ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3219/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 77 din 14 decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții H.A., H.D., H.M. și H.I. împotriva rezoluției din 5 august 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 43/P/2004, de scoatere de sub urmărire penală a intimaților R.T., S.W., C.I., Z.M., C.R., O.H., P.I., B.L., M.E. și R.L. pentru infracțiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., 246 C. pen., și distrugere prevăzută de art. 217 C. pen., pe care o menține împreună cu Rezoluția din 5 octombrie 2005 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În motivarea acestei sentințe se rețin următoarele: Petenții critică rezoluția sus-menționată pentru netemeinicie și nelegalitate implicit și a rezoluției procurorului ierarhic superior, respectiv procurorul general, din 5 octombrie 2005 prin care a fost soluționată plângerea împotriva rezoluției din 5 august 2004 și care e menținută. Astfel, pe baza actelor premergătoare și a cercetărilor parchetului și după cercetarea judecătorească, Curtea de Apel a constatat că prin rezoluția din 5 august 2005 în dosarul nr. 43/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 584/2005 a dispus desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, respectiv infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., abuz în serviciu conta intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. Totodată, s-a dispus disjungerea și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj competentă să judece infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., amenințare prevăzută de art. 193 și calomnie prevăzută de art. 206 C. pen., și care a format obiectul dosarului nr. 16520/2005 a Curții de Apel Cluj. În motivarea rezoluției s-a reținut că prin rezoluția din 18 mai 2004, adoptată de procuror în dosarul nr. 43/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire, violare de domiciliu, amenințare, calomnie, distrugere și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 193, art. 206, art. 217 alin. (1) C. pen.

și art. 246 C. pen. Din cercetările efectuate rezultă că, la data de 13 februarie 2004, numitul H.A., primarul comunei Moisei, județul Maramureș, a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care solicita tragerea la răspundere penală a lucrătorilor de poliție R.T., S.W., C.I., Z.M., C.R., O.H., P.I., B.L., M.E. și R.L., din cadrul C.Z.C.C.O.A. Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 C. pen., amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen., și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Ulterior, au formulat plângeri cu același obiect H.M., mama primarului H.A., H.A.C., fiul primarului, precum și frații său H.D.

și H.I., ultimii doi depunând plângere și pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen. și distrugere, prevăzută de art. 217 C. pen. Din sesizările depuse rezultă că, la data de 2 februarie 2004, în jurul orelor 16,00, polițiștii mai sus menționați, au pătruns în mod abuziv, prin depășirea limitelor stabilite de autorizația de percheziție nr. 512 din 2 februarie 2004, eliberată de către Judecătoriei Vișeu de Sus, pe proprietățile primarului H.A. și a fraților săi și a mamei sale, H.D., H.I. și H.M., situate în comuna Moisei, județul Maramureș, ocazie cu care l-au bruscat și amenințat pe fiul primarului H.A.C., în vârstă de 17 ani, și au provocat unele avarii (oglinda retrovizoare ruptă din suport și ușa înfundată), autoturismului proprietatea lui H.D.

și au forțat sistemul de închidere asupra ușii garajului locuinței lui H.I. Așa cum s-a precizat, în cursul cercetărilor s-a solicitat extinderea acestora și pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., constând în aceea că, în mass-media au fost făcute comunicări în legătură cu cele constatate la percheziție de natură să aducă atingere imaginii publice a familiei H., mai ales a părții vătămate H.A. primarul comunei Moisei, județul Maramureș, care peste scurt timp urma să intre în campania electorală, respectiv că membrii acestei familii se ocupau de traficul cu autoturisme sustrase din străinătate. Cât privește aceste comunicări prin mass-media, ele au fost făcute de către comisarul R.T., șeful C.Z.C.C.O.A.

Cluj, și îl privesc doar pe acesta personal. Din cercetări mai rezultă că, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, respectiv al Biroului Teritorial al D.I.I.C.O.T. Maramureș, se afla înregistrat dosarul nr. 117/P/2004, având ca obiect cercetarea introducerii în țară a unor autoturisme furate din străinătate, în principal din Italia, cu o situație suspectă, fie cu privire la numerele de înmatriculare străine cu care au fost introduse ilegal în țară, fie a actelor privind posesia acestor autoturisme. În cauză s-au efectuat mai multe acțiuni de identificare și ridicare a unor autoturisme din categoria celor de mai sus, în vederea identificării și depistării modului fraudulos de introducere în țară, precum și a cumpărării și înmatriculării acestora.

