ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2410/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4722 din 14

octombrie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a admis acțiunea

formulată de reclamanta M.A. împotriva pârâtei SC U. SA București și a fost

obligată pârâta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare pentru

apartamentul situat în București, deținut în baza contractului de închiriere

nr. 28759/1991, în condițiile Legii nr. 85/1992.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 613 din 29 martie 2004, a respins cererea de repunere în

termenul de apel și a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta SC U. SA

București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtei la 10

decembrie 2003, iar apelul, înregistrat la instanța competentă, respectiv a

cărei sentință se atacă, la data de 20 ianuarie 2004, când termenul legal

expirase la 27 decembrie 2003.

Mai arată instanța că, greșita

îndreptare a apelului, respectiv la 27 decembrie 2003, direct instanței de

apel, nu constituie o apărare eficientă pentru repunerea în termenul de apel,

după cum, tot astfel, nu constituie argumente pertinente pentru admiterea

acestei cereri faptul întreruperii activității societății pentru sărbătorile de

iarnă, ca și neștiința salariatei unității.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC U. SA București, susținând că hotărârea este netemeinică și

nelegală, întrucât în intervalul 5 ianuarie 2004 activitatea SC U. SA a fost

întreruptă pentru sărbătorile de iarnă, salariata care a trimis apelul la

Curtea de Apel București, nu era de specialitate, greșit a fost returnat apelul

la această instanță, calea de atac fiind exercitată în termen, legal.

Recursul nu este fondat.

În raport de prevederile art. 284 și

art. 298 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora termenul de apel este de 15

zile de la comunicarea hotărârii, iar apelul se depune la instanța a cărei

hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, instanța a apreciat corect că,

această cale de atac, a fost exercitată tardiv, motivele invocate în apărare și

reiterate acum în recurs, neputând constitui argumente pertinente pentru

repunerea în termenul de apel.

Așa fiind, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul SC U. SA împotriva deciziei civile nr. 613/A din 29 martie

2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.