ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8427/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 1964 din 31 mai 2004, emisă de Primarul municipiului Sighetu Marmației a fost respinsă notificarea prin care S.R.S. a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri, privind imobilul situat în municipiul Sighetu Marmației, cu motivarea că nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate. Contestația formulată de succesorii petentei, S.S. și S.Sh., împotriva acestei dispoziții, a fost respinsă prin sentința nr. 964 din 28 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția civilă, reținându-se că aceștia nu au făcut dovada calității de moștenitori ai foștilor proprietari, M.M.S.

și H.F.F., înscriși în C.F. Sighetu Marmației, top 2112/3, în baza încheierii din 10 ianuarie 1940. Apelul declarat de contestatori împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 877/A din 19 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs contestatorii, încadrându-l în prevederile art. 304 pct.7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că au făcut dovada calității de succesori, fiind moștenitori colaterali, respectiv nepoți de frate ai proprietarului tabular, că imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 111/1951, că neconcordanțele privind numele existente în actele de stare civilă sunt lipsite de relevanță și că părinții contestatorilor au locuit în imobil în perioada 1945-1962, acceptând astfel tacit succesiunea proprietarului tabular.

Recursul este nefondat. Astfel cum rezultă din copia extrasului C.F. Sighetu Marmației, nr. top 2112/3, imobilul a fost proprietatea numiților M.M.S. și a soției acestuia H.F.F. și a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951, prin sentința civilă nr. 1176/1970. În continuare însă, în cartea funciară sunt înscriși în calitate de proprietari, V.I., V.G. și V.I.I.I., asupra construcțiilor, cu titlu de cumpărare și moștenire. Din extrasul de carte funciară rezultă, pe de o parte, că nu numai pretinsul autor al contestatorilor a avut calitatea de proprietar, ci și soția acestuia, în momentul trecerii imobilului în proprietatea statului, iar pe de altă parte că, ulterior au dobândit calitatea de proprietari alte persoane (fila 29 dosar fond).

Din copiile certificatelor de naștere ale pretinșilor autori ai contestatorilor, respectiv S.M. și S.M.M. există neconcordanțe cu privire la numele și prenumele părinților acestora. În atare situație se constată că în mod corect au stabilit instanțele că nu a fost făcută de către contestatori dovada calității de „persoane îndreptățite”, în sensul prevederilor art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În consecință, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.S. și S.Sh. împotriva deciziei nr.877/A din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2006.