ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3054/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Târgoviște, prin sentința

penală nr. 1483 din 4 noiembrie 2005, a respins cererea formulată de petentul

revizuient M.S., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 692 din

8 iunie 2004, definitivă prin respingerea recursului.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a apreciat că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., care prevăd că revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la

soluționarea cauzei, fiind vorba de erori esențiale de fapt, iar aceste

împrejurări noi trebuie să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare,

condamnare sau de încetare a procesului penal.

Ori, în cauză, s-a arătat că

petentul nu aduce în discuție fapte sau împrejurări necunoscute de instanțe la

momentul soluționării cauzei și că aprecierea greșită a probelor vizează

aspecte de netemeinicie ce pot fi remediate în căile ordinare de atac și nu pe

calea revizuirii.

Revizuientul a declarat apel

împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că în mod greșit numitul S.V. nu a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Tribunalul Dâmbovița, prin decizia

penală nr. 466 din 16 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

revizuientului.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs petentul revizuient, susținând, în esență, aceleași motive ca

în fața instanțelor referitoare la nemulțumirea sa că numitul S.V. și alte

persoane nu au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune și că față de anumite împrejurări descoperite între timp, cererea

sa de revizuire ar fi trebuit admisă.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 109 din 6 februarie 2006, a respins, ca inadmisibil,

recursul petiționarului și l-a obligat să plătească statului 20 RON cheltuieli

judiciare.

Nemulțumit, petentul revizuient M.S.

a declarat recurs împotriva acestei decizii, reiterând motivele din apel.

Recursul este inadmisibil.

În titlul II, intitulat judecată,

Capitolul III intitulat căile ordinare de atac, în Secțiunile I și a II-a din

Codul de procedură penală sunt reglementate căile de atac, respectiv, apelul și

recursul de care părțile pot uza în cazul în care sunt nemulțumite de

hotărârile pronunțate.

Caracteristica generală a acestor

căi de atac este așa cum rezultă din dispozițiile art. 361 și 385

1

C.

proc. pen., aceea că nu pot fi folosite decât în cazul hotărârilor care nu sunt

definitive.

Analizând actele și lucrările dosarului,

se constată că decizia nr. 109 din 6 februarie 2006 a Curții de Apel Ploiești

este definitivă, din moment ce revizuientul a uzat de toate căile de atac

ordinare puse la dispoziție de lege (recurs), situație în care nu mai putea fi

atacată pe calea unei căi ordinare de atac.

Ca urmare, noul recurs declarat de

revizuient este inadmisibil și va fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Recurentul revizuient va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuientul petent M.S. împotriva deciziei penale nr. 109 din 6

februarie 2006 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 mai 2006.