ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8427/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8427/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin dispoziția nr. 1964 din 31 mai 2004, emisă de Primarul municipiului
Sighetu Marmației a fost respinsă notificarea prin care S.R.S. a solicitat
restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri, privind imobilul situat în
municipiul Sighetu Marmației, cu motivarea că nu a fost făcută dovada dreptului
de proprietate.
Contestația formulată de succesorii petentei, S.S. și S.Sh., împotriva
acestei dispoziții, a fost respinsă prin sentința nr. 964 din 28 octombrie
2004, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția civilă, reținându-se că
aceștia nu au făcut dovada calității de moștenitori ai foștilor proprietari, M.M.S.
și H.F.F., înscriși în C.F. Sighetu Marmației, top 2112/3, în baza încheierii
din 10 ianuarie 1940.
Apelul declarat de contestatori împotriva sentinței Tribunalului a fost
respins, ca nefondat, prin decizia nr. 877/A din 19 decembrie 2005, pronunțată
de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru
minori și familie.
Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs contestatorii,
încadrându-l în prevederile art. 304 pct.7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în
esență, că au făcut dovada calității de succesori, fiind moștenitori
colaterali, respectiv nepoți de frate ai proprietarului tabular, că imobilul a
fost trecut abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 111/1951,
că neconcordanțele privind numele existente în actele de stare civilă sunt
lipsite de relevanță și că părinții contestatorilor au locuit în imobil în
perioada 1945-1962, acceptând astfel tacit succesiunea proprietarului tabular.
Recursul este nefondat.
Astfel cum rezultă din copia extrasului C.F. Sighetu Marmației, nr. top
2112/3, imobilul a fost proprietatea numiților M.M.S. și a soției acestuia H.F.F.
și a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951, prin sentința civilă
nr. 1176/1970.
În continuare însă, în cartea funciară sunt înscriși în calitate de
proprietari, V.I., V.G. și V.I.I.I., asupra construcțiilor, cu titlu de
cumpărare și moștenire.
Din extrasul de carte funciară rezultă, pe de o parte, că nu numai
pretinsul autor al contestatorilor a avut calitatea de proprietar, ci și soția
acestuia, în momentul trecerii imobilului în proprietatea statului, iar pe de
altă parte că, ulterior au dobândit calitatea de proprietari alte persoane
(fila 29 dosar fond).
Din copiile certificatelor de naștere ale pretinșilor autori ai contestatorilor,
respectiv S.M. și S.M.M. există neconcordanțe cu privire la numele și prenumele
părinților acestora.
În atare situație se constată că în mod corect au stabilit instanțele că
nu a fost făcută de către contestatori dovada calității de „persoane
îndreptățite”, în sensul prevederilor art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001.
În consecință, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul
urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanții S.S. și S.Sh. împotriva deciziei nr.877/A din 19 decembrie
2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie
2006.