ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7729/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea din 22 aprilie 2003,

precizată la 29 iulie 2003, reclamantul T.G. a chemat în judecată pe pârâtul

Primarul Municipiului Oradea, solicitând anularea Dispoziției nr. 404 din 12

aprilie 2003 și obligarea parții adverse la restituirea în natură a unui aparat

Röentgen sau plata sumei de 300.000.000 lei, contravaloarea acestui bun.

În motivarea cererii, întemeiate pe

Legea nr. 10/2001, reclamantul a susținut că:

- a fost obligat în anul 1959 să

„doneze” statului un aparat Röentgen;

- Judecătoria Oradea, prin sentința

civilă nr. 13062 din 6 decembrie 2002, investită cu formula executorie, a

constatat nulitatea absolută a așa zisei donații;

- pârâtul i-a respins notificarea

prin care solicita restituirea în natură sau măsurii reparatorii în echivalent,

pe considerentul că bunul revendicat se afla în detenția Direcției de Sănătate

Publică Oradea și, oricum, nu sunt îndeplinite cerințele art. 6 alin. (1) și

(2) din Legea nr.10/2001.

Pe parcursul procesului, în cauză au

fost introduși T.R.D., în calitate de moștenitoare a reclamantului decedat,

precum si Direcția de Sănătate Publică Bihor, Ministerul Finanțelor Publice și

Prefectura județului Bihor, în calitate de pârâți (la cererea succesoarei

defunctului).

Tribunalul Bihor, prin sentința civilă

nr. 540 din 19 septembrie 2005, a admis contestația și, drept consecință, a

dispus anularea actului și restituirea în natură a bunului solicitat (aparat

Röentgen marca Siemens) sau a contravalorii acestuia (40.925 Euro).

S-a reținut că:

- bunul în discuție a aparținut

defunctului reclamant, care în anul 1959, l-a „donat” statului;

- ulterior, s-a constatat prin

hotărâre judecătorească irevocabilă nulitatea absolută a actului de donație;

- expertiza efectuată în cauză a

evidențiat că aparatul revendicat constituie un bun imobil prin destinație, în

sensul art. 468 și art. 469 C. civ., precum și valoarea acestuia;

- notificarea formulată de către

defunctul proprietar a fost respinsă prin dispoziția atacată, a cărei anulare

se impune în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Oradea, secția mixtă,

prin decizia nr. 17 din 8 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice (prin D.G.F.P. Bihor),

Primăria Oradea, Primarul Municipiului Oradea și Direcția de Sănătate Publică

Oradea.

S-a reținut că:

- Ministerul Finanțelor Publice are

calitate procesuală pasivă deoarece instanța de fond a stabilit în subsidiar

dreptul reclamantei la despăgubiri;

- Primarul Municipiului Oradea are,

de asemenea calitate procesuală pasivă deoarece a emis o dispoziție care

trebuie să fie lipsită de efecte juridice și pe de altă parte, era dator să

redirecționeze notificarea, dacă aprecia că i-a fost incorect adresată;

- are calitate procesuală pasivă și

Direcția de Sănătate Publică Bihor deoarece bunul preluat abuziv a fost

utilizat de o instituție din subordinea sa;

- poziția apelanților de invocare a

lipsei propriei calități procesuale pasive, a obligat instanța de fond să

formuleze dispozitivul în mod generic,urmând ca toate aceste instituții să

demareze procedura stabilită prin art. 16 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII.

Pârâții Ministerul Finanțelor

Publice, Direcția de Sănătate Publică Bihor și Primarul Municipiului Oradea au

declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul

respingerii acțiunii.

În motivarea recursurilor, pârâții

au susținut că:

- Direcția de Sănătate Publică Bihor

este o instituție descentralizată cu personalitate juridică, și nicidecum o

unitate sanitară cu activitate radiologică, nu deține și nu a deținut aparatul

în discuție, iar potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, proprietarul

nu era îndreptățit la măsuri reparatorii deoarece bunul mobil nu a fost preluat

de stat odată cu vreun imobil;

- nu s-a stabilit că aparatul

solicitat a fost preluat abuziv odată cu un imobil și că mai există (Primarul

Municipiului Oradea);

- în speță nu s-a făcut dovada că ar

fi incidente dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar

eventualele despăgubiri se stabilesc de Comisia Centrală, conform art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII (Ministerul Finanțelor Publice).

Toate sunt fondate deoarece:

- potrivit art. 6 din Legea nr.

10/2001, în cazul imobilelor prin destinație, acordarea măsurilor reperatorii

este condiționată de preluarea abuzivă a acestora concomitent cu imobilul

propriu zis, precum și de constatarea existenței lor fizice;

- aparatul Röentgen solicitat

constituie indiscutabil un bun imobil prin destinație, iar fostul proprietar și

moștenitoarea acestuia nu au susținut că ar fi fost preluat de stat odată cu

vreun imobil propriu zis și nici nu au dovedit existența lui fizică la data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1)-(3) C. proc. civ., cele trei recursuri vor fi admise, în sensul casării

ambelor hotărâri, rejudecării și respingerii contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâții

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor, Direcția de Sănătate

Publică-Bihor și Primarul Municipiului Oradea împotriva deciziei civile nr.

17/A din 8 februarie 2006 a Curții de Apel Oradea.

Casează decizia recurată precum și

sentința nr. 540 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului Bihor si rejudecând,

respinge contestația formulată de T.G. și însușită de T.R.D.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 octombrie 2006.