ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1975/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 99 din 13 februarie 2006 a Tribunalului Iași, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul S.F. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 6 mai 2005 – 2 septembrie 2005. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele : Până la data de 6 mai 2005, inculpatul S.F. a locuit în Iași, unde obișnuia să adăpostească persoane fără un domiciliu stabil, numite uzual „boschetari”.

Una din aceste persoane a fost și victima M.I. În seara zilei de 5 mai 2005, în jurul orelor 22,30, victima M.I. a sosit la domiciliul inculpatului având asupra sa o sticlă cu spirt medicinal. Potrivit susținerilor inculpatului, el și victima au început să consume băuturi alcoolice, respectiv spirtul medicinal diluat cu apă. În jurul orelor 2,00, în timp ce consumau alcool în sufragerie, victima a luat de pe o măsuță fantezie un cuțit de bucătărie cu mânerul de lemn și lamă de 10 cm și s-a lovit în piept, după care l-a scos singură din piept după aproximativ 5 minute. Ulterior cei doi au discutat, au consumat alcool, iar la un moment dat M.I. s-a ridicat de pe patul de lângă peretele stâng al sufrageriei și s-a deplasat în hol, unde s-a culcat cu fața în sus, cu capul spre ușa de la intrare în apartament și cu picioarele spre sufragerie.

În jurul orelor 4,30 – 4,45, inculpatul s-a trezit și a constatat că M.I. a decedat, după care a sesizat organele de poliție. Instanța de fond a reținut că în cauză acuzarea nu a administrat nici o probă directă care să demonstreze vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, expertiza medico-legală de necropsie concluzionând doar presupunerea că inculpatul ar fi săvârșit fapta de omor, și în consecință a dispus achitarea inculpatului. Împotriva sentinței penale nr. 99/2006 a Tribunalului Iași a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a arătat că din raportul de necropsie rezultă că topografia și morfologia plăgii în zona toracică a victimei pledează pentru producerea ei în cazul unui act heteroagresiv, iar comisia de control și avizare din cadrul I.M.L.

a precizat că plaga s-a produs în mod activ. Prin decizia penală nr. 320 din 30 noiembrie 2006, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, și a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare, iar onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a dispune astfel, instanța de apel, a reținut, în esență, următoarele: A apreciat că instanța de fond a dispus în mod just achitarea inculpatului, în temeiul principiului că dubiul profită inculpatului, constatând că probele administrate de organele judiciare cărora le revine sarcina probei, nu au nici un grad de certitudine cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpatul S.F.

A reținut că actele medico-legale nu exclud autoagresiunea, că probele materiale și proba testimonială nu dovedesc că inculpatul este autorul infracțiunii și că în cauză nu există un mobil al crimei care să o motiveze. Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs formulate și din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul parchetului, având în vedere considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

În ceea ce privește critica parchetului potrivit căreia instanțele anterioare ar fi dat eficiență declarațiilor contradictorii ale inculpatului, instanța constată, în concordanță cu aprecierile instanței de apel, că declarațiile inculpatului, date în dimineața zilei de 6 mai 2005 la poliție și la parchet, reprezintă versiunea pe care inculpatul a menținut-o pe tot parcursul procesului penal. Relativ la criticile soluției de achitare bazate pe concluziile actelor medico-legale potrivit cărora plaga victimei ar fi fost produsă prin heteroagresiune, Înalta Curte constată, că de fapt, Raportul de necropsie medico-legală consemnează că topografia și morfologia plăgii sugerează producerea acesteia, fie prin heteroagresiune, fie prin autoagresiune urmând ca modalitatea exactă de producere să fie stabilită cu certitudine pe cale de anchetă.

Prin urmare, acest act medical nu probează cu certitudine că plaga victimei s-r fi produs prin heteroagresiune. În plus, modalitatea de aplicare a loviturii asupra victimei își păstrează caracterul incert dacă avem în vedere conținutul adresei nr. S/1361 din 15 mai 2006 a I.M.L. Iași în care se precizează că nu este exclusă leziunea autoprovocată și îndeosebi adresa nr. S/3216 din 1 septembrie 2005 a aceluiași institut în care se precizează că varianta producerii leziunii în mod activ trebuie corelată cu toate datele de anchetă ale dosarului judiciar pentru a se stabili o concluzie indubitabilă.

Pe de altă parte, astfel cum reține și instanța de apel, probele materiale prelevate de pe patul improvizat în fotoliu au arătat că petele de sânge aveau grupa sanguină a victimei (grupa A). Criticile parchetului privind imposibilitatea victimei, aflată în comă alcoolică, de a se autolovi cu o forță cinetică mare, împrejurarea că nu s-au găsit pete de sânge pe locul de unde pretinde inculpatul că ar fi luat victima pentru a putea deschide ușa precum și rezultatele testului poligraf, care ar pleda pentru vinovăția inculpatului, chiar dacă ar fi în totalitate reale, nu sunt de natură să conducă cu claritate la concluzia certă că inculpatul este persoana care a comis crima, reprezintă o soluție legală și temeinică.

Prin urmare, neexistând nici o probă directă în măsură să înfrângă prezumția de nevinovăție a inculpatului, pentru a se stabili cu certitudine că acesta este autorul infracțiunii, urmează ca recursul parchetului, să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 320 din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală, privind pe inculpatul S.F. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2007.