ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8134/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8134/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

notificarea nr. 2076 din 18 aprilie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și

adresată A.A.R. Goreni, județul Mureș, A.C.G., în calitate de moștenitor legal

al defunctei S.E. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în

localitatea Goreni, județul Mureș, în cotă de 9/12 parte.

Întrucât

nu a primit răspuns la notificare, la data de 3 octombrie 2001, reclamantul

A.C.G. a chemat în judecată pe pârâta A.A.R. Goreni, județul Mureș, pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: restabilirea situației

anterioare de C.F. Goreni nr. top 191/2, 192/3, 193, 194, 195 și 196 prin

înlăturarea dreptului pârâtei și reîncrierea vechiului proprietar S.E.; că,

masa succesorală de pe urma defunctei S.E., decedată la 28 octombrie 1959, se compune

din cota de 9/12 din imobilul susmenționat; să fie obligată pârâta să-i predea

reclamantului cota de 9/12 din imobil.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, inițial, proprietar al imobilului a

fost S.J., decedat la 25 noiembrie 1956, cota parte din imobil de 9/12

revenindu-i străbunicii reclamantului S.E. conform certificatului de moștenitor

nr. 162/1957. După decesul lui S.E. imobilul a rămas nelocuit deoarece unica ei

fiică, A.I., bunica reclamantului a fost strămutată și a avut domiciliu obligatoriu

la Blaj până în anul 1963.

După

decesul lui S.E. intervenit la 28 decembrie 1959, fosta gospodărie agricolă

colectivă din Goreni a ocupat imobilul (casă de locuit și anexe) ocazie cu care

s-a încheiat un înscris sub semnătură privată de către S.I., proprietar pe o

cotă de 1/12 parte, S.S., proprietar pentru o cotă de 1/12 parte și o terță

persoană L.H., neproprietar, înscris care atesta vânzarea imobilului și pentru

cota de 9/12 ce aparținea bunicii reclamantului.

După

ce gospodăria agricolă s-a transformat în cooperativă agricolă de producție,

aceasta a preluat imobilul, iar după desființarea ei, bunul a fost preluat de

pârâtă. Reclamantul a susținut prin acțiune că pârâta și-a întabulat în cartea

funciară dreptul de proprietate asupra construcției cu încălcarea Legii nr.

18/1991 deoarece putea face aceasta numai în privința mijloacelor fixe,

ateliere de industrie mică sau construcții agrozootehnice, nu și asupra

fostelor sedii CAP, întrucât casa de locuit (gen castel) care a aparținut

străbunicilor reclamantului, nu putea face obiectul acestui transfer de

proprietate.

A

mai susținut reclamantul că în prezent în casă funcționează un magazin

alimentar și un bar, activități care nu au nimic comun cu scopul pentru care

proprietatea a fost strămutată pârâtei.

Prin

precizarea de acțiune de la fila 37 dosar de fond, reclamantul a solicitat

constatarea nulității contractului sub semnătură privată încheiat la 28

decembrie 1959 cu referire la imobilul mai sus menționat încheiat între S.A.,

S.Ș. și L.H. , în calitate de vânzători și fosta G.A.C.L. din Dedgrad.

La

10 mai 2002 reclamantul A.C.G. a formulat o completare de acțiune (fila 55

dosar de fond) prin care a chemat în judecată pe pârâții B. B.G.C.P. SA, bancă

în faliment, SC P.M.C., SC R.V.A. SA București, SC A.Ș. SRL Târgu Mureș și SA

R. Goreni, comuna Batos, sat Goreni, județul Mureș, pentru ca prin hotărârea ce

se va pronunța:

-

Să se constate nulitatea actului de vânzare-cumpărare (proces-verbal de

licitație din 18 februarie 2002) cu privire la imobilul din comuna Batoș, sat

Goreni, construcție și teren aferent în suprafață de 32.265 mp încheiat între

prima și a doua pârâtă;

-

Radierea din C.F. Goreni a dreptului de proprietate înscris pe numele pârâtei

SC A.Ș. SRL Târgu Mureș.

În

motivarea cererii completatoare reclamantul a învederat că, anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001, exista pe rolul instanțelor de judecată

procesul de revendicare a aceluiași imobil, perioadă în care pârâta SC R.

Goreni a contractat un împrumut de la B., pe care însă nu l-a restituit. B. a

încercat să scoată imobilul la licitație publică însă printr-o încheiere din 14

martie 2001 instanța a suspendat operațiunea până la finalizarea litigiului în

revendicare. Deși soluția de suspendare era opozabilă B., aceasta, cu rea-credință,

a continuat procedura de executare silită, iar reprezentantul debitoarei A.A.

