ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 461/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 135 din 17 martie 2006 a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului A.I., în baza art. 183 cu art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 183 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare. S-a computat prevenția din 4 august 2005 la 9 august 2005. Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. Inculpatul a fost obligat la daune morale și materiale către partea civilă T.E. și la cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Bacău și C.A.S. Iași. În baza art. 191 și 193 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că inculpatul împreună cu soția sa și un cumnat al său, în dimineața zilei de 24 iulie 2005, în timp ce se aflau la o masă de pe terasa barului din comuna Ardeoani, jud. Neamț, a apărut și victima T.N., care se afla sub influența băuturilor alcoolice. Victima T.N. a avut o atitudine necuviincioasă față de soția inculpatului și față de cumnata acestuia și ulterior, și față de inculpat în momentul în care a fost atenționat. S-a mai stabilit că în momentul în care victima a trecut pe lângă masa la care se afla inculpatul și grupul acestuia s-a adresat necuviincios inculpatului, l-a prins de cap, provocându-l să-l lovească.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat la bar pentru a-și cumpăra o sticlă de suc iar victima l-a amenințat din nou, motiv pentru care inculpatul a lovit-o cu palma în zona pieptului. Întrucât victima a continuat să-l amenințe, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură puternică în aceeași zonă, în urma căreia victima a căzut cu capul de pardoseala din gresie. Inculpatul a transportat victima la locuința părinților acesteia, după care a fost transportată la Spitalul din Moinești, apoi la cel din Bacău și în cele din urmă la Spitalul Clinic de Urgență din Iași, unde a decedat la data de 29 iulie 2005. Din actele medico-legale întocmite a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană.

Situația de fapt a fost probată cu declarațiile părții vătămate, actele medico-legale, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și persoana inculpatului care nu posedă antecedente personale și anterior a avut o comportare bună, motiv pentru care au fost reținute și circumstanțe atenuante. S-a mai reținut că inculpatul a avut o culpă de 60 % iar victima o culpă de 40% în desfășurarea evenimentelor. Împotriva sentinței penale au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul.

În motivarea apelului său, parchetul a arătat că hotărârea este netemeinică întrucât în mod greșit a fost reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special în mod nejustificat, de asemenea, și pe latură civilă au fost reduse despăgubirile ca urmare a acestei situații, deși nu se impunea. Inculpatul nu și-a motivat apelul. Cu ocazia dezbaterilor prin apărător și personal, inculpatul a solicitat achitarea întrucât, în principal, nu se face vinovat de săvârșirea faptei, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 208/2006 din 20 iunie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a desființat sentința penală nr. 135/2006, în ceea ce privește cuantumul pedepsei și rejudecând cauza, a dispus majorarea pedepsei de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. De asemenea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva aceleiași hotărâri și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a apreciat corect că în raport cu probele administrate în cauză inculpatul s-a făcut vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și a hotărât în mod legal condamnarea acestuia.

Totodată, a apreciat că instanța de fond în mod justificat a reținut că victima l-a provocat pe inculpat, în raport cu atitudinea pe care a avut-o față de inculpat și de soția acestuia. Instanța de control judiciar a considerat că în raport cu gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite și față de consecințele produse, cuantumul pedepsei este prea scăzut și a admis apelul parchetului sub acest aspect, dispunând majorarea pedepsei. Împotriva deciziei penale nr. 208/2006 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de recurent și din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. În cauză, astfel cum au reținut și instanțele anterioare, a existat starea de provocare a inculpatului de către victimă, prin adresarea de cuvinte necuviincioase, inculpatului și soției sale, prin încercările de a-l lovi și amenințările pe care le-a proferat, victima fiind și sub influența băuturilor alcoolice. Cu toate că instanța de apel a menținut starea de provocare a inculpatului drept circumstanță atenuantă, a reindividualizat pedeapsa, nefiind justificată mărirea cuantumului acesteia, astfel că Înalta Curte urmează a dispune reducerea pedepsei.

Relevantă în caracterizarea faptei, alături de comportarea amenințătoare a victimei, de natură să cauzeze inculpatului starea de tulburare încât să nu fie în măsură să se abțină de la ripostă prin săvârșirea infracțiunii, este și proporționalitatea culpei reținută de prima instanță în sarcina inculpatului și a victimei, semnificativă prin gradul de apropiere, respectiv 60 % inculpatul și 40 % victima. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte urmează a dispune și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 278/2006, în sensul de a suspenda condiționat executarea pedepsei, apreciind că în acest mod pedeapsa va fi de natură să asigure atât constrângerea cât și reeducarea și reintegrarea inculpatului în comunitate și va face aplicarea art. 359 C. proc.

pen., raportat la art. 83 C. proc. pen. Totodată, Înalta Curte constată că în raport cu natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, astfel cum au fost arătate, nu este necesară aplicarea pedepsei interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. și pe cale de consecință va dispune înlăturarea acestor dispoziții, din hotărârile anterioare. Față de considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului, va casa în parte hotărârile atacate și va dispune în sensul celor arătate în cele ce preced. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 208 din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 135 din 17 martie 2006 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate și la modalitatea de executare. Reduce pedeapsa de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare și înlătură aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Conform art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani. Face aplicarea art. 359 C. proc. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2007.