ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2532/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin contestația înregistrată sub nr. 681 din 24 ianuarie 2006 pe rolul

Tribunalului Prahova, contestatoarea M.M.N. a solicitat anularea dispoziției

nr. 1904 din 12 august 2004 emisă de Primarul municipiului Câmpina și obligarea

municipiului Câmpina să propună acordarea de despăgubiri pentru terenul în

suprafață de 32,30mp și construcție -în prezent demolată, preluată abuziv de

stat.

În motivarea cererii, contestatoarea

a arătat că dispoziția atacată de respingere a notificării pe considerentul că

nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, fiind

renunțătoare la succesiunea proprietarului deposedat, poate fi reconsiderată în

conformitate cu Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 202 din 7 martie 2006 a respins contestația ca tardiv formulată.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de

contestatoare, potrivit deciziei nr. 126 din 15 iunie 2006, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, în dosarul nr. 3832/2006.

Instanțele anterioare au reținut că

cererea formulată în instanță a fost depusă după expirarea termenului de 30 de

zile de la comunicarea dispoziției, termen prevăzut de art. 24 din Legea nr.

10/2001 și că repunerea în termenul legal poate fi dispusă (art. 103 C. proc.

civ.) numai în situația în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința sa să exercite calea de atac.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs apelanta contestatoare M.M.N., criticând-o ca fiind nelegală.

Recurenta arată că art. 4.6 din H.G. nr. 498/2003 privind aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care prevede că succesibili

renunțători nu beneficiază de prevederile legii contravine art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 republicată, care nu face deosebire între succesibilii care

nu au acceptat moștenirea și succesibilii care au renunțat expres la moștenire.

Notificarea a fost respinsă prin

dispoziția nr. 1904/2004 în baza art. 4.6 din H.G. nr. 498/2003, iar recurenta

nu a atacat-o în termen, întrucât anterior modificării Legii nr. 10/2001

contestația ar fi fost respinsă categoric.

Recursul nu este fondat.

Deși neîncadrat în drept, se

sugerează prin motivele formulate o repunere de drept în termenul de

contestare, ignorată de instanțele anterioare, care ar fi operat prin Legea nr.

247/2005, situație în care recursul face posibilă încadrarea în cazul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În realitate, cu o singură excepție,

prin titlul I al Legii nr. 247/2005 nu a fost modificat termenul de contestare

al deciziilor dispozițiilor de respingere a notificărilor, termenul legal

prevăzut în acest scop fiind de 30de zile de la comunicare (art. 24 din Legea

nr. 10/2001 în formă inițială, art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată).

Excepția, prevăzută de art. II din

titlul 1 al Legii nr. 247/2005 vizează situația imobilelor prevăzute la art. 16

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, legiuitorul acordând persoanelor îndreptățite,

cărora li s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor afectate

unor activități de interes public, posibilitatea de a ataca în justiție

deciziile/dispozițiile în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 247/2005.

Cum alte cazuri de prelungire sau

repunere în termenul de contestare nu au fost prevăzute în titlul I al legii

nr. 247/2005 iar dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu au

suferit nici o modificare, apărarea recurentei privind eventuala neconcordanță

existentă între dispozițiile art. 4 alin. (3) din legea specială de reparație

și art. 4.6 din H.G. nr. 498/2003, act normativ cu forță juridică inferioară

legii-, nu putea face obiectul analizei instanțelor anterioare, constituind o

apărare de fond, susceptibilă de a fi verificată, numai în condițiile în care

contestația ar fi fost depusă în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea

dispoziției ori contestatoarea ar fi solicitat repunerea în termen, susținând

și demonstrând îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 103 C. proc. civ.

Pentru considerentele prezentate, în

baza dispoziției art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta M.M.N. împotriva deciziei civile nr. 126 din 15 iunie

2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.