În acest context, la data de 2 februarie 2004, procurorul D.A. s-a deplasat în orașul Vișeu de Sus, solicitând Judecătoriei Vișeu de Sus eliberarea unei autorizații de percheziție domiciliară la adresele din comuna Moisei, aparținând părților vătămate H.A. și H.G. Autorizația de percheziție a fost solicitată la orele 13,00 și a fost eliberată la orele 14,15, un număr 1 din 2 februarie 2004, în dosarul Judecătoriei Vișeu de Sus nr. 512/2004. La această acțiune sub coordonarea procurorului șef D.A. au participat toți lucrătorii de poliție mai sus menționați, mai puțin comisarul șef R.T., cu precizarea că agenții șefi adjuncți P.I. și C.R. erau mascați și înarmați cu pistoale mitralieră.

După identificarea cu ajutorul unor persoane din localitatea domiciliului numitului H.A., întrucât casele din localitatea Moisei județul Maramureș nu au aplicate plăcuțe de identificare, polițiștii s-au deplasat la acesta prezentându-i autorizația de percheziție și scopul acestei percheziții. Cu această ocazie, a fost identificat autoturismul marca Mercedes care era în reparații, autoturism cu privire la care H.A. a declarat că a fost cumpărat de la un cetățean din București, în anul 1999, însă până în prezent nu a avut timp să-l transcrie pe numele său. Autoturismul este reclamat ca furat la data de 26 noiembrie 1996 din Milano – Italia. Documentele prezentate de către H.A. privitor la identitatea autoturismului au fost ridicate în vederea cercetărilor iar autoturismul a fost lăsat în custodie.

La fața locului a fost întocmit un proces-verbal, în care s-au consemnat cele constatate și cele declarate de numitul H.A. cu privire la autoturismul menționat. Fiind întrebat dacă mai deține o altă locuință, H.A. a declarat că mai are și o altă locuință și că este de acord să însoțească pe polițiști și procurori în vederea efectuării unei percheziții cu privire la existența unor autoturisme reclamate ca furate din străinătate și introduse în mod fraudulos în România. La a doua adresă a fost identificat autoturismul marca Mitsubishi Pajero, ascuns după o magazie de lemne și acoperit cu folie de plastic și margini de la cherestea, autoturism care nu avea aplicate plăcuțe cu numărul de înmatriculare, cu toate că în zilele precedente acesta a fost văzut circulând pe drumurile publice din zona având aplicate plăcuțe cu număr de înmatriculare de Italia.

H.A. a declarat că deși autoturismul se afla la domiciliul său, nu cunoaște cui aparține acest autoturism și nici împrejurările în care a fost introdus pe proprietatea sa, precum și faptul că deține cheile și nici documentele autoturismului. Aceste declarații au fost menționate în procesul verbal de efectuare a percheziției aducându-i-se, totodată, la cunoștință, atât verbal cât și scris, că autoturismul urmează a fi ridicat pe o platformă auto iar în cazul în care vreo persoană va revendica acest autoturism, acesta să fie dirijat către C.Z.C.C.O.A. Cluj. În același timp, persoanelor percheziționate și martorilor asistenți li s-au adus la cunoștință faptul că au dreptul să formuleze obiecțiuni cu privire la modul în care a fost efectuată percheziția domiciliară și la cele menționate în procesul verbal.

Toți cei în cauză au declarat că nu au de făcut nici un fel de obiecții, fapt menționat în procesul verbal. Procesul verbal de percheziție a fost semnat atât de persoanele percheziționate cât și de martorii asistenți. Autoturismul în cauză a circulat pe drumurile publice din zonă având aplicate plăcuțe cu numărul de înmatriculare italian care aparțin unui autoturism marca Mercedes reclamat furat din Italia – Bergamo, la data de 18 aprilie 2001. Atât plăcuțele în cauză, cât și autoturismul sunt urmărite internațional de către autoritățile italiene. S-a făcut precizarea că la această locație unde a fost descoperit autoturismul Mitsubishi Pajero, polițiștii și procurorii au fost conduși de către numiții H.A.

