ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4863/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 157/D/P/2006 întocmit de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Caraș-Severin, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.E.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În fapt, s-a reținut că inculpatul a deținut în vederea comercializării cantitatea de 1678,32 gr. cannabis, sub formă de marijuană, cu scopul de a obține suma de 450,0 Euro. Inculpatul a comercializat drogurile prin intermediul inculpatului S.C.C. pe care l-a implicat în activitatea sa infracțională pentru a-și proteja propria persoană. În autoturismul său, a mai fost găsită cantitatea de 2,84 gr.

cannabis de către organele de cercetare penală. Prin sentința penală nr. 81 din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Caraș-Severin, reținându-se încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, a fost condamnat inculpatul M.E.I., la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 64 C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., în temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, în baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea telefonului mobil marca Alcatel 311 folosit de inculpat la săvârșirea faptei. Apelul procurorului, prin care se critică sentința ca fiind netemeinică, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mică în raport cu pericolul social al faptei și persoanei inculpatului, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 243 din 5 iulie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, invocând motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., susținând că hotărârea instanței este netemeinică, întrucât sancțiunea individualizată de instanță, nu corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite și nici persoanei inculpatului. Recursul parchetului este fondat. În conformitate cu art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru faptele incriminate ca infracțiune, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizându-se modul în care instanța a aplicat, la speță, textul de lege menționat, se constată că, într-adevăr, pedeapsa de numai 4 ani închisoare aplicată inculpatului, nu corespunde întru-totul, cerințelor legii. Astfel, nu s-a avut în vedere suma însemnată, în Euro, în posesia căreia inculpatul ar fi intrat dacă activitatea sa ilicită n-ar fi fost descoperită, cantitatea mare de drog deținută ca și atitudinea nesinceră, de negare a faptei, avută de inculpat. În raport de aceste elemente, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, casându-se decizia atacată precum și sentința Tribunalului Caraș-Severin, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului M.E.I., pe care a va majora încât să corespundă criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de lege.

Din pedeapsa aplicată, se va deduce timpul reținerii și arestării preventive, la zi. În rest, se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Văzând și reglementarea plății onorariului de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 243/ A din 5 iulie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul M.E.I. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 81 din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Caraș-Severin, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului M.E.I. pe care o majorează de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 1 august 2005 la 23 august 2006. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul pentru apărarea din oficiu, a inculpatului, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 august 2006.