ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 461/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 461/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 135 din 17 martie 2006 a Tribunalului Bacău s-a dispus
condamnarea inculpatului A.I., în baza art. 183 cu art. 73 lit. b), art. 74 alin.
(1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., prin
schimbarea încadrării juridice din art. 183 C. pen., la pedeapsa de 2 ani
închisoare.
S-a computat prevenția
din 4 august 2005 la 9 august 2005.
Au fost interzise drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71
C. pen.
Inculpatul a fost obligat la
daune morale și materiale către partea civilă T.E. și la
cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Bacău și C.A.S.
Iași.
În baza art. 191 și 193
C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către
stat și către partea civilă.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că
inculpatul împreună cu soția sa și un cumnat al său, în
dimineața zilei de 24 iulie 2005, în timp ce se aflau la o masă de pe
terasa barului din comuna Ardeoani, jud. Neamț, a apărut și
victima T.N., care se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Victima T.N. a avut o
atitudine necuviincioasă față de soția inculpatului și
față de cumnata acestuia și ulterior, și față de
inculpat în momentul în care a fost atenționat. S-a mai stabilit că
în momentul în care victima a trecut pe lângă masa la care se afla
inculpatul și grupul acestuia s-a adresat necuviincios inculpatului, l-a
prins de cap, provocându-l să-l lovească.
Ulterior, inculpatul s-a
deplasat la bar pentru a-și cumpăra o sticlă de suc iar victima
l-a amenințat din nou, motiv pentru care inculpatul a lovit-o cu palma în
zona pieptului.
Întrucât victima a continuat
să-l amenințe, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură
puternică în aceeași zonă, în urma căreia victima a
căzut cu capul de pardoseala din gresie.
Inculpatul a transportat
victima la locuința părinților acesteia, după care a fost
transportată la Spitalul din Moinești, apoi la cel din Bacău
și în cele din urmă la Spitalul Clinic de Urgență din
Iași, unde a decedat la data de 29 iulie 2005.
Din actele medico-legale
întocmite a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a
datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă unui
traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană.
Situația de fapt a fost
probată cu declarațiile părții vătămate, actele
medico-legale, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile
inculpatului.
La individualizarea pedepsei
s-a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și
persoana inculpatului care nu posedă antecedente personale și
anterior a avut o comportare bună, motiv pentru care au fost reținute
și circumstanțe atenuante.
S-a mai reținut că
inculpatul a avut o culpă de 60 % iar victima o culpă de 40% în
desfășurarea evenimentelor.
Împotriva sentinței
penale au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul
Bacău și inculpatul.
În motivarea apelului
său, parchetul a arătat că hotărârea este netemeinică
întrucât în mod greșit a fost reținută circumstanța
atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,
pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special în mod nejustificat, de
asemenea, și pe latură civilă au fost reduse despăgubirile
ca urmare a acestei situații, deși nu se impunea.
Inculpatul nu și-a
motivat apelul.
Cu ocazia dezbaterilor prin
apărător și personal, inculpatul a solicitat achitarea întrucât,
în principal, nu se face vinovat de săvârșirea faptei, iar în
subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr.
208/2006 din 20 iunie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția penală,
în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a desființat
sentința penală nr. 135/2006, în ceea ce privește cuantumul
pedepsei și rejudecând cauza, a dispus majorarea pedepsei de la 2 ani
închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.
A menținut celelalte dispoziții
ale sentinței atacate.
De asemenea, în baza art. 379
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de
inculpatul A.I. împotriva aceleiași hotărâri și l-a obligat pe
inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel,
instanța de apel a reținut că prima instanță a
apreciat corect că în raport cu probele administrate în cauză
inculpatul s-a făcut vinovat de săvârșirea infracțiunii
pentru care a fost trimis în judecată și a hotărât în mod legal
condamnarea acestuia.
Totodată, a apreciat
că instanța de fond în mod justificat a reținut că victima
l-a provocat pe inculpat, în raport cu atitudinea pe care a avut-o
față de inculpat și de soția acestuia.
Instanța de control
judiciar a considerat că în raport cu gravitatea deosebită a
infracțiunii săvârșite și față de
consecințele produse, cuantumul pedepsei este prea scăzut și a
admis apelul parchetului sub acest aspect, dispunând majorarea pedepsei.
Împotriva deciziei penale nr.
208/2006 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs inculpatul,
criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a
prezentei hotărâri.
Examinând actele și
lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de recurent
și din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, din considerentele ce se
vor arăta în cele ce urmează.
În conformitate cu
dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță
atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei
puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din
partea persoanei vătămate, produsă prin violență,
printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin
altă acțiune ilicită gravă.
În cauză, astfel cum au
reținut și instanțele anterioare, a existat starea de provocare
a inculpatului de către victimă, prin adresarea de cuvinte
necuviincioase, inculpatului și soției sale, prin încercările de
a-l lovi și amenințările pe care le-a proferat, victima fiind
și sub influența băuturilor alcoolice.
Cu toate că
instanța de apel a menținut starea de provocare a inculpatului drept
circumstanță atenuantă, a reindividualizat pedeapsa, nefiind
justificată mărirea cuantumului acesteia, astfel că Înalta Curte
urmează a dispune reducerea pedepsei.
Relevantă în
caracterizarea faptei, alături de comportarea amenințătoare a
victimei, de natură să cauzeze inculpatului starea de tulburare încât
să nu fie în măsură să se abțină de la
ripostă prin săvârșirea infracțiunii, este și
proporționalitatea culpei reținută de prima instanță
în sarcina inculpatului și a victimei, semnificativă prin gradul de
apropiere, respectiv 60 % inculpatul și 40 % victima.
Față de aceste
împrejurări, Înalta Curte urmează a dispune și aplicarea
dispozițiilor art. 81 C. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.
278/2006, în sensul de a suspenda condiționat executarea pedepsei,
apreciind că în acest mod pedeapsa va fi de natură să asigure
atât constrângerea cât și reeducarea și reintegrarea inculpatului în
comunitate și va face aplicarea art. 359 C. proc. pen., raportat la art. 83
C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte
constată că în raport cu natura și gravitatea infracțiunii,
împrejurările cauzei și persoana inculpatului, astfel cum au fost
arătate, nu este necesară aplicarea pedepsei interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71
C. pen. și pe cale de consecință va dispune înlăturarea
acestor dispoziții, din hotărârile anterioare.
Față de
considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
pct. 2
lit. b) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului, va casa în parte
hotărârile atacate și va dispune în sensul celor arătate în cele
ce preced.
În temeiul art. 192 alin.
(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 208 din 20 iunie 2006 a
Curții de Apel Bacău, secția penală.
Casează decizia penală
atacată și sentința penală nr. 135 din 17 martie 2006 a
Tribunalului Bacău, numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate
și la modalitatea de executare.
Reduce pedeapsa de la 3 ani și
6 luni închisoare la 3 ani închisoare și înlătură aplicarea art.
71 – art. 64 C. pen.
Conform art. 81 C. pen., dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de
încercare de 5 ani.
Face aplicarea art. 359 C. proc.
pen., cu aplicarea art. 83 C. pen.
Menține celelalte
dispoziții ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 26 ianuarie 2007.