ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3219/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3219/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 77 din 14

decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenții H.A., H.D., H.M. și H.I. împotriva rezoluției din 5

august 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 43/P/2004,

de scoatere de sub urmărire penală a intimaților R.T., S.W., C.I., Z.M., C.R., O.H.,

P.I., B.L., M.E. și R.L. pentru infracțiunile de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., 246 C. pen., și distrugere prevăzută

de art. 217 C. pen., pe care o menține împreună cu Rezoluția din 5 octombrie

2005 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În motivarea acestei sentințe se

rețin următoarele:

Petenții critică rezoluția

sus-menționată pentru netemeinicie și nelegalitate implicit și a rezoluției

procurorului ierarhic superior, respectiv procurorul general, din 5 octombrie

2005 prin care a fost soluționată plângerea împotriva rezoluției din 5 august

2004 și care e menținută.

Astfel, pe baza actelor

premergătoare și a cercetărilor parchetului și după cercetarea judecătorească,

Curtea de Apel a constatat că prin rezoluția din 5 august 2005 în dosarul nr. 43/P/2005

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care Înalta Curte

de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 584/2005 a dispus desființarea rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale, respectiv infracțiunii de violare de domiciliu

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. proc. pen., abuz în serviciu conta

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., și distrugere prevăzută

de art. 217 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a dispus disjungerea și

trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj competentă să judece infracțiunea de

lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., amenințare prevăzută de art. 193

și calomnie prevăzută de art. 206 C. pen., și care a format obiectul dosarului nr.

16520/2005 a Curții de Apel Cluj.

În motivarea rezoluției s-a reținut

că prin rezoluția din 18 mai 2004, adoptată de procuror în dosarul nr. 43/P/2004

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire, violare

de domiciliu, amenințare, calomnie, distrugere și abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 192 alin.

(2) C. pen., art. 193, art. 206, art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 246 C. pen.

Din cercetările efectuate rezultă

că, la data de 13 februarie 2004, numitul H.A., primarul comunei Moisei,

județul Maramureș, a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Cluj, prin care solicita tragerea la răspundere penală a lucrătorilor de

poliție R.T., S.W., C.I., Z.M., C.R., O.H., P.I., B.L., M.E. și R.L., din

cadrul C.Z.C.C.O.A. Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de

domiciliu, prevăzută de art. 192 C. pen., amenințare, prevăzută de art. 193 C.

pen., și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246

C. pen.

Ulterior, au formulat plângeri cu

același obiect H.M., mama primarului H.A., H.A.C., fiul primarului, precum și

frații său H.D. și H.I., ultimii doi depunând plângere și pentru săvârșirea

infracțiunilor de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen. și distrugere,

prevăzută de art. 217 C. pen.

Din sesizările depuse rezultă că, la

data de 2 februarie 2004, în jurul orelor 16,00, polițiștii mai sus menționați,

au pătruns în mod abuziv, prin depășirea limitelor stabilite de autorizația de

percheziție nr. 512 din 2 februarie 2004, eliberată de către Judecătoriei Vișeu

de Sus, pe proprietățile primarului H.A. și a fraților săi și a mamei sale, H.D.,

H.I. și H.M., situate în comuna Moisei, județul Maramureș, ocazie cu care l-au

bruscat și amenințat pe fiul primarului H.A.C., în vârstă de 17 ani, și au

provocat unele avarii (oglinda retrovizoare ruptă din suport și ușa înfundată),

autoturismului proprietatea lui H.D. și au forțat sistemul de închidere asupra

ușii garajului locuinței lui H.I.

Așa cum s-a precizat, în cursul

cercetărilor s-a solicitat extinderea acestora și pentru săvârșirea

infracțiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., constând în aceea că,

în mass-media au fost făcute comunicări în legătură cu cele constatate la

percheziție de natură să aducă atingere imaginii publice a familiei H., mai

ales a părții vătămate H.A. primarul comunei Moisei, județul Maramureș, care

peste scurt timp urma să intre în campania electorală, respectiv că membrii

acestei familii se ocupau de traficul cu autoturisme sustrase din străinătate.

