ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6330/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159

din 26 aprilie 2006, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul C.D., pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., la

pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen.,

a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 455 zile rămas de

executat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 556 din 28 noiembrie

2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pe care l-a contopit cu pedeapsa

aplicată prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani și 6

(șase) luni închisoare.

A constatat că infracțiunea

pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre este concurentă

cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1060 din

29 septembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă la data de 14 noiembrie

2005, prin decizia penală nr. 760 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Suceava,

la pedeapsa de un an și 6 (șase) luni închisoare [(infracțiune prevăzută de art.

208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.)].

În temeiul art. 36 alin. (1),

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de la pct. 1 cu

pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1060 din 29 septembrie 2005 a

Judecătoriei Rădăuți, în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani și 6 (șase)

luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen.,

a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen.,

coroborat cu art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive și durata deja executată, conform sentinței penale nr. 1060

din 29 septembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuți, de la data de 19 iulie 2005, la

zi.

A menținut starea de arest a

inculpatului, aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1060

din 29 septembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuți.

A anulat mandatul de

executare a pedepsei închisorii nr. 1770/2005 emis de Judecătoria Rădăuți în

baza sentinței penale nr. 1060 din 29 septembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuți și

a dispus emiterea unui nou mandat, la data rămânerii definitive a prezentei

sentințe.

A condamnat pe inculpatul F.V.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa

de un an și 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen.,

a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și

6 luni închisoare aplicată inculpatului F.V. prin sentința penală nr. 1196 din

10 decembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă la 22 decembrie 2003 prin

neapelare și a dispus ca inculpatul să o execute alături de pedeapsa aplicată

prin prezenta sentință, în total 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen.,

a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul L.V.,

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit.

c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de un an și 4 (patru) luni

închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen.,

a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și

6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului L.V. prin sentința penală nr. 1196

din 10 decembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin neapelare la data

de 22 decembrie 2003 și a dispus ca inculpatul să o execute alături de pedeapsa

aplicată prin prezenta sentință, în total 2 (doi) ani și 10 (zece) luni

închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen.,

a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 14, 346 C.

proc. pen., coroborat cu art. 998 – art. 999 C. civ., a admis pretențiile

civile formulate de partea civilă B.V., astfel cum au fost restrânse și, în

consecință, a obligat inculpații în solidar, să plătească părții civile suma de

200 RON cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 9 februarie 2005,

inculpații F.V., C.D. și L.V. au pătruns în locuința părții vătămate B.V. de

unde au sustras mai multe bunuri, iar în momentul în care au fost prinși de

către acesta, au agresat-o, lovind-o în zona capului, pentru a-și asigura

scăparea cu bunurile respective.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate,

proces verbal de cercetare la fața locului, certificat medio - legal, raport de

expertiză medico - legală psihiatrică, acte medicale, declarațiile martorilor B.G.,

S.I., P.A., L.C. și L.L., precum și declarațiile inculpaților.

Fiind audiați pe parcursul

urmăririi penale, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, însă în timpul cercetării

judecătorești au menținut doar parțial declarațiile anterioare.

Curtea de Apel Suceava, prin

decizia penală nr. 213 din 19 iunie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații F.V., C.D. și L.V. împotriva sentinței penale nr. 159/2006

a Tribunalului Suceava, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei

decizii au declarat recurs inculpatul C.D., solicitând schimbarea încadrării

juridice dată faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat și

inculpatul F.V., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului și redozarea pedepsei

aplicate, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele

personale ale sale.

La termenul din 31 octombrie

2006, instanța considerând cauza în stare de judecată, în baza art. 302 alin.

(1), raportat la art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc.

pen., din oficiu, a pus în discuția părților excepția tardivității recursului

declarat de inculpatul C.D.

Apărătorului inculpatului a

lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției.

Recursul declarat de

inculpatul C.D. este tardiv introdus, iar cel declarat de inculpatul F.V. este

nefondat.

Analizând excepția invocată

din oficiu, Curtea constată că decizia atacată a fost pronunțată în ședință

publică, la data de 19 iunie 2006, menționându-se în dispozitivul deciziei ca

termenul de recurs este de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul C.D. și

de la pronunțare pentru celelalte părți, întrucât toate părțile au fost

prezente la dezbateri, inculpatul C.D., fiind prezent în stare de arest, astfel

după cum rezultă din partea introductivă a deciziei.

Dovada de primire și

procesul verbal de predare a extrasului hotărârii penale nr. 213 din 19 iunie

2006 a Curții de Apel Suceava poartă ștampila locului de detenție, cu data de

27 iunie 2006, dată la care inculpatului C.D. i-a fost comunicată hotărârea

pronunțată.

Recursul inculpatului C.D. a

fost declarat, conform datei scrisă olograf de către acesta pe cererea de

recurs, la data de 14 iulie 2006.

Așa fiind, conform

dispozițiilor art. 186 C. proc. pen., la calcularea termenelor pe zile nu se

socotește ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se

împlinește. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul

expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

Se constată astfel, că nu

are importanță ziua din care începe să curgă termenul și numai dacă ultima zi

ar fi fost într-o zi nelucrătoare, acesta s-ar fi prelungit până la sfârșitul

primei zile lucrătoare care ar fi urmat.

În speța de față, rezultă

faptul că termenul a început să curgă din data de 28 iunie 2006, iar ultima zi

în care inculpatul se putea adresa instanței fiind 8 iulie 2006, zi de sâmbătă.

În atare situație, termenul se

prelungea de drept până în ziua de luni, 10 iulie 2006, prima zi lucrătoare.

Așa fiind, față de cele

menționate, se constată că declararea recursului de către inculpatul C.D., la

data de 14 iulie 2006, s-a făcut cu depășirea termenului procedural de 10 zile.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivului invocat de inculpatul F.V., Curtea constată că în ceea ce

privește individualizarea pedepsei aplicată acestuia, hotărârile pronunțate

sunt legale și temeinice, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de

pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta

a fost comisă, pe timpul nopții modul de operare, faptul că inculpații au fost

în număr de trei, circumstanțele personale ale inculpatului F.V., care este

recidivist, fiind condamnat anterior pentru o infracțiune de furt calificat

săvârșită tot împreună cu unul din coinculpații din prezenta cauză, fiind

cunoscut în societate cu un comportament necorespunzător, aspecte față de care

se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului

educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune

redozarea acesteia.

Ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Curtea urmează a respinge, ca

tardiv introdus, recursul declarat de inculpatul C.D. și, după verificarea

cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.V., conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.V. împotriva deciziei penale nr. 213 din 19 iunie 2006

a Curții de Apel Suceava.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de inculpatul C.D. împotriva aceleiași decizii.

Constată că inculpatul C.D. este

arestat în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 octombrie 2006.