și fratele său H.D., ambii declarând că acest imobil aparține întregii familii H. care au mai multe vile în construcție și construite, fără ca terenurile să fie clar delimitate fizic și vizibil respectiv ce parcelă aparține fiecărui membru al familiei, fapt ce se poate observa și din planșa foto întocmită de către specialistul criminalist al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj care a însoțit procurorul anchetator de la Parchetul Curții de Apel Cluj. După încheierea procesului verbal de percheziție domiciliară, numiții H.A. și H.D. s-au retras de pe proprietate, la fel ca și lucrătorii de poliție, care s-au așezat în fața intrării pe această proprietate comună așteptând sosirea platformei pentru ridicare și transportarea într-o locație a autoturismului reclamat ca furat din Italia Mitsubishi Pajero.

Practic, intrarea pe această locație de aproximativ 3-4 ha, unde sunt edificate sau în construcție vilele fraților numitului H.A. (fost primar al comunei Moisei, actualmente viceprimar), se face printr-o uliță laterală foarte îngustă de aproximativ 3-4 m pe care nu pot circula două autoturisme paralel. În timp ce comisarul șef S.W. și ag. șef adj. R.L. s-au deplasat pentru a procura o platformă auto și un mijloc de tractare, moment în care la fața locului a apărut unul dintre frații numitului H.A., pe nume H.D., care anterior a participat la percheziție, după care s-a retras împreună cu polițiștii și membrii familiei H., acesta conducând un autoturism marca Daewoo Espero, culoare albă, pe care l-a parcat în așa fel încât a blocat accesul spre locul unde era parcat autoturismul Mitsubishi Pajero, care urma să fie ridicat.

Totodată, acesta a declarat verbal polițiștilor că autoturismul Mitsubishi Pajero aparține fratelui său H.G. care pentru moment este plecat din localitate și nu răspunde la telefon, iar polițiștii nu vor ridica autoturismul până când membri familiei H. le vor permite acest fapt, după care a plecat. La scurt timp a apărut un tânăr care a declarat că este fiul lui H.A., însoțit de un alt tânăr, care nu și-a declinat identitatea. În apropierea porții de acces pe proprietate, se află casa unde locuiește mama fraților H., care după lăsarea întunericului a părăsit locația, la plecare spunându-le polițiștilor să-i păzească casa. Persoana care l-a însoțit pe fiul lui H.A. avea ascunsă sub haină o cameră video cu care a început să filmeze înspre lucrătorii de poliție postați în fața intrării pe proprietate.

De la un moment dat, fiul lui H.A. a preluat camera video și a început și el să filmeze înspre lucrătorii de poliție cărora le-a adresat unele expresii cu conținut vădit provocator, cu afirmația, așa cum declară polițiștii, că aceste imagini vor fi difuzate la postul de televiziune R. TV unde patron este un unchi de-al său. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că asupra fiului fostului primar H.A., respectiv H.A.C., nu au fost exercitate violențe sau amenințări și nici expresii jignitoare însă acest fapt urmează a fi lămurit de către instanța de judecată competentă să judece infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. Așa cum s-a menționat, de la șoseaua națională până la proprietatea familiei H., la locul în care se afla parcat autoturismul Mitsubishi Pajero accesul se face pe o stradă îngustă, neexistând posibilitatea ca două autoturisme să treacă în paralel.

La un moment dat, la intrarea pe acea străduță, a apărut un camion care a înaintat până la circa jumătatea străzii, loc în care a fost oprit de polițiștii care au bănuit faptul că se intenționa blocarea străzii respective. Șoferul camionului a fost întrebat despre motivul intrării pe acea stradă, acesta declarând că intenționa doar să întoarcă camionul, așa cum declara polițiștii, iar ulterior la procuror a declarat că avea să descarce niște lambriuri pe care le-a cumpărat familia H. Motivul declarat de șofer era vădit nefondat întrucât spațiul era atât de îngust încât nu permitea efectuarea unor astfel de manevre. În spatele camionului a apărut un autoturism marca Renault în care se aflau circa 4-5 persoane precum și câteva persoane pedestre, toți bărbați.