Cât privește aceste comunicări prin

mass-media, ele au fost făcute de către comisarul R.T., șeful C.Z.C.C.O.A. Cluj,

și îl privesc doar pe acesta personal.

Din cercetări mai rezultă că, pe

rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, respectiv al Biroului

Teritorial al D.I.I.C.O.T. Maramureș, se afla înregistrat dosarul nr. 117/P/2004,

având ca obiect cercetarea introducerii în țară a unor autoturisme furate din

străinătate, în principal din Italia, cu o situație suspectă, fie cu privire la

numerele de înmatriculare străine cu care au fost introduse ilegal în țară, fie

a actelor privind posesia acestor autoturisme.

În cauză s-au efectuat mai multe

acțiuni de identificare și ridicare a unor autoturisme din categoria celor de

mai sus, în vederea identificării și depistării modului fraudulos de

introducere în țară, precum și a cumpărării și înmatriculării acestora.

În acest context, la data de 2

februarie 2004, procurorul D.A. s-a deplasat în orașul Vișeu de Sus, solicitând

Judecătoriei Vișeu de Sus eliberarea unei autorizații de percheziție domiciliară

la adresele din comuna Moisei, aparținând părților vătămate H.A. și H.G.

Autorizația de percheziție a fost

solicitată la orele 13,00 și a fost eliberată la orele 14,15, un număr 1 din 2

februarie 2004, în dosarul Judecătoriei Vișeu de Sus nr. 512/2004.

La această acțiune sub coordonarea

procurorului șef D.A. au participat toți lucrătorii de poliție mai sus

menționați, mai puțin comisarul șef R.T., cu precizarea că agenții șefi

adjuncți P.I. și C.R. erau mascați și înarmați cu pistoale mitralieră.

După identificarea cu ajutorul unor

persoane din localitatea domiciliului numitului H.A., întrucât casele din

localitatea Moisei județul Maramureș nu au aplicate plăcuțe de identificare,

polițiștii s-au deplasat la acesta prezentându-i autorizația de percheziție și

scopul acestei percheziții.

Cu această ocazie, a fost

identificat autoturismul marca Mercedes care era în reparații, autoturism cu

privire la care H.A. a declarat că a fost cumpărat de la un cetățean din

București, în anul 1999, însă până în prezent nu a avut timp să-l transcrie pe

numele său.

Autoturismul este reclamat ca furat

la data de 26 noiembrie 1996 din Milano – Italia. Documentele prezentate de

către H.A. privitor la identitatea autoturismului au fost ridicate în vederea

cercetărilor iar autoturismul a fost lăsat în custodie. La fața locului a fost

întocmit un proces-verbal, în care s-au consemnat cele constatate și cele

declarate de numitul H.A. cu privire la autoturismul menționat.

Fiind întrebat dacă mai deține o

altă locuință, H.A. a declarat că mai are și o altă locuință și că este de

acord să însoțească pe polițiști și procurori în vederea efectuării unei

percheziții cu privire la existența unor autoturisme reclamate ca furate din

străinătate și introduse în mod fraudulos în România.

La a doua adresă a fost identificat

autoturismul marca Mitsubishi Pajero, ascuns după o magazie de lemne și

acoperit cu folie de plastic și margini de la cherestea, autoturism care nu

avea aplicate plăcuțe cu numărul de înmatriculare, cu toate că în zilele

precedente acesta a fost văzut circulând pe drumurile publice din zona având

aplicate plăcuțe cu număr de înmatriculare de Italia.

H.A. a declarat că deși autoturismul

se afla la domiciliul său, nu cunoaște cui aparține acest autoturism și nici

împrejurările în care a fost introdus pe proprietatea sa, precum și faptul că

deține cheile și nici documentele autoturismului.

