ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea penală adresată și înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 14 iunie 2006, petiționarul I.D.C. a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor L.L.Z., M.A. și I.S., susținând că aceștia au săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 246, 248 1 și 249 C. pen. În urma examinării plângerii, a concluziilor petiționarului și ale reprezentantului Ministerului Public, Înalta Curte de Casație și Justiție verificând regularitatea actului de sesizare, în conformitate cu prevederile art. 300 C. proc. pen., a constatat următoarele: Potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc.

pen., în cazul infracțiunilor săvârșite de judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie efectuarea urmăririi penale de către parchetul corespunzător instanței care urmează să judece cauza în primă instanță, adică de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Având în vedere dispozițiile legale sus-menționate și că prin plângerea penală se susține că la săvârșirea pretinselor infracțiuni au participat judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că plângerea a fost greșit îndreptată direct la Înalta Curte de Casație și Justiție și, drept urmare, în conformitate cu prevederile art. 222 alin. (7) C. proc. pen., se va trimite spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E În baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimite cauza privind pe petiționarul I.D.C. spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2007.