Persoana care se afla la volanul autoturismului Renault a început să adreseze amenințări polițiștilor și i-a somat să părăsească acea stradă. În final, polițiștii, fără a face uz de armamentul din dotare, au reușit să scoată cele două autoturisme de pe stradă, accesul platformei auto fiind deblocat. Pe timpul acestei altercații (polițiștii susținând că a fost o adevărată diversiune) autoturismul Mitsubishi Pajero a fost sustras din locul unde se afla ți condu prin mai multe grădini ce aparțin altor proprietari prin ruperea gardurilor, la șoseaua principală. Aspectele privind identificarea autoturismului marca Mitsubishi Pajero, precum și cele petrecute la fața locului, au fost înregistrate pe caseta video cu aparatura din dotarea poliției.

De menționat că la autoturismul marca Daewoo Espero nu se observă și nu s-au observat avarii sau alte distrugeri în momentul dislocării prin rotirea pe zăpadă a acesteia pentru a permite polițiștilor să intre cu platforma să ridice autoturismul pentru care nu s-au prezentat acte de proveniență și figura ca furat din Italia. Așa cum rezultă din declarațiile inspectorilor de poliție C.I. și comisarul șef S.W. alarmarea efectivelor poliției din orașele Borșa și Vișeu de Sus s-a făcut la solicitarea comisarului R.T.V., de către chestorul S. care la acea dată era șeful I.G.P. Cu privire la comunicatul de presă și mass-media, acestea au fost făcute de către comisarul R.T.V. ca răspuns la un articol din Ziarul G.M., așa cum rezultă din declarația comisarului șef S.W.

Deși autorizația de efectuare a percheziției domiciliare s-a solicitat Judecătoriei Vișeu de Sus, la adresele din Moisei aparținând numiților H.A. și H.G., identificarea domiciliilor celor două persoane s-a făcut cu eroare, deoarece așa cum rezultă și din procesul verbal încheiat de procuror, imobilele din zonă nu aveau plăcuțe de identificare, iar identificarea adresei în cauză, respectiv nr. 475 din Moisei s-a realizat prin investigații efectuate în rândul vecinilor, polițiștii fiind într-o eroare de fapt și prin urmare, chiar dacă percheziția s-a efectuat la imobilul cu nr. 475 și nu la cel cu nr. 474, cum figurează în autorizația de percheziție eliberată de judecător, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 51 C. pen.

Conform acestui text, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acestuia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută e art. 246 C. pen., pentru care s-a făcut plângere penală, s-a apreciat că această infracțiune nu s-a comis, deoarece polițiștii au acționat în mod legal, cu bună credință, în urma existenței unui dosar penal înregistrat la parchet și pe baza autorizației de percheziție eliberată de judecătorul competent și numai dintr-o regretabilă eroare s-a solicitat instanței de judecată competente eliberarea autorizației de percheziție pentru imobilul de la nr. 474 și nu 475 din localitatea Moisei, județul Maramureș.

Prin rezoluția din 10 mai 2005, în temeiul dispozițiilor deciziei penale nr. 584/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză (in rem) pentru fapte sesizate de petenți, respectiv violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. Având în vedere cele de mai sus, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare întrucât sunt aplicabile prevederile art. 51 C. pen., și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În temeiul prevederilor art. 38 și art. 45 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (1) C. pen., art. 193 C. pen., și art. 206 C. pen., întrucât conform prevederilor art. 279 C. proc.

