ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3860/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, din 11 februarie 2005, au fost trimiși în judecată inculpații L.L. și P.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., pentru primul inculpat, și cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. S-a reținut în sarcina acestora că, în noaptea de 28 septembrie 2005, în jurul orelor 24,00, prin forțarea sistemului de asigurare al ușii, au pătruns în locuința părții vătămate M.V., unde, prin violență, i-au sustras acestuia suma de 13.000.000 lei.

Tribunalul Botoșani, prin sentința penală nr. 538 din 9 decembrie 2005, a condamnat pe inculpatul L.L., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar pe inculpatul P.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni. De asemenea, a dispus aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 C. pen., pentru inculpatul L.L. și pentru inculpatul P.G., după împlinirea vârstei de 18 ani.

Totodată, a obligat inculpații la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare. S-a reținut de către instanța de fond că, în seara de 28 septembrie 2004, inculpații, după ce au consumat băuturi alcoolice, s-au înțeles să se deplaseze la locuința părții vătămate M.V., consăteanul lor despre care cunoșteau că este în vârstă, că locuiește singur și are bani. În jurul orelor 24,00, cei doi prin forțarea unui geam și a ușii, au pătruns în locuința acestuia. Auzind zgomot, partea vătămată s-a trezit, a aprins lumina, recunoscându-i pe cei doi. În această situație, partea vătămată a fost lovită de către inculpatul P.G. iar, ulterior, de către celălalt inculpat, acesta căzând jos și fracturându-i-se oasele nasului.

După ce partea vătămată a căzut jos, iar inculpatul P.G. o ținea, celălalt inculpat a căutat în camera de curat și a sustras, dintr-un sertar, suma de 13.000.000 lei. În urma loviturilor primite, partea vătămată a fost expertizată, constatându-se că aceasta a suferit o fractură a oaselor nasului și mai multe echimoze, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale. Situația de fapt a fost dovedită cu plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice, certificatul medico-legal nr. 144/P/2005 emis de S.M.L. Botoșani, declarațiile martorilor M.V., M.D., P.V., P.V. și B.F. Inculpații, la urmărirea penală, au dat mai multe declarații contradictorii, recunoscând, inițial, fapta dar, revenind, apoi, la declarațiile date.

Inculpatul P.G. a arătat în instanță că, în seara de 28 septembrie 2004, a trecut împreună cu celălalt inculpat, pe la partea vătămată, respectiv, în jurul orelor 18,00, aceasta rugându-i să-i aducă o sticlă de votcă în schimbul a 200 de nuci pe care le-a valorificat la un magazin din sat și au consumat această sticlă de băutură împreună. Celălalt inculpat, la interogatoriul luat în instanță, nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa și nici nu a confirmat cele declarate de către inculpatul P.G., respectiv, că ar fi vizitat-o pe partea vătămată, precizând, că în acea seară a stat acasă, la domiciliul său. Ulterior, în apărarea sa, a solicitat proba cu martora Z.E. pentru a dovedi că în seara respectivă a dormit la aceasta, lucru confirmat de respectiva.

Având în vedere contradicțiile în propriile declarații cât și a faptului că în urma expertizei dactiloscopice efectuate în cauză a reieșit că au fost identificate urme papilare ce aparțin inculpatului P.G., pe pervazul geamului din camera de curat a părții vătămate, cât și declarațiile părții vătămate care atât la urmărirea penală cât și în instanță a arătat că a fost tâlhărită de cei doi inculpați pe care îi cunoștea, întrucât erau consăteni, instanța va constata că în cauză este dovedită vinovăția celor doi inculpați de infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. și, prin urmare, le va aplica acestora câte o pedeapsă în baza acestor texte de lege.

La stabilirea și individualizarea pedepsei pentru inculpatul L.L. se va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei comise, persoana acestuia, care este fără antecedente penale și va aprecia că, în favoarea acestuia, pentru acest considerent, se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., care să permită coborârea pedepsei sub minimul special, însă, cu executare în regim de detenție. Pe durata executării pedepsei, se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. De asemenea, în sarcina acestui inculpat se va reține și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., întrucât, a comis fapta împreună cu un minor, din declarația sa reieșind faptul că știa vârsta celuilalt inculpat.

