ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 813/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 653

din 8 noiembrie 2007, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul B.N., în baza

art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și

64 lit. a) și b) C. pen.

A luat față de inculpat

măsura de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 C.

pen.

A menținut starea de arest

și a dedus prevenția de la 7 februarie 2007 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

1320, 46 RON către Spitalul Clinic județean Cluj și la plata a 2000 euro sau

echivalentul în lei către partea civilă P.F.I.

În temeiul art. 118 lit. b) C.

pen., a confiscat de la inculpat un briceag cu lama de 8,5 cm.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt,

că în seara de 6 februarie 2007, aproximativ orele 20,00, partea vătămată P.F.I.

se deplasa pe str. Avram Iancu din localitatea Huedin, împreună cu prietena sa

martora T.I.C. și sora acesteia, martora C.A.

La un moment dat grupul

părții vătămate s-a întâlnit cu inculpatul B.N., care, fiind în stare de

ebrietate, s-a ciocnit de ceilalți.

După ce a parcurs câțiva

metri, inculpatul s-a întors și a început să strige la cei din grup.

Neînțelegând ce dorea

inculpatul, partea vătămată s-a întors spre acesta. În acest timp inculpatul a

înaintat spre partea vătămată, care a mai apucat doar să audă zgomotul produs

de deschiderea unui briceag pentru ca imediat să fie lovită în abdomen de

inculpat.

Partea vătămată a fugit cu

prietena, refugiindu-se într-o locuință din apropiere, la o cunoștință, de unde

a fost transportată la Clinica Chirurgie I din municipiul Cluj Napoca, în

perioada 6 - 13 februarie 2007, cu diagnostic: plagă penetrantă abdominală,

hematom parietal hipocondru stâng, hemoperitoneu.

Registrul medico-legal

concluzionează că leziunile necesită 14 - 15 zile îngrijiri medicale și au pus

în primejdie viața victimei.

Fiind sesizat, organul de

poliție, însoțit de martorele T.I.C. și C.A. l-a descoperit în aceeași seară,

pe stradă în apropierea locului faptei.

Acesta a fost recunoscut de

către martora T.I.C., iar la percheziția corporală a fost găsit briceagul

folosit la agresiune în buzunarul inculpatului.

În cursul urmăririi penale

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, indicând apoi, conform procesului

verbal și planșei foto, locul comiterii acesteia.

În cursul judecății

inculpatul s-a prevalat de prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.,

respectiv de a nu face nici o declarație.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea întrucât nu a săvârșit el

fapta iar prin apărător, în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei în

considerarea concluziilor expertizei psihiatrice care constată că prezintă

retard metal ușor, având discernământul diminuat.

Prin decizia penală nr. 196

din 19 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris,

însă susținut oral personal în sensul nesăvârșirii faptei, motiv pentru care

solicită achitarea și prin apărător, sub aspectul reducerii pedepsei.

Verificând hotărârea

criticată în raport de cazurile de casare care se iau în considerare din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., printre care se

află și cele invocate de inculpat, respectiv cele prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este

fondat.

Probele administrate în cele

două faze ale procesului penal dovedesc, fără nici un dubiu, că inculpatul B.N.

a săvârșit, cu vinovăție, fapta de lovire cu briceagul în seara de 6 februarie

2007, a părții vătămate P.F.I.

În cursul urmăririi penale

lucrătorul de poliție, aflat la spitalul în care a fost internată partea

vătămată și luând cunoștință de împrejurările săvârșirii actului de violență,

le-a invitat pe martorele T.I.C. și C.A. în patrulare cu autoturismul, astfel

că, pe aceeași stradă Avram Iancu a fost identificat inculpatul de către prima

dintre martore, care i-a reținut îmbrăcămintea.

Asupra inculpatului a fost

găsit un briceag.

Prin declarațiile date în

cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii,

motivând-o prin aceea că a ripostat rapid la încercarea părții vătămate de a-l

lovi după producerea ciocnirii pe stradă.

Asemenea, conform celor

consemnate de procuror prin procesul-verbal din 7 februarie 2007 și fixate prin

fotografiile judiciare, inculpatul a condus organul de urmărire penală în

teren, indicând locul de pe str. Avram Iancu din orașul Huedin, în care s-a

produs incidentul urmat de fapta de violență.

Aceeași martoră T.I.C. a

susținut cu certitudine și în fața instanței că inculpatul este autorul faptei.

Împrejurarea că partea

vătămată, datorită precipitării evenimentelor și șocului suferit a declarat că

nu i-a reținut semnalmentele inculpatului, nu este și o probă că nu acesta este

autorul, atâta vreme cât adevărul este stabilit prin celelalte mijloace de

probă.

Nici critica privind greșita

individualizare a pedepsei nu este întemeiată.

În stabilirea și aplicarea

pedepsei instanțele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

recunoscând circumstanța atenuantă, conduita anterioară bună a inculpatului și

coborând, de urmare, pedeapsa sub minimul legal special.

Pedeapsa astfel cum a fost

individualizată este legală și justificată, inculpatul urmând să suporte,

pentru fapta gravă, contra vieții, săvârșită, constrângerile și probațiunile

alături de măsurile de reeducare, ce decurg din funcțiile sancțiunii.

Față de cele ce preced,

recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată se va

deduce durata reținerii și arestării preventive de la 7 februarie 2007 la 5

martie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 196 din 19

decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 7 februarie 2007 la

5 martie 2008.

Obligă recurentul inculpat

la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 martie 2008.