pen., plângerea prealabilă se adresează direct instanței de judecată competentă să judece cauza, în speță Curtea de Apel Cluj, întrucât persoanele împotriva cărora s-a depus plângere fac parte din Poliția Judiciară și cel mai înalt grad profesional este cel de comisar șef. Raportat la art. 11 pct. 1 lit. b), art. 10 alin. (1) lit. d) și e) C. proc. pen., și art. 285 C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 584/2005, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, respectiv infracțiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. S-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea acesteia la Curtea de Apel Cluj, competentă să judece infracțiunile de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., și calomnie prevăzută de art. 296 C. pen. Prin rezoluția din 4 octombrie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost respinsă plângerea petenților formulată în condițiile art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, soluție comunicată la data de 17 octombrie 2005, iar prezenta plângere a fost înregistrată la data de 11 noiembrie 2005 la Curtea de Apel Cluj, însă plângerea a fost trimisă prin poștă în data de 7 noiembrie 2005, dată în funcție de care plângerea a fost promovată în termenul legal de 20 de zile reglementat de art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către procuror, și care nu se mai impune a fi reiterată, a fost fundamentată pe următoarele probe și mijloace de probă: plângerea persoanelor vătămate, declarațiile părților vătămate, proces-verbal de transcrieri a înregistrării video realizate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 20 februarie 2004 la numitul H.A. din localitatea Moisei, județul Maramureș, declarațiile făptuitorilor, proces-verbal întocmit de către procuror din 26 februarie 2004 în dosarul nr. 43/P/2004 prin care s-a constatat că imobilele numiților H.A. și H.D., ca și alte imobile din localitatea Moisei nu sunt numerotate, declarațiile martorilor V.N., U.I., A.M., V.P., N.G., S.V., T.S., T.G., C.I., M.M., P.V., T.I., T.I., M.G., procesul verbal din 17 mai 2004 întocmit de către procuror cu ocazia vizionării casetei video utilizată de către ofițerul O.H.

cu ocazia filmărilor făcute la data de 2 februarie 2004, schița cu amplasamentul imobilului în cauză și fotografii, autorizația de percheziție emisă în baza Încheierii nr. 28 din 2 februarie 2004 a Judecătoriei Vișeu de Sus și cererea pentru eliberarea autorizației formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș. Apărătorul petenților nu a indicat ce alte probe s-ar impune a fi administrate, deși în motivarea plângerii promovate împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale petenții au invocat că procurorul nu a depus diligențe pentru a administra toate probele necesare și nici instanța în virtutea rolului său activ conferit de art. 4 și art. 287 C. proc. pen., din oficiu nu a constatat că se impune necesitatea administrării altor probe utile, pertinente și concludente în vederea aflării adevărului, astfel că este superfluă solicitarea de a se trimite cauza la procuror.

Probele relevă că în contextul în care la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș se afla înregistrat dosar nr. 117/P/2004 care implica și efectuarea unor percheziții pentru identificarea unor autoturisme de pe raza județului Maramureș cu o situație, suspectă în ceea ce privește fie proveniența acestora, fie numărul de înmatriculare a lor și a modului în care actualii proprietari sau deținători au intrat în posesia autoturismelor respective a fost eliberată autorizația de percheziție de către Judecătoria Vișeu de Sus conform art. 100 alin. (3) C. proc. pen., la adresa din Moisei unde este amplasat imobilul aparținând lui H.G. și respectiv H.A. la solicitarea parchetului. Percheziția domiciliară s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procedurale, astfel că petenții cunoșteau obiectul percheziției, iar martorii asistenți T.G.

și C.I. nu au relatat semnalarea vreunui incident cu acea ocazie. Este inoportună și susținerea petenților că au fost încălcate dispozițiile procedurale vizând percheziția domiciliară, deoarece organele de poliție după ce și-au declinat competența au încunoștințat pe petenți despre existența autorizației de percheziție, iar conform dispozițiilor art. 104 alin. (1) C. proc. pen., autorizația se prezintă numai în cazurile prevăzute de lege fără a fi indicate expres aceste cazuri, rezultând că prezentarea autorizației este facultativă, iar pe de altă parte nici petenții nu au solicitat în mod expres prezentarea autorizației și nici nu s-au opus efectuării percheziției, așa cum rezultă din procesele verbale încheiate, precum și din declarațiile acestora.

