ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2506/2008

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 11 martie 2008, Tribunalul Teleorman, secția penală a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul M.G.I., prin apărător. În baza art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 99 și urm. și art. 74-76 C. pen. a condamnat pe inculpatul M.G.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 17 iulie 2007 la zi, în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. și a art. 88 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui briceag, corp delict. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă I.A. și s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu părțile responsabile civilmente M.P. și P.M. la plata sumei de 6.062 RON, daune materiale și a sumei de 20.000 RON, daune morale, către partea civilă. Instanța a reținut, în esență, că în seara zilei de 14 iulie 2007, în timp ce se afla la barul din comuna Mavrodin cu doi cunoscuți, inculpatul, insultat și lovit cu pumnii și picioarele de victima I.I., i-a aplicat o lovitură cu briceagul în zona hemitoracelui stâng. Leziunile au cauzat, în scurt timp, decesul acestuia în timp ce era transportat spre Spitalul Alexandria.

Prin decizia penală nr. 140/A din 21 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, a desființat, în parte sentința penală nr. 22 din 11 martie 2008 a Tribunalului Teleorman și a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, în baza art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 și art. 99 și urm. C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă, inculpat și de părțile responsabile civilmente împotriva aceleiași sentințe penale. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs partea civilă I.A., părțile responsabile civilmente M.P.

și P.M. și inculpatul minor M.G.I. Recursul părții civile a vizat doar latura penală, respectiv greșita încadrare juridică a faptei prin aplicarea eronată a dispozițiilor art.73 lit. b) C. pen., cu consecința greșitei individualizări a pedepsei. Recursurile declarate de inculpat și de părțile responsabile civilmente au vizat greșita soluționare a acțiunii civile în sensul neaplicării art.73 lit. b) C. pen. cu privire la cuantumul despăgubirilor. Apărătorul inculpatului a mai susținut că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 44 alin. (1), ori alin. (2) C. pen., fapta fiind săvârșită în legitimă apărare. Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă este nefondat, întrucât consideră că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., pentru următoarele argumente: Din declarațiile martorilor oculari audiați în cauză a rezultat că fapta de omor a fost săvârșită de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea victimei. Provocarea a constat într-o atingere gravă a demnității persoanei și în violențele exercitate asupra inculpatului (victima adresându-i inculpatului insulte „handicapat" și alte expresii indecente, iar ulterior, atacându-1 cu pumnii și picioarele). Inculpatul a comis fapta în stare de provocare, iar nu de legitimă apărare, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 44 alin. (2) C. pen., modificat, întrucât agresiunea victimei nu a pus în pericol grav persoana inculpatului.

Ca urmare, Înalta Curte constată că aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., referitor la circumstanța atenuantă legală a stării de provocare, este justificată, fapta de omor calificat fiind corect încadrată juridic. Având în vedere corecta încadrare a faptei, precum și starea de minoritate a inculpatului, se apreciază că pedeapsa a fost bine individualizată de instanța de apel. Referitor la recursul inculpatului vizând modul de rezolvare a laturii penale, respectiv a săvârșirii faptei în stare de legitimă apărare, astfel cum s-a motivat mai sus, Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. modificat, nefiind pusă în pericol grav persoana inculpatului prin violențele exercitate de victimă.

Totodată se apreciază că nu sunt aplicabile nici prevederile alin.(3) al art. 44 C. pen. referitoare la depășirea limitelor unei apărări proporționale, deoarece fapta de omor nu a fost săvârșită într-o stare de temere de către inculpat. Astfel, fiind vorba de a doua fază a conflictului, inculpatul avea posibilitatea să plece după aplanarea primei faze a incidentului. Inculpatul a înțeles să rămână și să răspundă deosebit de violent, nu pentru că i-ar fi fost teamă de victimă, ci pentru a avea prilejul de a-i răspunde cu o violență ieșită din comun, folosind, de această dată, un briceag cu care a lovit victima într-o zonă vitală (plămânul stâng). Sub acest aspect susținerile recurentului inculpat sunt nefondate.

Recursul inculpatului, precum și recursurile declarate de părinții săi, în calitate de părți responsabile civilmente, sunt întemeiate cu privire la modul de soluționare a acțiunii civile formulate de partea civilă I.A., de către ambele instanțe. Astfel, reținând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., deci și culpa victimei, instanțele erau datoare să reducă în mod corespunzător și cuantumul despăgubirilor acordate părții civile, împrejurarea că inculpatul minor ar fi acceptat plata acestora nefiind un argument juridic pentru acordarea integrală a acestora. Totodată, se constată că părțile civilmente responsabile nu au fost de acord cu plata integrală a despăgubirilor.

În consecință, se vor admite, sub acest aspect, recursurile declarate de inculpat și de părțile responsabile civilmente, casând parțial decizia atacată, p recum și sentința penală nr. 22 din 11 martie 2008 a Tribunalului Teleorman și, rejudecând, se va dispune obligarea acestora la plata, în solidar, a sumelor de 5000 RON, daune materiale și 15.000 RON, daune morale, către partea civilă I.A. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Recursul declarat de partea civilă I.A. va fi respins, ca nefondat, pentru considerentele expuse mai sus. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la 17 iulie 2007 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpatul M.G.I. și de părțile responsabile civilmente M.P. și P.M. numai cu privire la cuantumul despăgubirilor civile (materiale și morale) la care au fost obligați către partea civilă I.A. Casează parțial decizia penală nr. 140/A din 21 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, precum și sentința penală nr. 22 din 11 martie 2008 a Tribunalului Teleorman și, rejudecând, obligă pe inculpatul M.G.I., în solidar cu părțile responsabile civilmente M.P. și P.M., să-i plătească părții civile I.A. suma de 5000 RON daune materiale și 15.000 RON daune morale. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 17 iulie 2007 la 6 august 2008. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă I.A.

împotriva deciziei penale nr. 140/A din 21 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare efectuate de statul român rămân în sarcina acestuia, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 august 2008.