ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4048/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25

din 8 martie 2007 a Tribunalului Caraș Severin a fost condamnat inculpatul

H.G. în baza art. 20

raportat la art. 174, 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 75 lit. b)

C. pen., la 6 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, iar conform art.

65 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 3 august 2006 la zi.

Conform art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea unui briceag corp delict.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumelor de 20.000 lei daune morale către partea civilă G.I.A. și de

1608,63 RON, despăgubiri civile către Spitalul Clinic Municipal Timișoara.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în fapt, că, în noaptea de 29 iulie 2006,

inculpatul H.G. s-a aflat la petrecerea ținută de numitul G.T. în locuința sa

din localitatea Sichevița.

În jurul orei 1,30 – 2,00 la

petrecere a venit și victima G.I.A. care a mers la masa unde stătea inculpatul

spunându-i acestuia să plece acasă în 10 secunde, pe motiv că acesta a avut o

altercație cu fratele său cu mai mult timp în urmă.

Inculpatul, potrivit

declarațiilor victimei și martorilor propuși de acesta, a plecat apoi acasă și

a revenit după circa 15 minute, schimbat într-o cămașă cu mâneci lungi,

presupunându-se că avea cuțit asupra sa.

La rândul lor inculpatul și

martorii propuși de acesta, au susținut că H.G. nu a părăsit locul petrecerii,

că victima l-a insultat și amenințat cu bătaia, cu moartea dacă nu părăsește

locul petrecerii.

După ora 2,00 inculpatul a

fost chemat în stradă de tatăl său H.I. Inculpatul a ieșit în stradă, apoi a

ieșit și victima G.I.A.

În apropierea porții de la

stradă, de la locuința unde s-a ținut petrecerea în stradă, victima G.I.A. a

intrat în discuții contradictorii cu Herganie Ilie, tatăl inculpatului.

Cu acest prilej, H.I. i-a

spus lui G.I.A. că o să-l termine și pe el și pe tatăl său, la care victima i-a

replicat că cine este el  să-l termine.

În aceste clipe, inculpatul H.G.

a scos briceagul de la pantaloni și cu acesta a lovit victima o singură dată în

hemitoracele stâng, zona subclaviculară apoi a fugit spre locuința sa.

Martorul H.I. a plecat și el

spre domiciliu iar victima a fost transportată succesiv la Spitalul din Moldova

Nouă, la Spitalul județean Reșița apoi la Spitalul Clinic Municipal de Urgență

Timișoara, fiindu-i acordate îngrijiri medicale, care i-au salvat viața.

Potrivit raportului

medico-legal lovitura aplicată părții vătămate s-a produs cu un corp

tăietor-înțepător, într-o zonă vitală, iar leziunile au pus în primejdie viața

victimei și au necesitat pentru vindecare un număr de 30 zile de îngrijiri

medicale.

Apărarea inculpatului în

sensul că ar fi acționat sub imperiul provocării din partea victimei, a fost

înlăturată de instanță, nedovedindu-se existența unei puternice stări de

tulburare sau temere, discuția pe ton ridicat cu victima fiind cu mult

anterioară lovirii părții vătămate cu cuțitul.

Tot astfel, a fost

înlăturată, susținerea inculpatului în sensul că fapta trebuia încadrată în

dispozițiile art. 182 C. pen., apreciindu-se din ansamblul probelor administrate

că inculpatul a acționat cu intenția de ucidere a victimei.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de

constatare a infracțiunii, a declarațiilor părții vătămate G.I.A., a

declarațiilor martorilor G.I., K.G.A., I.L., J.A.I., B.I.A., P.S.L., G.I., G.D.

și Z.P., a actului medico-legal arătat, probe coroborate cu declarațiile

inculpatului care a recunoscut lovirea victimei cu briceagul.

Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin decizia penală nr. 108/ A din 17 mai 2007, a respins apelurile

declarate de partea civilă G.I.A. și de inculpatul H.G. împotriva sentinței

primei instanțe, considerându-se nefondate criticile formulate de partea

vătămată în sensul că erau justificate daunele materiale de 50 milioane lei și

daunele morale de 500 milioane pe care le-a cerut, și de inculpat în sensul că

fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 174 C. pen., că erau incidente

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și că actele medico-legale nu ar fi fost

legal emise.

Astfel, s-a apreciat de

către instanța de control judiciar că suma de 20.000 RON daune morale acordată

prin hotărârea atacată reprezintă o justă și integrală despăgubire pentru

prejudiciul moral suferit și că nu s-au administrat probe care să ateste

producerea unor daune mai mari.

De asemenea, s-a apreciat că

fapta s-a comis în loc public, că astfel sunt incidente dispozițiile art. 175 lit.

i) C. pen., că nu s-a făcut dovada existenței circumstanței atenuante a

provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și că actele medico-legale, au

fost emise cu respectarea dispozițiilor care reglementează activitatea

medico-legală.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs în termen legal inculpatul H.G. care invocând dispozițiile art.

385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut că hotărârea

de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt prin neluarea în

considerare a probelor administrate care atestau o altă situație de fapt, că la

individualizarea pedepsei nu s-a ținut seama de circumstanțe atenuantă a

provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., care justifică aplicarea unei

pedepse mai reduse.

S-a solicitat casarea

hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului H.G. în săvârșirea, în noaptea de 29

iulie 2006 a tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Probele administrate evocate

anterior, au confirmat că, la data arătată, inculpatul a aplicat părții

vătămate, în loc public, pe stradă, în fața casei unde era organizată

petrecerea și în prezența a numeroase persoane, o lovitură puternică cu

briceagul în hemitoracele stâng în zona claviculară, cauzându-i o plagă

penetrantă care prin hemoragie masivă i-a pus victimei viața în primejdie,

salvată ca urmare îngrijirilor medicale prompt acordate.

Agresiunea săvârșită de

inculpat a fost recunoscută de acesta, iar din materialul probator al cauzei nu

a rezultat existența vreunui act ori gest din partea victimei, premergător

acestei agresiuni căruia si îi fie conferită semnificația juridică a

circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Din contră, a rezultat că

incidentul este imputabil în exclusivitate inculpatului.

Întrucât soluția de

condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă

eroarea gravă de fapt invocată de inculpatul recurent.

Referitor la pedeapsa

aplicată se constată că aceasta a fost individualizată sub minimul prevăzut de

lege, avându-se în mod corect în vedere, conform art. 72 și 74 lit. a) C. pen.,

pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, dar și persoana

inculpatului care a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii.

Se mai constată că această

pedeapsă este de natură a sigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Așa fiind, critica formulată

în sensul greșitei individualizări a pedepsei în raport de dispozițiile art. 72

C. pen. și prin neluarea în considerare a circumstanței atenuantă a provocării

nu poate fi primită.

Întrucât motivele de recurs

invocate nu sunt întemeiate iar din actele dosarului nu rezultă existența unor

cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul H.G. cu obligarea acestuia la

cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 august 2006 la 3

septembrie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul H.G. împotriva deciziei penale nr. 108/ A din

17 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 august 2006

la 3 septembrie 2007.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 septembrie 2007.