De asemenea, deși autorizația de percheziție a fost solicitată pentru imobilele cu nr. 1119 și 474 care ar fi aparținut numiților H.A. și H.G., identificarea celor două imobile s-a făcut în baza investigațiilor din rândul vecinilor deoarece nici aceste imobile și nici altele din zonă nu au aplicate plăcuțe de identificare conform uzanțelor, aspect ce rezultă atât din procesul-verbal întocmit de către procuror cât și a fotografiilor de la dosar, dar și din declarația petentului H.D. în care menționează că nu are număr de identificare pe poartă și nr. 474 aparține unui alt imobil însă nu poate preciza cui aparține și nici unde este situat, iar la nr. 475 există mai multe construcții ridicate ce aparțineau mai multor membri ai familiei H., astfel că evident, polițiștii s-au aflat în eroare de fapt în condițiile reglementate de art. 52 C. pen.

Eroarea de fapt pentru a produce efectele prevăzute în art. 51 C. pen., trebuie să constate necunoașterea deplină, completă sau în cunoașterea greșită a stării sau împrejurării cu relevanță penală. În contextul celor expuse mai sus, conturarea elementelor constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu și abuz în serviciu este exclusă în mod corect constatându-se de către procuror incidența dispozițiilor art. 51 C. pen., care generează o soluție de scoatere de sub urmărire penală conform art. 10 alin. (1) lit. e), raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Cu ocazia percheziției la domiciliul petentului H.A. a fost identificat autoturismul marca Mercedes, petentul declarând că a achiziționat acest autoturism de la un cetățean din București în anul 1999, dar nu a avut timp să îl transcrie.

Acest autoturism figura că ar fi fost furat la data de 26 noiembrie 1996 din Milano – Italia iar documentele prezentate de către petentul H.A. au fost ridicate în vederea cercetării, iar autoturismul a rămas în custodie. De asemenea, la adresa indicată de către H.A. a fost identificat autoturismul marca Mitsubishi Pajero care era ascuns după o magazie cu lemne și acoperit cu folie de plastic și de cherestea și care nu avea plăcuțe de înmatriculare deși a circulat pe drumurile publice din zonă având plăcuțele cu nr. de înmatriculare italian care aparțin unui autoturism marca Mercedes reclamat că ar fi fost furat din Italia – Bergamo la data de 18 aprilie 2001. Petenții H.A. și H.D. au declarat că nu le aparține acest autoturism, nu cunosc persoana care l-a adus, nu pot prezenta nici un document și nici cheile autoturismului și ca atare au fost încunoștințați de către polițiști că autoturismul urmează să fie ridicat pentru cercetări.

După încheierea procesului-verbal de percheziție domiciliară în care s-a consemnat că nu se formulează obiecțiuni, petenții H.A. și H.D. s-au retras de pe proprietate, la fel ca și organele de poliție care s-au așezat în fața intrării de pe proprietatea comună așteptând sosirea platformei pentru ridicarea și transportarea într-o locație a autoturismului Mitsubishi Pajero. Între timp a apărut petentul H.D., care participase anterior la percheziție, conducând un autoturism Daewoo Espero de culoare albă pe care l-a parcat astfel încât a blocat accesul spre locul unde era parcat autoturismul Mitsubishi Pajero care urma să fie ridicat, având în vedere că intrarea unde sunt edificate imobilele familiei H. se face printr-un drum lateral foarte îngust de aproximativ 3-4 m pe care nu pot circula două autoturisme în paralel.

Acesta le-a declarat verbal polițiștilor că autoturismul Mitsubishi Pajero aparține fratelui său H.G. care pentru moment este plecat din localitate și nu răspunde la telefon, iar polițiștii nu vor ridica autoturismul până când membrii familiei H. le vor permite acest fapt după care a plecat. La scurt timp a apărut fiul lui H.A. însoțit de un alt tânăr care avea o cameră video cu care a filmat polițiștii cărora le-au fost adresate expresii cu conținut provocator cărora însă polițiștii nu le-au acordat atenție. La un moment dat la intrarea pe drumul îngust menționat a apărut un camion condus de un șofer care a afirmat că dorea doar să întoarcă, iar în spatele camionului a apărut un autoturism marca Renault în care se aflau cca.

