează caracterul incert dacă avem

în vedere conținutul adresei nr. S/1361 din 15 mai 2006 a I.M.L. Iași în care

se precizează că nu este exclusă leziunea autoprovocată și îndeosebi adresa nr.

S/3216 din 1 septembrie 2005 a aceluiași institut în care se precizează că

varianta producerii leziunii în mod activ trebuie corelată cu toate datele de

anchetă ale dosarului judiciar pentru a se stabili o concluzie indubitabilă.

Pe de altă parte, astfel cum

reține și instanța de apel, probele materiale prelevate de pe patul improvizat

în fotoliu au arătat că petele de sânge aveau grupa sanguină a victimei (grupa

A).

Criticile parchetului

privind imposibilitatea victimei, aflată în comă alcoolică, de a se autolovi cu

o forță cinetică mare, împrejurarea că nu s-au găsit pete de sânge pe locul de

unde pretinde inculpatul că ar fi luat victima pentru a putea deschide ușa precum

și rezultatele testului poligraf, care ar pleda pentru vinovăția inculpatului,

chiar dacă ar fi în totalitate reale, nu sunt de natură să conducă cu claritate

la concluzia certă că inculpatul este persoana care a comis crima, reprezintă o

soluție legală și temeinică.

Prin urmare, neexistând nici

o probă directă în măsură să înfrângă prezumția de nevinovăție a inculpatului,

pentru a se stabili cu certitudine că acesta este autorul infracțiunii, urmează

ca recursul parchetului, să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva

deciziei penale nr. 320 din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția

penală, privind pe inculpatul S.F.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 aprilie 2007.