Aceste declarații au fost menționate

în procesul verbal de efectuare a percheziției aducându-i-se, totodată, la

cunoștință, atât verbal cât și scris, că autoturismul urmează a fi ridicat pe o

platformă auto iar în cazul în care vreo persoană va revendica acest

autoturism, acesta să fie dirijat către C.Z.C.C.O.A. Cluj.

În același timp, persoanelor

percheziționate și martorilor asistenți li s-au adus la cunoștință faptul că au

dreptul să formuleze obiecțiuni cu privire la modul în care a fost efectuată

percheziția domiciliară și la cele menționate în procesul verbal. Toți cei în

cauză au declarat că nu au de făcut nici un fel de obiecții, fapt menționat în

procesul verbal.

Procesul verbal de percheziție a

fost semnat atât de persoanele percheziționate cât și de martorii asistenți.

Autoturismul în cauză a circulat pe

drumurile publice din zonă având aplicate plăcuțe cu numărul de înmatriculare

italian care aparțin unui autoturism marca Mercedes reclamat furat din Italia –

Bergamo, la data de 18 aprilie 2001.

Atât plăcuțele în cauză, cât și autoturismul

sunt urmărite internațional de către autoritățile italiene.

S-a făcut precizarea că la această

locație unde a fost descoperit autoturismul Mitsubishi Pajero, polițiștii și

procurorii au fost conduși de către numiții H.A. și fratele său H.D., ambii

declarând că acest imobil aparține întregii familii H. care au mai multe vile

în construcție și construite, fără ca terenurile să fie clar delimitate fizic

și vizibil respectiv ce parcelă aparține fiecărui membru al familiei, fapt ce

se poate observa și din planșa foto întocmită de către specialistul criminalist

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj care a însoțit procurorul anchetator

de la Parchetul Curții de Apel Cluj.

După încheierea procesului verbal de

percheziție domiciliară, numiții H.A. și H.D. s-au retras de pe proprietate, la

fel ca și lucrătorii de poliție, care s-au așezat în fața intrării pe această

proprietate comună așteptând sosirea platformei pentru ridicare și

transportarea într-o locație a autoturismului reclamat ca furat din Italia Mitsubishi

Pajero.

Practic, intrarea pe această locație

de aproximativ 3-4 ha, unde sunt edificate sau în construcție vilele fraților

numitului H.A. (fost primar al comunei Moisei, actualmente viceprimar), se face

printr-o uliță laterală foarte îngustă de aproximativ 3-4 m pe care nu pot

circula două autoturisme paralel.

În timp ce comisarul șef S.W. și ag.

șef adj. R.L. s-au deplasat pentru a procura o platformă auto și un mijloc de

tractare, moment în care la fața locului a apărut unul dintre frații numitului H.A.,

pe nume H.D., care anterior a participat la percheziție, după care s-a retras

împreună cu polițiștii și membrii familiei H., acesta conducând un autoturism

marca Daewoo Espero, culoare albă, pe care l-a parcat în așa fel încât a blocat

accesul spre locul unde era parcat autoturismul Mitsubishi Pajero, care urma să

fie ridicat.

Totodată, acesta a declarat verbal

polițiștilor că autoturismul Mitsubishi Pajero aparține fratelui său H.G. care

pentru moment este plecat din localitate și nu răspunde la telefon, iar

polițiștii nu vor ridica autoturismul până când membri familiei H. le vor

permite acest fapt, după care a plecat.

La scurt timp a apărut un tânăr care

a declarat că este fiul lui H.A., însoțit de un alt tânăr, care nu și-a

declinat identitatea.

În apropierea porții de acces pe

proprietate, se află casa unde locuiește mama fraților H., care după lăsarea

întunericului a părăsit locația, la plecare spunându-le polițiștilor să-i

păzească casa.

