ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 612/2008

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 455 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat, printre alții, inculpatul F.C., la 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., referitor la pedeapsa accesorie. Inculpații F.C. și P.C. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 900 RON către partea civilă S.A., reprezentând daune materiale. Inculpații au mai fost obligați, în solidar, la plata sumei de 172,65 RON actualizată la data executării hotărârii către partea civilă Spitalul Județean Bacău, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei S.G.

și la 107,2 lei, sumă actualizată la data executării hotărârii către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Bacău. Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 16 februarie 2007, după ce inculpații au consumat în mai multe locuri băuturi alcoolice, s-au deplasat la un bloc situat în apropierea uzinei electrice pentru a-și mai cumpăra vin de la D.A. În timp ce inculpatul F.C. a mers să ia vinul, inculpatul P.C. a rămas în stradă unde a început să lovească cu pumnii și picioarele pe victima S.G., care trecea pe stradă și nu se oprise la cererea sa. Reușind să scape, victima s-a refugiat pe un teren viran, dar a fost ajuns de cei doi inculpați.

Inculpatul P.C. a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele peste cap, față și corp până ce acesta a căzut la pământ. Ulterior a intervenit și inculpatul F.C. care a lovit victima peste corp cu picioarele, fiind încălțat cu bocanci, până ce acesta a rămas în stare de inconștiență. Inculpații au abandonat victima în locul în care era căzută și au continuat să consume băuturi alcoolice la locuința numitului A.C. După o perioadă victima a reușit să se ridice și s-a deplasat la locuința unchiului său unde a rămas 15 minute și unde S.E. și M.E. cu care a discutat, au observat că prezenta răni ce sângerau. Victima a fost găsită în dimineața următoare în stare de inconștiență în fața porții numitului P.V., fiind transportată la Spitalul Bacău unde la câteva ore a decedat.

Cei doi inculpați au revenit la locul faptei în cursul zilei de 17 februarie 2007 au găsit bagajele victimei răvășite și au luat din lucrurile acesteia o perie de paie, o șurubelniță și o piatră de polizor care s-au găsit la inculpatul F.C. și un cuțit la inculpatul P.C., cu ocazia perchezițiilor domiciliare. Prin raportul de constatare medico-legală nr. 452 din 14 martie 2007 s-a concluzionat că moartea victimei S.G. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei cerebrale meningee (hematom subdural, hemoragic intraventriculară, contuzie cerebrală difuză gravă survenită într-un politraumatism având componență cranio-cerebrală și toracică cu fracturi costale bilaterale pe cicatrice veche de infarct miocardic).

S-a mai reținut că între leziunile cranio-cerebrale și deces există legătură directă de cauzalitate, iar leziunile traumatice toracice, fără a fi letale, au contribuit la agravarea stării și la deces. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații. Prin decizia penală nr. 225 din 11 decembrie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile declarate de inculpați și a desființat sentința atacată numai cu privire la conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate celor doi inculpați. Rejudecând cauza în limitele desființării, instanța de apel a aplicat drept pedeapsă complementară și accesorie numai interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și art. 64 lit. b) C. pen.

În considerentele hotărârii, răspunzând la criticile formulate, instanța de apel a reținut că, desfășurând activități concordante de lovire, inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii de omor și nu de lovituri cauzatoare de moarte, iar existența unor afecțiuni anterioare nu este de natură să înlăture relația cauzată între faptă și rezultatul acesteia, deoarece fără agresiunile desfășurate de inculpați, nu s-ar fi produs decesul. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul F.C., care prin motivele scrise, a susținut, în esență, că nu s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare activității infracționale care nu constituie decât infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.; s-a solicitat schimbarea încadrării juridice și aplicarea unei pedepse la limita minimă prevăzută de text, apreciindu-se că sub aceste aspecte soluția este nelegală și netemeinică.

Criticile vor fi examinate în raport de cazurile de casare înscrise în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., constatându-se, însă, nefondate pentru cele ce urmează. În mod corect, instanțele analizând împrejurările în care s-a comis fapta, au stabilit existența intenției de a ucide în raport de modalitatea în care au acționat inculpații și conduita acestora după momentul lovirii victimei, abandonarea ei în stare de inconștiență, pe timp de iarnă. Chiar dacă recurentul inculpat nu a participat la lovirea victimei decât în faza a doua a incidentului, actele de lovire s-au desfășurat la acest moment concomitent, victima fiind lovită pe corp, cap și față de ambii inculpați cu picioarele, stabilit fiind că recurentul inculpat a aplicat loviturile cu bocancii cu care era încălțat.

În acest context, victima a fost părăsită de cei doi agresori în stare de inconștiență și pe timp de iarnă, iar leziunile grave craniene produse prin lovirea contondentă a acesteia și care au condus la deces sunt elemente care privesc natura și gravitatea leziunilor, zonele vitale lovite și care stabilesc alături de întreg materialul probator, că inculpații au urmărit moartea victimei și nu doar aplicarea unei simple corecții. Sub acest aspect, critica formulată este nefondată și încadrarea juridică dată faptei este corectă, după cum și condamnarea inculpatului recurent pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. Cât privește critica vizând cuantumul pedepsei aplicate aceasta este, de asemeni, nefondată.

Instanța de fond a constatat în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante cărora le-a acordat maximă eficiență având în vedere că inculpatul a comis o infracțiune cu un rezultat letal. La acest moment nu se mai constată alte motive care să justifice operarea unei noi reduceri a pedepsei, care de altfel, nici nu ar putea realiza cerințele înscrise în art. 52 C. pen. Drept urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul F.C. se va respinge, ca nefondat. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 225 din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 20 februarie 2007 la 20 februarie 2008. Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2008.