4-5 persoane, precum și câteva persoane care circulau pe jos, iar șoferul autoturismului le-a adresat amenințări polițiștilor și i-a somat să părăsească acea stradă. Această diversiune a fost creată de către membrii familiei H. în scopul distragerii atenției polițiștilor care în final au reușit să deblocheze accesul platformei auto, cele două autoturisme părăsind zona. În jurul orelor 19,30 au sosit cu platforma auto comisarul șef S.W. și agentul șef adjunct R.L., iar autoturismul marca Daewoo Espero, ce aparține lui H.D. așezat de către acesta de-a curmezișul porții de acces pentru a împiedica accesul platformei auto a fost mutat după ce în prealabil a fost filmat din toate unghiurile pentru a se stabili starea tehnică a acestuia, fără însă a i se produce vreo avarie, împrejurare ce rezultă atât din declarațiile făptuitorilor dar și din procesul verbal din 17 mai 2005 în care s-a consemnat înregistrarea casetei video realizată de către inspectorul principal O.H.

cu ocazia efectuării percheziției. Petentul H.D. nu a depus diligențe pentru a face dovada avariilor pe care le-a indicat în plângerea penală formulată respectiv oglinda față dreapta și partea stânga față, de altfel nici nu a precizat valoarea prejudiciului, iar petentul H.I. care de asemenea a formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere nu a indicat în ce constă această infracțiune și care este cuantumul prejudiciului cauzat. Ajunși la locul unde descoperiseră inițial autoturismul Mitsubishi Pajero, organele de poliție au constatat că acesta a fost sustras de pe proprietate prin distrugerea unei părți a gardului de delimitare a proprietăților familiei H. cu cele ale vecinilor, traseul indicat de urmele mașinii indică clar că a traversat alte proprietăți, în final intrând pe drumul care făcea legătura cu drumul național și nu a mai putut fi recuperat.

În contextul celor expuse mai sus, așa cum a apreciat și procurorul nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, astfel că soluția de scoatere de sub urmărire penală în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., și art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., este oportună. Stabilirea numărului de participanți care să desfășoare activitatea de percheziție, constituie un atribut al organului judiciar care coordonează o asemenea activitate, în speță procurorului, dispozițiile legale nu limitează un număr de participanți în acest scop, deci și sub acest aspect plângerea petenților este nefondată.

Nu are relevanță nici faptul că urmărirea penală s-a efectuat in rem și nu in personam deoarece părțile implicate au fost identificate și audiate, iar administrarea probelor indicate în considerentele deciziei penale nr. 584 din 26 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au determinat stabilirea unei stări de fapt care să genereze începerea urmăririi penale in personam. Nemulțumiți de această sentință, în termenul legal, petenții au declarat recurs, reluând criticile aduse rezoluțiilor parchetului și solicitând în final admiterea acestora, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva intimaților. Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se actele dosarului parchetului și cel al instanței de fond în ordinea întocmirii acestora, față de criticile aduse de recurenți, precum și din oficiu și în limita prevederilor art. 278 C. proc. pen., Curtea reține că intimații din cauză, au executat o misiune ordonată de parchet, că pentru percheziția efectuată au existat aprobările legale și autorizațiile legale prevăzute de art. 100 și urm. C. proc. pen., așa încât în mod judicios, temeinic și cu respectarea dispozițiilor legale, s-au dat rezoluțiile procurorului, atacate de petenți. Ca atare, acestea au fost menținute justificat și legal, neputându-se însă omite nici împrejurarea de fapt că și după data emiterii rezoluțiilor atacate, petenții s-au aflat în continuare în unele litigii judiciare de natură penală și nesoluționate.

De asemenea, nu poate fi omisă nici „eroarea de fapt” prevăzută de art. 51 C. pen., constatată de altfel în cauză, pe deplin justificat de pe timpul operației desfășurate de polițiști și datorată greutăților de identificare a imobilelor în discuție, din cauze obiective și deci neimputabile intimaților. Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate urmează a fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și menținută sentința atacată. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii H.A., H.D., H.M. și H.I. împotriva sentinței penale nr. 77 din 14 decembrie 2005 a curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenții petiționari să plătească statului suma de câte 80 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2006.