Persoana care l-a însoțit pe fiul

lui H.A. avea ascunsă sub haină o cameră video cu care a început să filmeze

înspre lucrătorii de poliție postați în fața intrării pe proprietate. De la un

moment dat, fiul lui H.A. a preluat camera video și a început și el să filmeze

înspre lucrătorii de poliție cărora le-a adresat unele expresii cu conținut

vădit provocator, cu afirmația, așa cum declară polițiștii, că aceste imagini

vor fi difuzate la postul de televiziune R. TV unde patron este un unchi de-al

său.

Din cercetările efectuate în cauză a

rezultat că asupra fiului fostului primar H.A., respectiv H.A.C., nu au fost

exercitate violențe sau amenințări și nici expresii jignitoare însă acest fapt

urmează a fi lămurit de către instanța de judecată competentă să judece

infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C.

pen. Așa cum s-a menționat, de la șoseaua națională până la proprietatea

familiei H., la locul în care se afla parcat autoturismul Mitsubishi Pajero

accesul se face pe o stradă îngustă, neexistând posibilitatea ca două autoturisme

să treacă în paralel.

La un moment dat, la intrarea pe

acea străduță, a apărut un camion care a înaintat până la circa jumătatea

străzii, loc în care a fost oprit de polițiștii care au bănuit faptul că se

intenționa blocarea străzii respective. Șoferul camionului a fost întrebat

despre motivul intrării pe acea stradă, acesta declarând că intenționa doar să

întoarcă camionul, așa cum declara polițiștii, iar ulterior la procuror a

declarat că avea să descarce niște lambriuri pe care le-a cumpărat familia H.

Motivul declarat de șofer era vădit nefondat întrucât spațiul era atât de

îngust încât nu permitea efectuarea unor astfel de manevre.

În spatele camionului a apărut un

autoturism marca Renault în care se aflau circa 4-5 persoane precum și câteva

persoane pedestre, toți bărbați. Persoana care se afla la volanul

autoturismului Renault a început să adreseze amenințări polițiștilor și i-a

somat să părăsească acea stradă. În final, polițiștii, fără a face uz de

armamentul din dotare, au reușit să scoată cele două autoturisme de pe stradă,

accesul platformei auto fiind deblocat.

Pe timpul acestei altercații

(polițiștii susținând că a fost o adevărată diversiune) autoturismul Mitsubishi

Pajero a fost sustras din locul unde se afla ți condu prin mai multe grădini ce

aparțin altor proprietari prin ruperea gardurilor, la șoseaua principală.

Aspectele privind identificarea

autoturismului marca Mitsubishi Pajero, precum și cele petrecute la fața

locului, au fost înregistrate pe caseta video cu aparatura din dotarea poliției.

De menționat că la autoturismul

marca Daewoo Espero nu se observă și nu s-au observat avarii sau alte

distrugeri în momentul dislocării prin rotirea pe zăpadă a acesteia pentru a

permite polițiștilor să intre cu platforma să ridice autoturismul pentru care

nu s-au prezentat acte de proveniență și figura ca furat din Italia.

Așa cum rezultă din declarațiile

inspectorilor de poliție C.I. și comisarul șef S.W. alarmarea efectivelor

poliției din orașele Borșa și Vișeu de Sus s-a făcut la solicitarea comisarului

R.T.V., de către chestorul S. care la acea dată era șeful I.G.P.

Cu privire la comunicatul de presă

și mass-media, acestea au fost făcute de către comisarul R.T.V. ca răspuns la

un articol din Ziarul G.M., așa cum rezultă din declarația comisarului șef S.W.