R. Goreni, numitul A.A., care era și administratorul SC A.Ș. SRL a dobândit

imobilul în urma licitației.

Printr-o

nouă precizare de acțiune din 19 februarie 2003 (fila 140 dosar de fond)

reclamantul a arătat că cererile referitoare la nulitatea contractului din 28

decembrie 1959 și a procesului-verbal de licitație din 18 februarie 2002 sunt

fondate pe prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu motivarea că

imobilul, construcție (conac) nu putea face obiectul prevederilor art. 28 din

Legea nr. 18/1991; că, după apariția Legii nr. 10/2001, deși reclamantul a

notificat B. în sensul că solicită retrocedarea imobilului, totuși, aceasta cu

rea-credință a scos bunul la licitație publică pentru datoria contractată de

pârâta A.A. R. Goreni și operațiunea a continuat cu toate că era suspendată

prin hotărâre judecătorească; că „vânzând pârâtei SC A.Ș. SRL care este doar un

intermediar, fiindcă imediat după cumpărare a dat mandat reprezentantului

A.A.R. Goreni pentru administrarea imobilului”.

Investit

cu soluționarea prezentei cauze, Tribunalul Mureș, secția civilă, a dispus

conexarea dosarului nr. 2276/2002 al Judecătoriei Tg. Mureș care a avut ca

obiect acțiunea reclamantului în nulitatea actului de vânzare-cumpărare din 18

februarie 2002 și radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al

pârâtei SC A.Ș. SRL, la prezentul dosar.

Prin

încheierea din 17 martie 2003 același tribunal a „disjuns judecarea petitelor

formulate pe drept comun cu privire la constatarea nulității” actelor de

vânzare-cumpărare „de petitele formulate în baza Legii nr. 10/2001” (încheierea

de la fila 153).

Prin

sentința civilă nr. 279 din 31 martie 2003 Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea

reclamantului și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de

vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 28 decembrie 1959 cu privire la

cota de 9/12 parte din imobilul situat în Goreni, înscris în C.F. Goreni și a

respins restul capetelor de cerere atât din prezentul dosar, cât și din dosarul

conexat cu nr. 2276/2002 al Judecătoriei Tg. Mureș.

Apelul

declarat împotriva acestei sentințe de reclamantul A.C.G. a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 141/A din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția civilă.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a reținut și motivat că acțiunea introductivă

de instanță este confuză, reclamantul alegând atât calea revendicării

imobiliare în baza dreptului comun, cât și prevederile Legii speciale nr.

10/2001, ridicând, totodată, și probleme succesorale în cadrul unei proceduri

speciale. Față de acțiunea introductivă din 3 octombrie 2001, la data de 10 mai

2002, reclamantul a formulat o completare de acțiune, chemând în judecată și

alte persoane, extinzând astfel cadrul procesului, atât cu privire la obiect,

cât și cu privire la părți. Față de această completare, instanța a reținut că

în mod corect pârâții au invocat împrejurarea că Legea nr. 10/2001, intrând în

vigoare la 14 februarie 2001, completarea de acțiune înregistrată la 10 mai

2002, apare ca fiind prescrisă [art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001].

S-a

mai motivat că SC R. Goreni a devenit proprietatea imobilului, construcții și

teren, ca efect a aplicării art. 28 din Legea nr. 18/1991, imobilul revendicat

de reclamant fiind parte componentă a activelor preluate de la fosta CAP

Goreni. Reclamantul a beneficiat atât de prevederile Legii nr. 18/1991, cât și

de cele ale Legii nr. 1/2001, reconstituindu-i-se dreptul de proprietate pentru

10 ha de teren și apoi pentru 39 ha teren, fiind îndestulat cu întreaga

proprietate funciară pe care au deținut-o antecesorii săi.

SC

R. Goreni, înființată la 30 septembrie 1991 printr-o sentință civilă a

Judecătoriei Tg. Mureș, în baza Legii nr. 36/1991, a preluat întreg activul și

pasivul fostei CAP Goreni. În cursul anului 1997, S.A. Goreni a contractat de

la B. SA Tg. Mureș un credit în valută pentru achiziționarea unor utilaje

agricole de import, împrumut pe care l-a garantat cu patrimoniul societății și,

nereușind rambursarea lui, unitatea bancară a trecut la executarea silită, iar

în urma licitației întreg imobilul, construcții și teren, a fost adjudecat de

SC A.Ș. S.R.L. și întrucât imobilul a fost înstrăinat cu respectarea legii,

persoana îndreptățită are dreptul doar la măsuri reparatorii în echivalent

constând în bunuri sau servicii ori despăgubiri bănești.

