ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 813/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 653 din 8 noiembrie 2007, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul B.N., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. A luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen. A menținut starea de arest și a dedus prevenția de la 7 februarie 2007 la zi. Inculpatul a fost obligat la 1320, 46 RON către Spitalul Clinic județean Cluj și la plata a 2000 euro sau echivalentul în lei către partea civilă P.F.I.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un briceag cu lama de 8,5 cm. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 6 februarie 2007, aproximativ orele 20,00, partea vătămată P.F.I. se deplasa pe str. Avram Iancu din localitatea Huedin, împreună cu prietena sa martora T.I.C. și sora acesteia, martora C.A. La un moment dat grupul părții vătămate s-a întâlnit cu inculpatul B.N., care, fiind în stare de ebrietate, s-a ciocnit de ceilalți. După ce a parcurs câțiva metri, inculpatul s-a întors și a început să strige la cei din grup. Neînțelegând ce dorea inculpatul, partea vătămată s-a întors spre acesta.

În acest timp inculpatul a înaintat spre partea vătămată, care a mai apucat doar să audă zgomotul produs de deschiderea unui briceag pentru ca imediat să fie lovită în abdomen de inculpat. Partea vătămată a fugit cu prietena, refugiindu-se într-o locuință din apropiere, la o cunoștință, de unde a fost transportată la Clinica Chirurgie I din municipiul Cluj Napoca, în perioada 6 - 13 februarie 2007, cu diagnostic: plagă penetrantă abdominală, hematom parietal hipocondru stâng, hemoperitoneu. Registrul medico-legal concluzionează că leziunile necesită 14 - 15 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. Fiind sesizat, organul de poliție, însoțit de martorele T.I.C. și C.A. l-a descoperit în aceeași seară, pe stradă în apropierea locului faptei.

Acesta a fost recunoscut de către martora T.I.C., iar la percheziția corporală a fost găsit briceagul folosit la agresiune în buzunarul inculpatului. În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, indicând apoi, conform procesului verbal și planșei foto, locul comiterii acesteia. În cursul judecății inculpatul s-a prevalat de prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv de a nu face nici o declarație. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea întrucât nu a săvârșit el fapta iar prin apărător, în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei în considerarea concluziilor expertizei psihiatrice care constată că prezintă retard metal ușor, având discernământul diminuat.

Prin decizia penală nr. 196 din 19 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris, însă susținut oral personal în sensul nesăvârșirii faptei, motiv pentru care solicită achitarea și prin apărător, sub aspectul reducerii pedepsei. Verificând hotărârea criticată în raport de cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., printre care se află și cele invocate de inculpat, respectiv cele prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Probele administrate în cele două faze ale procesului penal dovedesc, fără nici un dubiu, că inculpatul B.N. a săvârșit, cu vinovăție, fapta de lovire cu briceagul în seara de 6 februarie 2007, a părții vătămate P.F.I. În cursul urmăririi penale lucrătorul de poliție, aflat la spitalul în care a fost internată partea vătămată și luând cunoștință de împrejurările săvârșirii actului de violență, le-a invitat pe martorele T.I.C. și C.A. în patrulare cu autoturismul, astfel că, pe aceeași stradă Avram Iancu a fost identificat inculpatul de către prima dintre martore, care i-a reținut îmbrăcămintea. Asupra inculpatului a fost găsit un briceag. Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, motivând-o prin aceea că a ripostat rapid la încercarea părții vătămate de a-l lovi după producerea ciocnirii pe stradă.

Asemenea, conform celor consemnate de procuror prin procesul-verbal din 7 februarie 2007 și fixate prin fotografiile judiciare, inculpatul a condus organul de urmărire penală în teren, indicând locul de pe str. Avram Iancu din orașul Huedin, în care s-a produs incidentul urmat de fapta de violență. Aceeași martoră T.I.C. a susținut cu certitudine și în fața instanței că inculpatul este autorul faptei. Împrejurarea că partea vătămată, datorită precipitării evenimentelor și șocului suferit a declarat că nu i-a reținut semnalmentele inculpatului, nu este și o probă că nu acesta este autorul, atâta vreme cât adevărul este stabilit prin celelalte mijloace de probă. Nici critica privind greșita individualizare a pedepsei nu este întemeiată.

În stabilirea și aplicarea pedepsei instanțele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., recunoscând circumstanța atenuantă, conduita anterioară bună a inculpatului și coborând, de urmare, pedeapsa sub minimul legal special. Pedeapsa astfel cum a fost individualizată este legală și justificată, inculpatul urmând să suporte, pentru fapta gravă, contra vieții, săvârșită, constrângerile și probațiunile alături de măsurile de reeducare, ce decurg din funcțiile sancțiunii. Față de cele ce preced, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat. Din pedeapsa aplicată se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 7 februarie 2007 la 5 martie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 196 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 7 februarie 2007 la 5 martie 2008. Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.