ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4863/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 157/D/P/2006

întocmit de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Caraș-Severin, s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului M.E.I. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În fapt, s-a reținut că

inculpatul a deținut în vederea comercializării cantitatea de 1678,32 gr. cannabis,

sub formă de marijuană, cu scopul de a obține suma de 450,0 Euro. Inculpatul a

comercializat drogurile prin intermediul inculpatului S.C.C. pe care l-a

implicat în activitatea sa infracțională pentru a-și proteja propria persoană.

În autoturismul său, a mai fost găsită cantitatea de 2,84 gr. cannabis de către

organele de cercetare penală.

Prin sentința penală nr. 81

din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Caraș-Severin, reținându-se încadrarea

juridică dată faptei prin rechizitoriu, a fost condamnat inculpatul M.E.I., la

4 ani închisoare cu aplicarea art. 64 C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71

C. pen., în temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, în

baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus

confiscarea telefonului mobil marca Alcatel 311 folosit de inculpat la

săvârșirea faptei.

Apelul procurorului, prin

care se critică sentința ca fiind netemeinică, deoarece pedeapsa aplicată

inculpatului este mult prea mică în raport cu pericolul social al faptei și

persoanei inculpatului, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 243

din 5 iulie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestei din urmă

decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, invocând motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., susținând că hotărârea instanței este netemeinică, întrucât sancțiunea

individualizată de instanță, nu corespunde gradului de pericol social al faptei

săvârșite și nici persoanei inculpatului.

Recursul parchetului este

fondat.

În conformitate cu art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru faptele

incriminate ca infracțiune, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Analizându-se modul în care

instanța a aplicat, la speță, textul de lege menționat, se constată că,

într-adevăr, pedeapsa de numai 4 ani închisoare aplicată inculpatului, nu

corespunde întru-totul, cerințelor legii. Astfel, nu s-a avut în vedere suma

însemnată, în Euro, în posesia căreia inculpatul ar fi intrat dacă activitatea

sa ilicită n-ar fi fost descoperită, cantitatea mare de drog deținută ca și

atitudinea nesinceră, de negare a faptei, avută de inculpat.

În raport de aceste

elemente, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, casându-se decizia atacată

precum și sentința Tribunalului Caraș-Severin, numai cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului M.E.I., pe care a va majora încât să corespundă criteriilor de

individualizare a pedepsei, prevăzute de lege.

Din pedeapsa aplicată, se va

deduce timpul reținerii și arestării preventive, la zi.

În rest, se vor menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Văzând și reglementarea

plății onorariului de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 243/

A din 5 iulie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe

inculpatul M.E.I.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 81 din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Caraș-Severin,

numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului M.E.I. pe care o majorează

de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul

reținerii și arestării preventive de la 1 august 2005 la 23 august 2006.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu, a inculpatului, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 august 2006.