Deși autorizația de efectuare a

percheziției domiciliare s-a solicitat Judecătoriei Vișeu de Sus, la adresele

din Moisei aparținând numiților H.A. și H.G., identificarea domiciliilor celor

două persoane s-a făcut cu eroare, deoarece așa cum rezultă și din procesul

verbal încheiat de procuror, imobilele din zonă nu aveau plăcuțe de

identificare, iar identificarea adresei în cauză, respectiv nr. 475 din Moisei

s-a realizat prin investigații efectuate în rândul vecinilor, polițiștii fiind

într-o eroare de fapt și prin urmare, chiar dacă percheziția s-a efectuat la

imobilul cu nr. 475 și nu la cel cu nr. 474, cum figurează în autorizația de

percheziție eliberată de judecător, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 51

C. pen.

Conform acestui text, nu constituie

infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul

săvârșirii acestuia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări

de care depinde caracterul penal al faptei.

Cu privire la săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută e art.

246 C. pen., pentru care s-a făcut plângere penală, s-a apreciat că această

infracțiune nu s-a comis, deoarece polițiștii au acționat în mod legal, cu bună

credință, în urma existenței unui dosar penal înregistrat la parchet și pe baza

autorizației de percheziție eliberată de judecătorul competent și numai dintr-o

regretabilă eroare s-a solicitat instanței de judecată competente eliberarea

autorizației de percheziție pentru imobilul de la nr. 474 și nu 475 din localitatea

Moisei, județul Maramureș.

Prin rezoluția din 10 mai 2005, în

temeiul dispozițiilor deciziei penale nr. 584/2005 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză (in rem) pentru

fapte sesizate de petenți, respectiv violare de domiciliu prevăzută de art. 192

alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen., și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

Având în vedere cele de mai sus,

acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare întrucât sunt aplicabile prevederile

art. 51 C. pen., și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În temeiul prevederilor art. 38 și art.

45 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 189 alin. (1) C. pen., art. 193 C. pen., și art. 206 C. pen.,

întrucât conform prevederilor art. 279 C. proc. pen., plângerea prealabilă se

adresează direct instanței de judecată competentă să judece cauza, în speță

Curtea de Apel Cluj, întrucât persoanele împotriva cărora s-a depus plângere

fac parte din Poliția Judiciară și cel mai înalt grad profesional este cel de

comisar șef.

Raportat la art. 11 pct. 1 lit. b), art.

10 alin. (1) lit. d) și e) C. proc. pen., și art. 285 C. proc. pen., s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru

care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 584/2005,

desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei

la procuror în vederea începerii urmăririi penale, respectiv infracțiunile de

violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și distrugere,

prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

S-a dispus disjungerea cauzei și

trimiterea acesteia la Curtea de Apel Cluj, competentă să judece infracțiunile

de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., amenințare prevăzută de art.

193 C. pen., și calomnie prevăzută de art. 296 C. pen.

Prin rezoluția din 4 octombrie 2005

a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost

respinsă plângerea petenților formulată în condițiile art. 278 C. proc. pen.,

împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, soluție

comunicată la data de 17 octombrie 2005, iar prezenta plângere a fost

înregistrată la data de 11 noiembrie 2005 la Curtea de Apel Cluj, însă

plângerea a fost trimisă prin poștă în data de 7 noiembrie 2005, dată în funcție

de care plângerea a fost promovată în termenul legal de 20 de zile reglementat

de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Starea de fapt a fost reținută în

mod corect de către procuror, și care nu se mai impune a fi reiterată, a fost

fundamentată pe următoarele probe și mijloace de probă: plângerea persoanelor

vătămate, declarațiile părților vătămate, proces-verbal de transcrieri a

înregistrării video realizate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din

data de 20 februarie 2004 la numitul H.A. din localitatea Moisei, județul

Maramureș, declarațiile făptuitorilor, proces-verbal întocmit de către procuror

din 26 februarie 2004 în dosarul nr. 43/P/2004 prin care s-a constatat că

imobilele numiților H.A. și H.D., ca și alte imobile din localitatea Moisei nu

sunt numerotate, declarațiile martorilor V.N., U.I., A.M., V.P., N.G., S.V., T.S.,

T.G., C.I., M.M., P.V., T.I., T.I., M.G., procesul verbal din 17 mai 2004

întocmit de către procuror cu ocazia vizionării casetei video utilizată de

către ofițerul O.H. cu ocazia filmărilor făcute la data de 2 februarie 2004,

schița cu amplasamentul imobilului în cauză și fotografii, autorizația de

percheziție emisă în baza Încheierii nr. 28 din 2 februarie 2004 a Judecătoriei

Vișeu de Sus și cererea pentru eliberarea autorizației formulată de către

Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.

