ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3572/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Cluj, reclamanta M.C. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 18587 din 29

august 2005 și în consecință, obligarea acesteia la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe perioada 17 septembrie - 6 martie 1945, cu

începere de la 1 august 2005, fiind născută la 17 septembrie 1943, în perioada

de refugiu a părinților săi.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă, declarațiile autentificate ale unor martori care atestă că în perioada

ocupației hortiste a Ardealului de Nord, din motive de persecuție etnică,

părinții acesteia s-au refugiat în zona neocupată a țării, în comuna

Moldovenești, județul Cluj, părăsind localitatea de domiciliu, satul Câțcău,

comuna Câțcău, județul Cluj, comună în care aceasta s-a născut.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 137

din 8 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr.

18587 din 29 august 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască

reclamantei, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 17 septembrie 1943

- 6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea

189/2000, începând cu data de 1 august 2005.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit prin probele administrate,

respectiv acte de stare civilă, declarații notariale ale unor martori, precum

și declarația martorului audiat în fața instanței, că s-a născut în localitatea

în care părinții săi au fost refugiați în comuna Moldovenești, județul Cluj.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs, pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj,

considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit

calitatea de refugiată a reclamantei, aceasta fiind născută la 17 septembrie

1943, în localitatea Moldovenești, localitate care aparținea Statului Român,

deci intimata nu a putut suferii persecuții din motive etnice, deoarece nu și-a

schimbat domiciliu.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în

această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați,

al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada

refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta,

începând cu data nașterii sale 17 septembrie 1943, a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 137 din 8

martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2006.