S-a

reținut valabilitatea titlului de proprietate înscris în C.F. Goreni și

reclamantul nu poate invoca faptul că nulitatea convenției de înstrăinare din

anul 1959 ar atrage nulitatea actelor ulterioare de transmitere a aceluiași

imobil.

Împotriva

deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen

legal a declarat recurs reclamantul A.C.G. care a invocat următoarele motive de

casare: instanțele au interpretat greșit prevederile de art. 29 din Legea nr.

18/1991 deoarece casele de locuit, ajunse sedii ale fostelor CAP nu puteau

trece în proprietatea societăților agricole nou înființate întrucât nu puteau

fi considerate mijloace de producție; titlurile de proprietate emise cu privire

la terenuri nu pot conduce în mod necondiționat la dobândirea dreptului de

proprietate și asupra construcțiilor; instanța de apel a interpretat greșit

prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, deoarece acțiunea

completatoare din mai 2002 nu era prescrisă; vânzarea imobilului în litigiu s-a

efectuat la 18 februarie 2002, deci în timpul procesului; greșit s-a reținut că

titlurile de proprietate ale pârâtelor nu au fost atacate, acțiunile fiind

formulate atât în prezentul dosar, cât și în cel conexat de instanța de fond;

imobilul a fost vândut la licitație publică în condițiile în care această

operațiune era suspendată, iar părțile care au participat la licitație aveau

cunoștință de faptul că imobilul era revendicat; contractarea împrumutului,

nerestituirea lui și licitarea bunului a constituit „o manoperă dolosivă”

pentru ca imobilul să devină proprietatea președintelui A.A. R. Goreni.

Recursul

este fondat, în sensul considerentelor care succed:

Imobilul

înscris în C.F. Goreni, nr. top 191/2, 192/2, 193, 194, 195, 196 a constituit,

inițial, proprietatea lui S.I. fiind transcris în C.F. în anul 1957. Din

extrasul C.F. nr. Goreni depus la dosarul de fond (fila 5), rezultă că după

decesul proprietarului S.I. s-a dezbătut succesiunea acestuia și a fost înscris

în cartea funduară certificatul de moștenitor nr. 167/1957 eliberat de fostul

Notariat de Stat Reghin, fiind trecuți la pozițiile B 2 – 5 moștenitorii: S.E.

cu o cotă de 9/12 parte, S.Ș., S.A. și L.A. fiecare cu o cotă de câte 1/12

parte. Ulterior acestor înscrieri nu s-a mai produs nici o modificare a cărții

funduare.

Potrivit

înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță”, între S.I., S.S. și

L.H., în calitate de vânzători și G.A.C.L.D., în calitate de cumpărătoare, a

intervenit un contract de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu (fila 8

dosar de fond). Contractul, datat 28 decembrie 1959, nu a fost înscris în C.F.

Goreni și este de primit susținerea reclamantului că actul juridic nu poate să

fie valid și să producă efecte translative de drept real cât timp vânzătorii nu

erau proprietarii cotei de 9/12 din imobil, parte pe care nu o puteau

înstrăina.

Atât

prin acțiunea introductivă de instanță, cât și prin precizările și completările

ulterioare, reclamantul a susținut că după decesul lui S.E. imobilul nu a mai

fost locuit de succesoarea acesteia A.I. (bunica reclamantului), fiind persoană

strămutată și cu domiciliu obligatoriu în altă localitate, că imobilul a fost

transformat în sediul gospodăriei agricole colective din localitate și apoi în

sediul cooperativei agricole de producție, pentru ca, după 1989, să devină

proprietatea pârâtei A.A.R. Goreni pe care a întabulat-o în cartea funduară.

Totodată, reclamantul a atacat cu acțiune în nulitate două acte juridice de

înstrăinare ale nemișcătorului: primul, cel prin care pârâta S.A.R. Goreni a

devenit proprietara bunului, cu motivarea că au fost încălcate prevederile

Legii nr. 18/1991, deoarece imobilul, casă de locuit și terenul aferent,

devenit, în condițiile istorice date, sediu de C.A.P., nu putea forma obiect al

dreptului de proprietate al membrilor asociaților de tip privat; al doilea, îl

reprezintă procesul-verbal de licitație din 18 februarie 2002, prin care

imobilul litigios a fost adjudecat de către pârâta SC A.Ș. SRL Târgu Mureș

pentru neplata unei datorii contractată de A.A.R. Goreni la B. Tg. Mureș. A

susținut reclamantul că pârâta împrumutată nu a plătit intenționat datoria și

că societatea care a adjudecat bunul este administrată de aceeași persoană

fizică care este și președintele asociației agricole și care a dat în prezent

imobilului destinația de magazin și bar.