Apărătorul petenților nu a indicat

ce alte probe s-ar impune a fi administrate, deși în motivarea plângerii

promovate împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale petenții au invocat

că procurorul nu a depus diligențe pentru a administra toate probele necesare

și nici instanța în virtutea rolului său activ conferit de art. 4 și art. 287 C.

proc. pen., din oficiu nu a constatat că se impune necesitatea administrării

altor probe utile, pertinente și concludente în vederea aflării adevărului,

astfel că este superfluă solicitarea de a se trimite cauza la procuror.

Probele relevă că în contextul în

care la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș se afla înregistrat dosar nr.

117/P/2004 care implica și efectuarea unor percheziții pentru identificarea

unor autoturisme de pe raza județului Maramureș cu o situație, suspectă în ceea

ce privește fie proveniența acestora, fie numărul de înmatriculare a lor și a

modului în care actualii proprietari sau deținători au intrat în posesia

autoturismelor respective a fost eliberată autorizația de percheziție de către

Judecătoria Vișeu de Sus conform art. 100 alin. (3) C. proc. pen., la adresa

din Moisei unde este amplasat imobilul aparținând lui H.G. și respectiv H.A. la

solicitarea parchetului.

Percheziția domiciliară s-a efectuat

cu respectarea dispozițiilor procedurale, astfel că petenții cunoșteau obiectul

percheziției, iar martorii asistenți T.G. și C.I. nu au relatat semnalarea

vreunui incident cu acea ocazie.

Este inoportună și susținerea

petenților că au fost încălcate dispozițiile procedurale vizând percheziția

domiciliară, deoarece organele de poliție după ce și-au declinat competența au

încunoștințat pe petenți despre existența autorizației de percheziție, iar

conform dispozițiilor art. 104 alin. (1) C. proc. pen., autorizația se prezintă

numai în cazurile prevăzute de lege fără a fi indicate expres aceste cazuri,

rezultând că prezentarea autorizației este facultativă, iar pe de altă parte

nici petenții nu au solicitat în mod expres prezentarea autorizației și nici nu

s-au opus efectuării percheziției, așa cum rezultă din procesele verbale

încheiate, precum și din declarațiile acestora.

De asemenea, deși autorizația de

percheziție a fost solicitată pentru imobilele cu nr. 1119 și 474 care ar fi

aparținut numiților H.A. și H.G., identificarea celor două imobile s-a făcut în

baza investigațiilor din rândul vecinilor deoarece nici aceste imobile și nici

altele din zonă nu au aplicate plăcuțe de identificare conform uzanțelor,

aspect ce rezultă atât din procesul-verbal întocmit de către procuror cât și a

fotografiilor de la dosar, dar și din declarația petentului H.D. în care

menționează că nu are număr de identificare pe poartă și nr. 474 aparține unui

alt imobil însă nu poate preciza cui aparține și nici unde este situat, iar la nr.

475 există mai multe construcții ridicate ce aparțineau mai multor membri ai

familiei H., astfel că evident, polițiștii s-au aflat în eroare de fapt în

condițiile reglementate de art. 52 C. pen.

Eroarea de fapt pentru a produce

efectele prevăzute în art. 51 C. pen., trebuie să constate necunoașterea

deplină, completă sau în cunoașterea greșită a stării sau împrejurării cu

relevanță penală.

