ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3456/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 1053 din 13

februarie 2006, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19402 din 19 decembrie 2005,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 156

din 21 martie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj. A dispus anularea

hotărârii nr. 19402 din 19 decembrie 2005, emisă de pârâtă. A obligat pârâta

să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 24 ianuarie

1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 decembrie 2005.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, aceasta

beneficiind de statutul de persoană refugiată, ca și părinții săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că reclamanta, născându-se în timpul

refugiului părinților săi, nu a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă

localitate și nici nu a suferit persecuții din motive etnice, întrucât

localitatea Mediaș era sub autoritatea Statului român.

Examinând sentința atacată,

în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că

reclamanta C.M., s-a născut, la data de 24 ianuarie 1944, în localitatea

Mediaș, județul Sibiu, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea

Someșeni, județul Cluj, în anul 1940, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei

ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul

normativ.

Din interpretarea teleologică

a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care

a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,

astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice,

a

fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct, toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând să fie respins ca

nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 156 din 21 martie 2006

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.