ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2434/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2434/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 233 din 19 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Gorj, după un

prim ciclu procesual, s-a admis în parte acțiunea, formulată de reclamanții

V.R. și V.V.

în contradictoriu cu pârâtul Primarul

Municipiului Târgu-Jiu.

S-a modificat

în parte dispoziția nr. 2070 din 10 octombrie 2002, emisă de Primarul

Municipiului Târgu-Jiu cu privire la construcții și a fost menținută cu

privire la teren.

S-a stabilit că

reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul

în suprafață de 486 mp, ce nu poate fi restituit în natură și construcțiile

demolate (casă de locuit cu bucătărie, baie, magazie și garaj) al cărui cuantum

să fie stabilit conform procedurii prevăzut

de Titlul VII

din Legea nr. 247/2005.

A fost obligat

pârâtul să plătească reclamanților suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a

reținut că reclamanții se încadrează în prevederile

art. 3 din Legea nr. 10/2001 și că au făcut dovada calității de proprietari

ai terenului și casei ce s-

au

expropriat prin Decretul nr. 408/1981, fiind persoane îndreptățite în înțelesul

Legii nr.

10/2001.

S-a mai reținut,

că pe teren nu s-au edificat blocuri de locuințe sau alte construcții, dar este

afectat de alei pietonale,

de un drum de acces ce traversează întreaga suprafață spre vest și spații

verzi.

Din modul de amplasare al drumului de

acces și față de multitudinea aleilor pietonale s-a

realizat o parcelare excesivă a terenului în opt bucăți fracționate, ce

reprezintă spații verzi situate între respectivele alei, astfel că s-a reținut

a fi inutilă și neoportună restituirea în natură.

Prin raportul de expertiză întocmit în

cauză și schițele însoțitoare, s-a concluzionat că

există utilități publice subterane, respectiv rețea de gaze, rețea de

apă, canalizare și conductă de

termoficare, amenajări ce fac imposibilă

restituirea în natură a terenului, chiar dacă expertul a menționat în lucrare

punctul său de vedere, că terenul este liber, nefiind ocupat de construcții

definitive.

Instanța de

fond a mai reținut că, în conformitate cu art. 10 pct. 3 din Legea nr. 10/2001

se

restituie în natură terenurile și construcțiile ușoare

sau demontabile, text neaplicabil în speță,

întrucât,

potrivit art. 10 pct. 3 din Normele metodologice, în toate cazurile, entitatea

investită cu

soluționarea notificărilor are obligația de a identifica cu

exactitate terenul și de a verifica destinația actuală a sa, pentru a nu afecta

căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor

străzi, trotuare, parcări amenajate), existența și utilizarea unor

amenajări subterane (conducte

pentru alimentarea cu apă, gaze, petrol,

electricitate, adăposturi militare și altele).

În cazul

în care s-ar fi constatat astfel de situații, restituirea în natură s-ar fi

limitat numai la acele suprafețe de teren disponibile sau, după caz, numai la

suprafețele care nu afectează accesul

și utilizarea

normală a amenajărilor subterane.

În raport

de situația de fapt existentă, în privința terenului s-a reținut că nu este

oportună

restituirea în natură.

De asemenea, în raport de dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 10/2001, s-a reținut că

reclamanții

sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în

suprafață de 486

mp și construcțiile demolate, al căror cuantum să fie

stabilit conform procedurii prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

prin decizia nr. 687 din 20 septembrie 2006 a respins apelul declarat de

reclamanții V.R. și V.V. împotriva sentinței

civile

nr. 233 din 19 mai 2006 a Tribunalului Gorj, în contradictoriu cu intimatul

pârât Primarul

Municipiului Târgu-Jiu.

Instanța de apel

a reținut că, în raport de prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

se

justifică măsurile reparatorii în echivalent și nu restituirea

în natură a terenului neocupat de construcții, care este necesar bunei

utilizări pentru căi de acces, spații verzi, ce constituie un tot inseparabil,

astfel că nu este posibil a se crea anumite spații libere, existând și

utilități subterane.

S-a mai

avut în vedere, că terenul în litigiu este cuprins în planul de sistematizare,

zonă în

care s-au construit blocuri de locuințe, fiind

afectat de alei pietonale, spații verzi, utilități subterane, toate răspunzând

unei necesități firești de utilizare a construcțiilor.

În același

sens, s-a avut în vedere că noile construcții nu ocupă în întregime terenul,

dar pentru normala exploatare a lor sunt necesare căi de acces, spații verzi,

situația în care nu este

posibilă crearea unor porțiuni

libere.

Raportat la situația de fapt avută în vedere,

s-au apreciat ca nefondate argumentele

reclamanților

pentru restituirea în natură a terenului, în sensul că nu este afectat de

construcții la suprafață, că vecinii au posibilități de acces și în alte

variante și că există posibilitatea și acordul

pentru devierea

utilităților subterane.

Nefondată s-a apreciat și critica reținerii

dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, cu

motivarea că soluția dată se bazează pe dispozițiile art. l 1 și art.

12, prin raportare la art. 10 din Legea

precizată.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții V.R. și V.V. care, invocând art. 304

pct. 9 C. proc. civ. arată că, greșit instanța de apel a aplicat art. 10 din

Legea

nr. 10/2001 și nu art. 11 pct. 2 din aceeași lege,

deoarece imobilele au fost preluate prin expropriere cu titlu valabil și nu

abuziv, situație în care terenul trebuia restituit în natură.