În contextul celor expuse mai sus,

conturarea elementelor constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu și

abuz în serviciu este exclusă în mod corect constatându-se de către procuror

incidența dispozițiilor art. 51 C. pen., care generează o soluție de scoatere

de sub urmărire penală conform art. 10 alin. (1) lit. e), raportat la art. 11 pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Cu ocazia percheziției la domiciliul

petentului H.A. a fost identificat autoturismul marca Mercedes, petentul

declarând că a achiziționat acest autoturism de la un cetățean din București în

anul 1999, dar nu a avut timp să îl transcrie. Acest autoturism figura că ar fi

fost furat la data de 26 noiembrie 1996 din Milano – Italia iar documentele

prezentate de către petentul H.A. au fost ridicate în vederea cercetării, iar

autoturismul a rămas în custodie.

De asemenea, la adresa indicată de

către H.A. a fost identificat autoturismul marca Mitsubishi Pajero care era

ascuns după o magazie cu lemne și acoperit cu folie de plastic și de cherestea

și care nu avea plăcuțe de înmatriculare deși a circulat pe drumurile publice

din zonă având plăcuțele cu nr. de înmatriculare italian care aparțin unui

autoturism marca Mercedes reclamat că ar fi fost furat din Italia – Bergamo la

data de 18 aprilie 2001.

Petenții H.A. și H.D. au declarat că

nu le aparține acest autoturism, nu cunosc persoana care l-a adus, nu pot

prezenta nici un document și nici cheile autoturismului și ca atare au fost

încunoștințați de către polițiști că autoturismul urmează să fie ridicat pentru

cercetări.

După încheierea procesului-verbal de

percheziție domiciliară în care s-a consemnat că nu se formulează obiecțiuni,

petenții H.A. și H.D. s-au retras de pe proprietate, la fel ca și organele de

poliție care s-au așezat în fața intrării de pe proprietatea comună așteptând

sosirea platformei pentru ridicarea și transportarea într-o locație a

autoturismului Mitsubishi Pajero.

Între timp a apărut petentul H.D.,

care participase anterior la percheziție, conducând un autoturism Daewoo Espero

de culoare albă pe care l-a parcat astfel încât a blocat accesul spre locul

unde era parcat autoturismul Mitsubishi Pajero care urma să fie ridicat, având

în vedere că intrarea unde sunt edificate imobilele familiei H. se face

printr-un drum lateral foarte îngust de aproximativ 3-4 m pe care nu pot

circula două autoturisme în paralel. Acesta le-a declarat verbal polițiștilor

că autoturismul Mitsubishi Pajero aparține fratelui său H.G. care pentru moment

este plecat din localitate și nu răspunde la telefon, iar polițiștii nu vor ridica

autoturismul până când membrii familiei H. le vor permite acest fapt după care

a plecat.

La scurt timp a apărut fiul lui H.A.

însoțit de un alt tânăr care avea o cameră video cu care a filmat polițiștii

cărora le-au fost adresate expresii cu conținut provocator cărora însă

polițiștii nu le-au acordat atenție.

La un moment dat la intrarea pe

drumul îngust menționat a apărut un camion condus de un șofer care a afirmat că

dorea doar să întoarcă, iar în spatele camionului a apărut un autoturism marca

Renault în care se aflau cca. 4-5 persoane, precum și câteva persoane care

circulau pe jos, iar șoferul autoturismului le-a adresat amenințări

polițiștilor și i-a somat să părăsească acea stradă.

Această diversiune a fost creată de

către membrii familiei H. în scopul distragerii atenției polițiștilor care în

final au reușit să deblocheze accesul platformei auto, cele două autoturisme

părăsind zona.

