ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5783/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5783/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 11
februarie 2005, reclamantul A.M. a solicitat să-i fie acordate despăgubiri,
reprezentând valoarea bunurilor imobile care au fost preluate de stat, prin
expropriere, în anul 1981.
Soluționând litigiul în primă
instanță, Tribunalul Neamț, secția civilă, prin sentința nr. 422 din 20 iunie
2005, a respins acțiunea ca prematură, cu motivarea că reclamantul nu a
formulat notificare unității deținătoare a bunurilor și nu a urmat procedura
prealabilă obligatorie, reglementată prin Legea nr. 10/2001, referitoare la
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă,
prin decizia nr. 579 din 12 decembrie 2005, a respins ca nefondat apelul
declarat de reclamant împotriva sentinței Tribunalului Neamț. Hotărând astfel,
curtea de apel a motivat că reclamantul a formulat notificare, în baza Legii
nr. 10/2001, abia după pronunțarea sentinței Tribunalului Neamț, așa încât după
soluționarea notificării, dacă va fi nemulțumit, reclamantul se va putea adresa
instanței competente cu o contestație.
Împotriva deciziei curții de apel a
declarat recurs reclamantul A.M. solicitând, în esență, să-i fie acordate
despăgubiri pentru averea ce i-a fost preluată de stat și să-i fie respectate
drepturile.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost
reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Pentru a veni în
sprijinul persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în
restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, prin Legea nr. 10/2001 au
fost reglementate procedurile de restituire. Astfel, potrivit art. 21 și art. 22
din Legea nr. 10/2001, așa cum erau în vigoare la data la care reclamantul A.M.
s-a adresat instanței judecătorești, persoana îndreptățită la măsuri reparatorii
va notifica unitatea deținătoare a imobilului. Într-un termen stabilit de lege
unitatea deținătoare este obligată să se pronunțate, prin decizie sau, după
caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii persoanei îndreptățite. Numai în
situația în care unitatea deținătoare nu soluționează, în termenul prevăzut de
lege, notificarea ce i-a fost adresată sau modul de soluționare este
nemulțumitor pentru persoana îndreptățită, aceasta se va putea adresa instanței
judecătorești competente și anume tribunalului în a cărui circumscripție
teritorială se află sediul unității deținătoare.
Persoana care se consideră
îndreptățită la măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr. 10/2001, nu se poate
adresa direct instanței judecătorești, fără a urma procedura prealabilă a
notificării, în termenul și condițiile reglementate prin lege.
În litigiul dedus judecății
reclamantul nu a notificat în prealabil unitatea deținătoare așa încât instanța
de apel a confirmat, corect, hotărârea primei instanțe prin care a fost
respinsă acțiunea.
Este adevărat că, după pronunțarea
hotărârii primei instanțe și anume la 5 septembrie 2005, reclamantul a
înregistrat o notificare la executorul judecătoresc, notificarea fiind în curs
de soluționare la Primăria Municipiului Piatra Neamț (filele 32-33 din dosarul
instanței de apel).
Reclamantul a anexat recursului o
copie a dispoziției nr. 2283 din 7 decembrie 2005 emisă de primarul
municipiului Bacău, prin care a fost respinsă notificarea. Această dispoziție,
comunicată persoanei și autorităților interesate, poate fi contestată de
reclamant la tribunalul competent.
Decizia instanței de apel fiind
pronunțată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat urmează să fie
respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.M. împotriva
deciziei nr. 579 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2006.