ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2410/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4722 din 14 octombrie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M.A. împotriva pârâtei SC U. SA București și a fost obligată pârâta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în București, deținut în baza contractului de închiriere nr. 28759/1991, în condițiile Legii nr. 85/1992. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 613 din 29 martie 2004, a respins cererea de repunere în termenul de apel și a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta SC U. SA București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtei la 10 decembrie 2003, iar apelul, înregistrat la instanța competentă, respectiv a cărei sentință se atacă, la data de 20 ianuarie 2004, când termenul legal expirase la 27 decembrie 2003. Mai arată instanța că, greșita îndreptare a apelului, respectiv la 27 decembrie 2003, direct instanței de apel, nu constituie o apărare eficientă pentru repunerea în termenul de apel, după cum, tot astfel, nu constituie argumente pertinente pentru admiterea acestei cereri faptul întreruperii activității societății pentru sărbătorile de iarnă, ca și neștiința salariatei unității.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC U. SA București, susținând că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât în intervalul 5 ianuarie 2004 activitatea SC U. SA a fost întreruptă pentru sărbătorile de iarnă, salariata care a trimis apelul la Curtea de Apel București, nu era de specialitate, greșit a fost returnat apelul la această instanță, calea de atac fiind exercitată în termen, legal. Recursul nu este fondat. În raport de prevederile art. 284 și art. 298 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, instanța a apreciat corect că, această cale de atac, a fost exercitată tardiv, motivele invocate în apărare și reiterate acum în recurs, neputând constitui argumente pertinente pentru repunerea în termenul de apel.

Așa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC U. SA împotriva deciziei civile nr. 613/A din 29 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.