ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2490/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 428 din 31

octombrie 2002, Tribunalul Botoșani a dispus condamnarea inculpaților după cum

urmează:

- B.I., pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa

de un an închisoare

[

(prin

schimbarea încadrării juridice din art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 33 C.

pen.)];

- pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni

închisoare

[

(prin schimbarea încadrării juridice

din art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 33 C. pen.)].

Potrivit art. 33 și art. 34 C. pen.,

prin contopire a aplicat pedeapsa rezultantă de un an închisoare.

A dedus din pedeapsă durata

arestării preventive a inculpatului de la data de 8 august 2001, la 8 februarie

2002.

În baza art. 118 lit. d) și art. 257

alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 3.000.000 lei.

-M.I., pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa

de un an închisoare.

- pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an

închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni

închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

prin contopire, a aplicat pedeapsa rezultantă de un an închisoare.

În temeiul art. 81 și art. 82 C.

pen., a suspendat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3

ani, atrăgând atenția asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

confiscat de la inculpat suma de 4.000.000 lei.

- U.C.D., pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 și

art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.

- pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C.

pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

prin contopire, a aplicat pedeapsa rezultantă de un an închisoare.

În temeiul art. 81 și art. 82 C.

pen., a suspendat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3

ani, atrăgând atenția asupra consecințelor, prevăzute de art. 83 C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părților civile A.G., T.V., D.M., L.P. și P.V., câte 600.000 lei

despăgubiri civile.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre

prima instanță a reținut, în esență, că în lunile martie-aprilie 2001,

inculpatul B.I., afirmând că ar cunoaște un medic de la Spitalul Caritas din

București, a primit sume cuprinse între 2.000.000 lei și 2.500.000 lei de la

părțile vătămate N.I., A.G., D.M., T.V., C.M.V., L.P., P.A., R.I. și P.V.,

angajându-se că în 2-3 zile le va procura carnete de sănătate, pentru plecarea

la lucru în Israel, fără ca ei să se prezinte pentru examinarea medicală.

Din suma încasată, inculpatul și-a

reținut o parte, înmânând pașapoartele și câte 1.400.000 lei, coinculpatului M.I.,

care la rândul său a oprit pentru sine câte 800.000 lei și a predat actele și

restul banilor lui U.C.D., care fiind posesorul unui calculator, a confecționat

certificatele de sănătate, dovedindu-se ulterior că sunt false, astfel că

solicitanților li s-a refuzat plecarea la muncă.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat apel inculpatul B.I., care a motivat că nu se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 288 alin. (1) C.

pen., iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea, prevăzută de art. 257 alin.

(1) C. pen., este prea severă atât ca întindere, cât și ca modalitate de

executare solicitând redozarea și aplicarea art. 81 C. pen., iar inculpatul U.C.D.,

exercitând calea de atac, a susținut că este nevinovat, că o altă persoană i-a

predat actele false, astfel că se impune restituirea cauzei în temeiul art. 333

C. proc. pen., pentru identificarea autorului sau achitarea sa în temeiul art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 81 din 3

martie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondate apelurile declarate,

apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii

pronunțată de prima instanță, în termen legal a declarat recurs inculpatul B.I.

care a criticat hotărârea atacată pentru motivul de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând în esență reducerea pedepsei și schimbarea

modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând acrele și lucrările

dosarului în raport de critica formulată, Curtea Supremă de Justiție constată

că instanțele au pronunțat o hotărâre legală și temeinică atunci când au stabilit

pedeapsa rezultantă în cuantum de un an închisoare, coborâtă sub minimul

special prevăzut de lege, dar cu executare în regim de detenție.

Astfel, în mod judicios, instanțele

au avut în vedere circumstanțele atenuante favorabile reținute în sarcina inculpatului

(comportarea sinceră în cursul procesului), atunci când au coborât pedepsele

aplicate sub minimul special prevăzut de lege, dar, în același timp, în mod

corect au ținut cont și de gradul de pericol social concret al faptelor

săvârșite, modul și mijloacele în care acestea au fost comise, scopul urmărit

și urmarea produsă, dar și antecedența penală a inculpatului, atunci când au

stabilit ca executarea acesteia să se facă cu privare de libertate, astfel

încât, pedeapsa aplicată și modalitatea de executare să se constituie într-un

adevărat mijloc de reeducare în conformitate cu scopul legii penale, prevăzut

de art. 52 C. pen.

Așa fiind, cum motivul de recurs

este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispozițiile art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. b) din același cod, va respinge ca nefondat recursul declarat, cu

obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C.

pen., se va deduce din pedeapsă, perioada executată în arest preventiv de la 8

august 2001, la 8 februarie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 81 din 3 martie 2003

a Curții de Apel Suceava

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 8 august 2001, la 8 februarie 2002.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

mai 2003.