ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4048/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 25 din 8 martie 2007 a Tribunalului Caraș Severin a fost condamnat inculpatul H.G. în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 75 lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, iar conform art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 3 august 2006 la zi.

Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui briceag corp delict. Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 20.000 lei daune morale către partea civilă G.I.A. și de 1608,63 RON, despăgubiri civile către Spitalul Clinic Municipal Timișoara. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că, în noaptea de 29 iulie 2006, inculpatul H.G. s-a aflat la petrecerea ținută de numitul G.T. în locuința sa din localitatea Sichevița. În jurul orei 1,30 – 2,00 la petrecere a venit și victima G.I.A. care a mers la masa unde stătea inculpatul spunându-i acestuia să plece acasă în 10 secunde, pe motiv că acesta a avut o altercație cu fratele său cu mai mult timp în urmă.

Inculpatul, potrivit declarațiilor victimei și martorilor propuși de acesta, a plecat apoi acasă și a revenit după circa 15 minute, schimbat într-o cămașă cu mâneci lungi, presupunându-se că avea cuțit asupra sa. La rândul lor inculpatul și martorii propuși de acesta, au susținut că H.G. nu a părăsit locul petrecerii, că victima l-a insultat și amenințat cu bătaia, cu moartea dacă nu părăsește locul petrecerii. După ora 2,00 inculpatul a fost chemat în stradă de tatăl său H.I. Inculpatul a ieșit în stradă, apoi a ieșit și victima G.I.A. În apropierea porții de la stradă, de la locuința unde s-a ținut petrecerea în stradă, victima G.I.A. a intrat în discuții contradictorii cu Herganie Ilie, tatăl inculpatului.

Cu acest prilej, H.I. i-a spus lui G.I.A. că o să-l termine și pe el și pe tatăl său, la care victima i-a replicat că cine este el să-l termine. În aceste clipe, inculpatul H.G. a scos briceagul de la pantaloni și cu acesta a lovit victima o singură dată în hemitoracele stâng, zona subclaviculară apoi a fugit spre locuința sa. Martorul H.I. a plecat și el spre domiciliu iar victima a fost transportată succesiv la Spitalul din Moldova Nouă, la Spitalul județean Reșița apoi la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, fiindu-i acordate îngrijiri medicale, care i-au salvat viața. Potrivit raportului medico-legal lovitura aplicată părții vătămate s-a produs cu un corp tăietor-înțepător, într-o zonă vitală, iar leziunile au pus în primejdie viața victimei și au necesitat pentru vindecare un număr de 30 zile de îngrijiri medicale.

Apărarea inculpatului în sensul că ar fi acționat sub imperiul provocării din partea victimei, a fost înlăturată de instanță, nedovedindu-se existența unei puternice stări de tulburare sau temere, discuția pe ton ridicat cu victima fiind cu mult anterioară lovirii părții vătămate cu cuțitul. Tot astfel, a fost înlăturată, susținerea inculpatului în sensul că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 182 C. pen., apreciindu-se din ansamblul probelor administrate că inculpatul a acționat cu intenția de ucidere a victimei. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii, a declarațiilor părții vătămate G.I.A., a declarațiilor martorilor G.I., K.G.A., I.L., J.A.I., B.I.A., P.S.L., G.I., G.D.

și Z.P., a actului medico-legal arătat, probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut lovirea victimei cu briceagul. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 108/ A din 17 mai 2007, a respins apelurile declarate de partea civilă G.I.A. și de inculpatul H.G. împotriva sentinței primei instanțe, considerându-se nefondate criticile formulate de partea vătămată în sensul că erau justificate daunele materiale de 50 milioane lei și daunele morale de 500 milioane pe care le-a cerut, și de inculpat în sensul că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 174 C. pen., că erau incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și că actele medico-legale nu ar fi fost legal emise.

Astfel, s-a apreciat de către instanța de control judiciar că suma de 20.000 RON daune morale acordată prin hotărârea atacată reprezintă o justă și integrală despăgubire pentru prejudiciul moral suferit și că nu s-au administrat probe care să ateste producerea unor daune mai mari. De asemenea, s-a apreciat că fapta s-a comis în loc public, că astfel sunt incidente dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., că nu s-a făcut dovada existenței circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și că actele medico-legale, au fost emise cu respectarea dispozițiilor care reglementează activitatea medico-legală. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul H.G.

care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut că hotărârea de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt prin neluarea în considerare a probelor administrate care atestau o altă situație de fapt, că la individualizarea pedepsei nu s-a ținut seama de circumstanțe atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., care justifică aplicarea unei pedepse mai reduse. S-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului H.G. în săvârșirea, în noaptea de 29 iulie 2006 a tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Probele administrate evocate anterior, au confirmat că, la data arătată, inculpatul a aplicat părții vătămate, în loc public, pe stradă, în fața casei unde era organizată petrecerea și în prezența a numeroase persoane, o lovitură puternică cu briceagul în hemitoracele stâng în zona claviculară, cauzându-i o plagă penetrantă care prin hemoragie masivă i-a pus victimei viața în primejdie, salvată ca urmare îngrijirilor medicale prompt acordate. Agresiunea săvârșită de inculpat a fost recunoscută de acesta, iar din materialul probator al cauzei nu a rezultat existența vreunui act ori gest din partea victimei, premergător acestei agresiuni căruia si îi fie conferită semnificația juridică a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Din contră, a rezultat că incidentul este imputabil în exclusivitate inculpatului. Întrucât soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpatul recurent. Referitor la pedeapsa aplicată se constată că aceasta a fost individualizată sub minimul prevăzut de lege, avându-se în mod corect în vedere, conform art. 72 și 74 lit. a) C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, dar și persoana inculpatului care a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii. Se mai constată că această pedeapsă este de natură a sigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Așa fiind, critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. și prin neluarea în considerare a circumstanței atenuantă a provocării nu poate fi primită. Întrucât motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate iar din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.G. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 august 2006 la 3 septembrie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.G. împotriva deciziei penale nr. 108/ A din 17 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 august 2006 la 3 septembrie 2007. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 septembrie 2007.