Or,

atât prima instanță, cât și aceea de apel, adevărat cu motivări diferite, nu au

analizat pe fond acțiunea în nulitatea celor două acte juridice. Astfel, în

timp ce tribunalul a socotit, greșit, că actele de înstrăinare nu au fost

atacate în justiție de către reclamant, din contra, curtea de apel a socotit

acțiunea ca fiind confuză și că ea ar ridica și probleme succesorale într-o

procedură specială, iar completarea de acțiune din 10 mai 2002 a fost apreciată

ca prescrisă.

Astfel

cum au fost rezumate mai sus, atât acțiunea cu precizările ulterioare, ca și

completarea de acțiune din 10 mai 2002 nu sunt confuze, cum greșit s-a motivat,

din contra, ele fiind formulate de reclamant exclusiv în cadrul de reglementare

prevăzut de Legea nr. 10/2001 și nu în materia dreptului comun și, pe cale de

consecință, eronat acțiunile au fost disjunse și în parte nesoluționate în

fond. Deasemenea, greșit instanța de apel a apreciat că reclamantul, prin

chemarea în judecată și a altor persoane, ar fi lărgit nepermis cadrul

procesual, deoarece, prin promovarea, conform art. 46 din Legea nr. 10/2001, a

acțiunii în nulitatea actelor juridice succesive de înstrăinare, era

obligatoriu să fie introduse în cauză, în calitate de pârâte, și persoanele

între care a avut loc înstrăinarea imobilului și în contradictoriu cu care

trebuia să se verifice legalitatea actelor juridice atacate.

Este

adevărat că în conformitate cu art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 „prin

derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la

acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a

prezentei legi”, numai că termenul respectiv a fost prelungit cu 3 luni prin

O.U.G. nr. 109/2001 și cu 3 luni prin O.U.G. nr. 145/2001, astfel că acțiunea

în nulitate putea fi introdusă până la 14 august 2002. Cum, în speță,

reclamantul a promovat acțiunea în nulitate la data de 10 mai 2002, ea se

privește în termen, iar nu prescrisă cum greșit s-a decis.

Față

de cele ce preced, recursul reclamantului se privește ca fondat și urmare a

admiterii sale, vor fi casate hotărârile date în cauză, cu consecința reluării

judecății la instanța de fond.

În

rejudecare, instanța de trimitere va analiza dacă imobilul revendicat,

construcție și teren aferent acesteia, a fost dobândit de pârâta A.A.R. Goreni

cu respectarea legislației în vigoare la data dobândirii și în raport de

răspunsul dat, va analiza legalitatea următorului act și anume cel de dobândire

a nemișcătorului în urma scoaterii lui la licitație pentru neplata unei datorii

de către prima pârâtă.

Cu

ocazia rejudecării se va cerceta susținerea constantă a reclamantului conform

căreia imobilul nu putea fi vândut la licitație, cât timp instanța suspendase

atari proceduri și că toate persoanele juridice antrenate în operațiunea de

vânzare silită aveau cunoștință de prescripția și interdicția impuse de

instanță.

Osebit

de aceasta, se va lua în calcul, în rejudecare, prin comparație, datele la care

s-a făcut notificarea, s-a introdus acțiunea în justiție și s-a încheiat

procesul-verbal de licitație și se va observa că odată cu apariția Legii nr.

10/2001, bunurile la care ea se referă au fost indisponibilizate iar

procedurile de înstrăinare a bunurilor cu privire la care s-au făcut notificări

către alte persoane decât cele îndreptățite, au fost suspendate (pct. 43 din

Normele metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin H.G. nr. 498/2003)

și că înstrăinările s-ar fi putut face numai după soluționarea definitivă a

procedurilor administrative și jurisdicționale generate de notificările

persoanelor îndreptățite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

A.C.G. împotriva deciziei nr. 141/A din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel

Târgu Mureș.

Casează

decizia recurată, precum și sentința civilă nr. 279 din 31 martie 2003 a

Tribunalului Mureș și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2005.