În jurul orelor 19,30 au sosit cu

platforma auto comisarul șef S.W. și agentul șef adjunct R.L., iar autoturismul

marca Daewoo Espero, ce aparține lui H.D. așezat de către acesta de-a

curmezișul porții de acces pentru a împiedica accesul platformei auto a fost

mutat după ce în prealabil a fost filmat din toate unghiurile pentru a se

stabili starea tehnică a acestuia, fără însă a i se produce vreo avarie,

împrejurare ce rezultă atât din declarațiile făptuitorilor dar și din procesul

verbal din 17 mai 2005 în care s-a consemnat înregistrarea casetei video

realizată de către inspectorul principal O.H. cu ocazia efectuării percheziției.

Petentul H.D. nu a depus diligențe

pentru a face dovada avariilor pe care le-a indicat în plângerea penală

formulată respectiv oglinda față dreapta și partea stânga față, de altfel nici

nu a precizat valoarea prejudiciului, iar petentul H.I. care de asemenea a

formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere nu a indicat în

ce constă această infracțiune și care este cuantumul prejudiciului cauzat.

Ajunși la locul unde descoperiseră

inițial autoturismul Mitsubishi Pajero, organele de poliție au constatat că

acesta a fost sustras de pe proprietate prin distrugerea unei părți a gardului

de delimitare a proprietăților familiei H. cu cele ale vecinilor, traseul

indicat de urmele mașinii indică clar că a traversat alte proprietăți, în final

intrând pe drumul care făcea legătura cu drumul național și nu a mai putut fi

recuperat.

În contextul celor expuse mai sus,

așa cum a apreciat și procurorul nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de

distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., nefiind întrunite

elementele constitutive ale acesteia, astfel că soluția de scoatere de sub

urmărire penală în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., și art. 11 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., este oportună.

Stabilirea numărului de participanți

care să desfășoare activitatea de percheziție, constituie un atribut al

organului judiciar care coordonează o asemenea activitate, în speță

procurorului, dispozițiile legale nu limitează un număr de participanți în

acest scop, deci și sub acest aspect plângerea petenților este nefondată.

Nu are relevanță nici faptul că

urmărirea penală s-a efectuat in rem și nu in personam deoarece părțile

implicate au fost identificate și audiate, iar administrarea probelor indicate

în considerentele deciziei penale nr. 584 din 26 ianuarie 2005 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție nu au determinat stabilirea unei stări de fapt care să

genereze începerea urmăririi penale in personam.

Nemulțumiți de această sentință, în

termenul legal, petenții au declarat recurs, reluând criticile aduse

rezoluțiilor parchetului și solicitând în final admiterea acestora,

desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea

redeschiderii urmăririi penale împotriva intimaților.

Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se actele dosarului

parchetului și cel al instanței de fond în ordinea întocmirii acestora, față de

criticile aduse de recurenți, precum și din oficiu și în limita prevederilor art.

278 C. proc. pen., Curtea reține că intimații din cauză, au executat o misiune

ordonată de parchet, că pentru percheziția efectuată au existat aprobările

legale și autorizațiile legale prevăzute de art. 100 și urm. C. proc. pen., așa

încât în mod judicios, temeinic și cu respectarea dispozițiilor legale, s-au

dat rezoluțiile procurorului, atacate de petenți.

Ca atare, acestea au fost menținute

justificat și legal, neputându-se însă omite nici împrejurarea de fapt că și

după data emiterii rezoluțiilor atacate, petenții s-au aflat în continuare în

unele litigii judiciare de natură penală și nesoluționate.

De asemenea, nu poate fi omisă nici „eroarea

de fapt” prevăzută de art. 51 C. pen., constatată de altfel în cauză, pe deplin

justificat de pe timpul operației desfășurate de polițiști și datorată

greutăților de identificare a imobilelor în discuție, din cauze obiective și

deci neimputabile intimaților.

Pentru toate aceste considerente,

recursurile declarate urmează a fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și menținută sentința atacată.

Se vor aplica și prevederile art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii H.A., H.D., H.M. și H.I. împotriva sentinței penale nr.

77 din 14 decembrie 2005 a curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenții petiționari să

plătească statului suma de câte 80 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 mai 2006.