Recurenții

învederează că este greșită argumentarea în drept a instanței de apel și cu

privire

la aplicarea în speță a dispozițiilor art. 11

alin. (3) din aceeași lege. În acest sens, textul prevede că " în cazul în

care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate

obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă". În final,

se arată că acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent se face atunci când

terenul este necesar bunei utilizări a construcțiilor noi.

Examinând

recursul în limita criticilor formulate, ce fac posibilă încadrarea în

dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că

nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Recurenții V.R.

și V.V. , prin notificarea adresată intimatului pârât au solicitat restituirea

în natură a terenului în suprafață de 486 mp, situat în municipiul Târgu-Jiu

și despăgubiri bănești pentru imobilul-casă de locuit, demolată,

imobile expropriate prin Decretul nr. 408/1981, pentru casă primind despăgubiri

în sumă de 71099 lei.

Pe baza probatoriului administrat, instanțele

de fond și apel au ajuns la soluția arătată

anterior,

criticată prin recursul declarat de reclamanți, în primul rând pentru greșita

aplicare art.

10 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care incidente

ar fi fost dispozițiile art. 11 și art. 12 din același act normativ.

Dispozițiile art.

10 din legea precizată se referă la reguli generale privind restituirea în

natură sau în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv.

Imobilele expropriate în sensul Legii nr.

10/2001 sunt imobile preluate abuziv, situație în

care în mod corect instanța de apel a avut în vedere disp.art. 10 alin.

(2), potrivit cărora "în cazul în

care pe terenurile pe care s-au

aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții

autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de

teren

rămasă liberă, iar pentru suprafața

ocupată de construcții noi, cea afectată sevituțiilor legale și

altor

amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent."

Prin hotărârea recurată se arată că, în raport

de dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se justifică măsuri

reparatorii în echivalent și nu restituirea în natură a terenului

neocupat de construcții, dar care este necesar

bunei utilizări pentru căile de acces, spații verzi și

alte asemenea

utilizări, ce constituie un tot inseparabil. Este clar că, instanța a avut în

vedere dispozițiile art. 11 din lege, care reglementează în mod special regimul

juridic al imobilelor expropriate.

Această critică este nefondată, deoarece

instanța de apel s-a raportat pe de o parte la

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, ce vizează reguli speciale

referitoare la imobilele expropriate, iar pe de altă parte la normele cuprinse

în art. 10, ce definesc reguli generale privind

imobilele preluate în

mod abuziv, astfel încât aplicabilitatea celor două texte nu poate fi făcută

decât în strânsă legătură.

În ceea ce

privește cea de a doua critică, referitoare la existența sau inexistența pe terenul

în

litigiu a unor amenajări, se reține fără nciun dubiu că

terenul este afectat de utilități publice, așa cum s-a stabilit de către

instanța de apel prin hotărârea recurată.

Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr.

10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional întregul teren

afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent

pentru întregul

imobil.

Articolul 10.3 din H.G. nr. 498/2003 prevede

că, în toate cazurile, entitatea investită cu soluționarea notificării are

obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate

terenul și vecinătățile, să verifice destinația actuală, suprafața acestuia,

pentru a nu afecta căile de acces (existența pe teren a unor străzi, trotuare,

parcări amenajate, etc), existența

și

utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze,

petrol, electricitate

de mare calibre, și altele).

În cazul în care se constată astfel de

situații, restituirea în natură se limitează numai la acele

suprafețe de teren disponibile sau, după caz, numai la acele suprafețe

de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor

subterane.

În plus, s-a avut în vedere că, prin

decizia nr. 4644 din 1 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a

statuat că trebuie analizat, posibilitatea restituirii în natură, în cazul

inexistenței rețelelor subterane, incidența art. 10 și art. 11 din Legea nr.

10/2001, precum și necesitatea verificării

dacă terenul în

litigiu este afectat de străzi, trotuare, parcări, alei pietonale sau alte

asemenea lucrări.

Potrivit concluziilor raportului de

expertiză întocmit în cauză și planului de situație anexat,

s-a reținut că, sunt cinci alei pietonale, alee de circulație auto, ce

face legătura între străzile C. și V. și care asigură accesul la parcările

strict necesare cartierului din zonă, rețele de gaze, canalizare, conducte de

apă, canalizare menajeră. Prin constatările nemijlocite ale reprezentanților

intimatei Primăria municipiului Târgu-Jiu s-a reținut că, în subteran există o

ramificație de rețele de apă ce afectează terenul, ale căror trasee nu pot fi

deviate.

Cartierul de locuințe din zonă s-a

construit în conformitate cu planul de sistematizare, incluzând amplasamentele

pentru blocuri, rețelele tehnico-edilitare subterane aferente, spațiile

verzi, trotuarele, căile de circulație auto și pietonale.

Așa, cum corect a reținut instanța de

apel, suprafața de teren ce se dorește a fi restituită nu

poate

fi dislocată din ansamblul edilitar gospodăresc, avându-se în vedere și faptul

că este afectată de utilități publice.

Criticile de mai sus nefiind fondate

urmează ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanții V.R. și V.V. împotriva

deciziei nr. 687 din 20 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 martie 2007.