ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6106/2006

Î

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București sub nr. 3831 din 9 iulie 2002 reclamanții M.A. și M.M. au

solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul General al municipiului

București, anularea dispoziției nr. 361 din 17 iunie 2002 prin care li s-a

respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în București.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că soluția de respingere a cererii lor este nelegală întrucât vânzarea

apartamentului către chiriași s-a făcut prin manopere dolosive, iar pe de altă

parte că prin art.1 al dispoziției nu se prevede când se va face oferta de

măsuri reparatorii.

Prin sentința civilă nr. 775 din 30

septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios

administrativ, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că dispoziția nr. 361/2002 a fost dată cu respectarea

prevederilor Legii nr. 10/2001,întrucât imobilul în cauză a fost vândut în

temeiul Legii nr. 112/1995, iar reclamanții nu au făcut dovada că s-ar fi

constatat nulitatea acestui contract.

Reclamanții au declarat apel

împotriva sentinței menționate, susținând că instanța nu a ținut seama de

faptul că apartamentul ce a constituit proprietatea lor a fost preluat de stat

fără titlu valabil și de împrejurarea că pe rolul Judecătoriei sector 3 se afla

dosarul nr. 8465/2002 ce are ca obiect constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 6251/1996, în temeiul art. 46 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 443/A din 17

martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul și s-a schimbat în tot

sentința în sensul că s-a admis contestația, s-a anulat dispoziția nr. 361 din 17

iunie 2002 și s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a

apartamentului solicitat.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că în „perioada de soluționare” a cererii de restituire formulată în temeiul

Legii nr. 10/2001 reclamanții au făcut dovada introducerii acțiunii în

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în cauză,

iar prin decizia civilă nr. 73/A din 19 ianuarie 2004 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. 3304/2003, irevocabilă, s-a

constatat nulitatea absolută a contractului nr. 6252 din 4 noiembrie 1996

încheiat între SC T.A. SA și numiții I.G. și O., cu privire la apartamentul în

litigiu, motiv pentru care s-a dat eficiență principiului consacrat de Legea

nr. 10/2001, al restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv de stat.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs intimatul, invocând drept temei legal dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține, în esență, că s-a făcut o aplicare greșită a legii întrucât în

momentul emiterii dispoziției pe rolul instanțelor nu se afla nici o acțiune

privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte,

instanța și-a încălcat atribuțiile dispunând restituirea în natură a

imobilului, subrogându-se în acest fel Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport cu criticile formulate și prevederile legale aplicabile,

Înalta Curte constată că recursul declarat în prezenta cauză este nefondat.

Din probele administrate în cauză a

reieșit că reclamanții din prezenta cauză au formulat cerere de retrocedare a

apartamentului în litigiu încă de la data de 27 iulie 1996; cu toate acestea,

imobilul a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 6252 din 4 noiembrie 1996.

După apariția Legii nr. 10/2001

reclamanții au început din nou demersurile pentru retrocedarea imobilului în

paralel cu această acțiune au solicitat instanței, prin acțiunea înregistrată

pe rolul Judecătoriei sector 3 la data de 12 iulie 2002, constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6252/1996.

Prin decizia civilă nr. 73 din 19

ianuarie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost

admisă acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a contractului menționat.

Această decizie a devenit irevocabilă, prin decizia civilă nr. 72 din 18

ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie, respingându-se ca nefondate recursurile

declarate de pârâții I. și SC T.A. SA.

Față de toate aceste considerente

rezultă cu evidență că nu mai subzistă nici un motiv care să nu permită

restituirea în natură a imobilului în litigiu, o asemenea modalitate de

reparație fiind în spiritul Legii nr. 10/2001 care înscrie, cu valoare de

principiu, restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în

perioada de referință.

Nu poate fi primită nici cea de a

doua critică formulată prin motivele de recurs.

Legea specială de reparație Legea

nr. 10/2001 a prevăzut și o procedură specială, dând în competența tribunalului,

secția civilă judecarea în primă instanță, a litigiilor izvorâte din aplicarea

acestui act normativ. Decizia de respingere a cererii de restituire în natură

poate fi controlată în totalitate de către instanță, aceasta fiind competentă a

soluționa notificarea și în ce privește obligarea la restituirea în natură a

imobilului.

În conformitate cu prevederile art. 312

alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat în

cauză, pentru motivele expuse anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul municipiul București, prin Primarul general împotriva

deciziei civile nr. 443/A din 17martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2006.