ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 612/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 612/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 455

din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 174 alin.

(1) cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat, printre alții, inculpatul F.C., la 7 ani închisoare și 5 ani

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., în condițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., referitor la

pedeapsa accesorie.

Inculpații F.C. și P.C. au

fost obligați, în solidar, la plata sumei de 900 RON către partea civilă S.A.,

reprezentând daune materiale.

Inculpații au mai fost

obligați, în solidar, la plata sumei de 172,65 RON actualizată la data

executării hotărârii către partea civilă Spitalul Județean Bacău, reprezentând

cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei S.G. și la 107,2 lei, sumă

actualizată la data executării hotărârii către partea civilă Serviciul de

Ambulanță Județean Bacău.

Pentru a pronunța această

soluție, pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarea

situație de fapt:

În ziua de 16 februarie

2007, după ce inculpații au consumat în mai multe locuri băuturi alcoolice,

s-au deplasat la un bloc situat în apropierea uzinei electrice pentru a-și mai

cumpăra vin de la D.A. În timp ce inculpatul F.C. a mers să ia vinul,

inculpatul P.C. a rămas în stradă unde a început să lovească cu pumnii și

picioarele pe victima S.G., care trecea pe stradă și nu se oprise la cererea

sa. Reușind să scape, victima s-a refugiat pe un teren viran, dar a fost ajuns

de cei doi inculpați. Inculpatul P.C. a continuat să-l lovească cu pumnii și

picioarele peste cap, față și corp până ce acesta a căzut la pământ. Ulterior a

intervenit și inculpatul F.C. care a lovit victima peste corp cu picioarele,

fiind încălțat cu bocanci, până ce acesta a rămas în stare de inconștiență.

Inculpații au abandonat victima în locul în care era căzută și au continuat să

consume băuturi alcoolice la locuința numitului A.C.

După o perioadă victima a

reușit să se ridice și s-a deplasat la locuința unchiului său unde a rămas 15

minute și unde S.E. și M.E. cu care a discutat, au observat că prezenta răni ce

sângerau.

Victima a fost găsită în

dimineața următoare în stare de inconștiență în fața porții numitului P.V.,

fiind transportată la Spitalul Bacău unde la câteva ore a decedat.

Cei doi inculpați au revenit

la locul faptei în cursul zilei de 17 februarie 2007 au găsit bagajele victimei

răvășite și au luat din lucrurile acesteia o perie de paie, o șurubelniță și o

piatră de polizor care s-au găsit la inculpatul F.C. și un cuțit la inculpatul

P.C., cu ocazia perchezițiilor domiciliare.

Prin raportul de constatare

medico-legală nr. 452 din 14 martie 2007 s-a concluzionat că moartea victimei S.G.

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei cerebrale meningee (hematom subdural,

hemoragic intraventriculară, contuzie cerebrală difuză gravă survenită într-un

politraumatism având componență cranio-cerebrală și toracică cu fracturi

costale bilaterale pe cicatrice veche de infarct miocardic).

S-a mai reținut că între

leziunile cranio-cerebrale și deces există legătură directă de cauzalitate, iar

leziunile traumatice toracice, fără a fi letale, au contribuit la agravarea

stării și la deces.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpații.

Prin decizia penală nr. 225

din 11 decembrie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile declarate de

inculpați și a desființat sentința atacată numai cu privire la conținutul

pedepselor complementare și accesorii aplicate celor doi inculpați.

Rejudecând cauza în limitele

desființării, instanța de apel a aplicat drept pedeapsă complementară și

accesorie numai interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II și art. 64 lit. b) C. pen.

În considerentele hotărârii,

răspunzând la criticile formulate, instanța de apel a reținut că, desfășurând

activități concordante de lovire, inculpații se fac vinovați de comiterea

infracțiunii de omor și nu de lovituri cauzatoare de moarte, iar existența unor

afecțiuni anterioare nu este de natură să înlăture relația cauzată între faptă

și rezultatul acesteia, deoarece fără agresiunile desfășurate de inculpați, nu

s-ar fi produs decesul.

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul F.C., care prin motivele scrise,

a susținut, în esență, că nu s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare

activității infracționale care nu constituie decât infracțiunea prevăzută de art.

183 C. pen.; s-a solicitat schimbarea încadrării juridice și aplicarea unei

pedepse la limita minimă prevăzută de text, apreciindu-se că sub aceste aspecte

soluția este nelegală și netemeinică.

Criticile vor fi examinate

în raport de cazurile de casare înscrise în art. 385

9

alin. (1) pct.

17 și 14 C. proc. pen., constatându-se, însă, nefondate pentru cele ce urmează.

În mod corect, instanțele

analizând împrejurările în care s-a comis fapta, au stabilit existența

intenției de a ucide în raport de modalitatea în care au acționat inculpații și

conduita acestora după momentul lovirii victimei, abandonarea ei în stare de

inconștiență, pe timp de iarnă.

Chiar dacă recurentul

inculpat nu a participat la lovirea victimei decât în faza a doua a

incidentului, actele de lovire s-au desfășurat la acest moment concomitent,

victima fiind lovită pe corp, cap și față de ambii inculpați cu picioarele,

stabilit fiind că recurentul inculpat a aplicat loviturile cu bocancii cu care

era încălțat.

În acest context, victima a

fost părăsită de cei doi agresori în stare de inconștiență și pe timp de iarnă,

iar leziunile grave craniene produse prin lovirea contondentă a acesteia și

care au condus la deces sunt elemente care privesc natura și gravitatea

leziunilor, zonele vitale lovite și care stabilesc alături de întreg materialul

probator, că inculpații au urmărit moartea victimei și nu doar aplicarea unei

simple corecții.

Sub acest aspect, critica

formulată este nefondată și încadrarea juridică dată faptei este corectă, după

cum și condamnarea inculpatului recurent pentru infracțiunea prevăzută de art. 174

C. pen.

Cât privește critica vizând

cuantumul pedepsei aplicate aceasta este, de asemeni, nefondată.

Instanța de fond a constatat

în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante cărora le-a acordat maximă

eficiență având în vedere că inculpatul a comis o infracțiune cu un rezultat

letal.

La acest moment nu se mai

constată alte motive care să justifice operarea unei noi reduceri a pedepsei,

care de altfel, nici nu ar putea realiza cerințele înscrise în art. 52 C. pen.

Drept urmare, pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat de inculpatul F.C. se va respinge, ca nefondat.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 225 din 11

decembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 20 februarie 2007

la 20 februarie 2008.

Obligă recurentul inculpat

la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 februarie 2008.