În ceea ce privește pe inculpatul P.G., la stabilirea și individualizarea pedepsei, pe lângă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., se va avea în vedere faptul că inculpatul este cu antecedente penale, în prezent, fiind în executarea unei alte condamnări, că provine dintr-o familie cu o situație foarte grea, ambii părinți fiind decedați, că a avut o poziție nesinceră în fața instanței și va aprecia că pentru reeducarea sa, dat fiind persistența, în activitatea infracțională, este necesară o pedeapsă cu închisoare, cu executarea în regim de detenție. Pe durata executării pedepsei, se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

În ceea ce privește latura civilă, se va avea în vedere că partea vătămată, în declarația dată în instanță, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13.000.000 lei, sumă pe care, de altfel, a declarat-o și la urmărirea penală, în plângerea ce a formulat-o împotriva celor doi inculpați. Chiar dacă inculpații nu au recunoscut fapta și, în special, atât la urmărirea penală, în recunoașterea parțială, au arătat că nu au sustras nici o sumă de bani, având în vedere declarațiile martorilor M.V. și P.V. care au precizat că partea vătămată a vândut înainte de comiterea faptei o vacă și un porc și că este pensionar, se apreciază că pretențiile solicitate de acesta sunt fondate, motiv pentru care va dispune obligarea celor doi inculpați în solidar, la despăgubirea, cu această sumă.

Apelurile declarate de inculpații L.L. și P.G. au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Suceava, secția de minori și familie, prin decizia penală nr. 12 din 2 martie 2006. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpații L.L. și P.G., primul considerând-o ca netemeinică și nelegală și, solicitând achitarea, cu motivarea că n-a participat la comiterea faptei, iar secundul, ca netemeinică, prin faptul că i s-ar fi aplicat o pedeapsă prea mare. Recursurile sunt nefondate. Contrar, susținerilor inculpatului L.L., prima instanță și, pe cale de consecință și instanța de apel, au reținut o stare de fapt corectă, din administrarea probelor desprinzând, în mod judicios, comiterea faptei reținute în sarcina sa, inclusiv vinovăția, cu care a fost comisă, în încadrarea juridică de tâlhărie, pentru care a fost condamnat.

Examinarea recursului acestui inculpat nu este de natură a pune în discuție interpretarea probelor, care ar crea vreun dubiu, cu privire la participarea acestui inculpat la această faptă. Ea rezultă neîndoios, nu numai din declarațiile părții vătămate, ale coinculpatului P.G. și ale martorilor, dar, chiar și ale inculpatului, făcute în faza de urmărire penală. Nu există niciun argument de natură a confirma susținerile inculpatului, în sensul că i s-ar fi dictat declarația de către organele de urmărire penală. De altfel, caracterul formal, de circumstanță, al apărărilor făcute de inculpatul L.L. în recurs, rezultă și din faptul că, în apel, acesta nu a negat comiterea faptei, susținând, doar, că încadrarea juridică ar fi greșită, în sensul că, fapta n-ar fi tâlhărie, ci furt.

În raport cu cele arătate, desprinse din analiza probelor, interpretate corect de instanțe, este evident că recursul inculpatului L.L. este nefondat, motivele invocate, neputând fi primite. La fel, nefondat, apare și recursul inculpatului P.G. Nu poate fi primită susținerea inculpatului că pedeapsa ce i s-ar fi aplicat, ar fi prea aspră. În raport, cu pedeapsa din textul încriminator, rezultă că inculpatului i s-a aplicat pedeapsa minimă, prevăzută de lege, deși fapta comisă, împrejurările concrete, în care a comis-o și repercursiunile ei asupra părții vătămate, o caracterizează ca o infracțiune gravă, necesar a fi combătută cu fermitate.

Cuantumul pedepsei aplicate inculpatului arată că instanța de fond, în procesul de individualizare a pedepsei, a ținut seama de starea de minoritate a inculpatului, de recunoașterile făcute de acesta, precum și de faptul că și-a manifestat acordul de a despăgubi pe partea vătămată, constituită parte civilă, încât, se poate afirma că ea corespunde tuturor cerințelor dispozițiilor art. 72 C. pen. Așa stând lucrurile, nici recursul inculpatului P.G. nu este fondat. Prin urmare, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de inculpații L.L. și P.G. împotriva deciziei penale nr. 12 din 2 martie 2006 a Curții de Apel Suceava, ca nefondate și să le respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Se va constata că inculpatul P.G. este arestat în altă cauză. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariilor de avocat, pentru apărările din oficiu, ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.L. și P.G. împotriva deciziei penale nr. 12 din 2 martie 2006 a Curții de Apel Suceava. Constată că inculpatul P.G. este arestat în altă cauză. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2006.