ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 320/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

G.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiului Rădăuți, prin

Primar, Ministerul Finanțelor Publice, Ș.N. și Ș.T., restituirea în natură a

imobilului casă cu anexe și terenul aferent, situat în Rădăuți, județul

Suceava.

În motivarea acțiunii reclamantul a

precizat că imobilul în discuție a fost proprietatea sa, dobândit prin

moștenire de la G.R. și a trecut în proprietatea Statului Român prin decizia

nr. 601/1975 a fostului Consiliu popular al județului Suceava, ca urmare a

faptului că în anul 1972 a plecat din țară, stabilindu-se în Israel. El a mai

arătat că, deși în decizia de preluare a imobilului s-a reținut că trecerea în

proprietatea statului s-a făcut cu despăgubiri, el nu a primit nici o sumă de

bani cu acest titlu, iar în prezent imobilul este locuit de pârâții Ș., care au

cumpărat imobilul în calitate de foști chiriași.

Tribunalul Suceava, prin sentința

civilă nr. 808 din 10 decembrie 2002, a respins acțiunea ca nefondată, reținând

că reclamantul a fost despăgubit, dovada neîncasării acestor despăgubiri

nefiind făcută în cauză și că restituirea nu este posibilă deoarece imobilul a

fost vândut chiriașilor.

Împotriva sentinței reclamantul a

declarat apel.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 88 din 4 noiembrie 2003, a respins apelul ca nefondat, menținând,

deci, soluția primei instanțe.

Reclamantul a formulat recurs

împotriva acestei decizii, susținând, în esență, că instanța de apel a greșit

reținând că nu și-a dovedit afirmația potrivit căreia nu ar fi primit

despăgubiri pentru imobil, că, deși instanța nu a fost investită cu solicitarea

sa de a-i acorda măsuri reparatorii, totuși Legea 10/2001 prevede posibilitatea

acordării acestora, în ipoteza imposibilității restituirii în natură, precum și

greșita motivare a instanței cu privire la neacordarea despăgubirilor.

Recursul este nefondat.

Comparând motivele de recurs

formulate de reclamant cu acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava,

rezultă în mod evident că acestea sunt contrare petitului acțiunii.

Nu rezultă din nici un înscris al

dosarului și nu există nici o precizare de acțiune în sensul susținut de acesta

prin motivele de recurs, ca de altfel, și prin motivele apelului, că ar fi

solicitat constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 37/2002.

Motivele invocate sunt neîntemeiate.

Este adevărat că art. 1 pct. 1 din

Legea 10/2001 stabilește că imobilele preluate de stat se restituie de regulă

în natură, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se

vor stabili măsuri reparatorii, prin echivalent.

Dar reclamantul, prin cererea

introdusă, nu a investit instanța cu o cerere de acordare a unor eventuale

despăgubiri și nici de la municipiul Rădăuți nu le-a cerut.

De altfel, art. 21 din Legea 10/2001

prevede o anume procedură specială de urmat de către cei ce solicită

despăgubiri.

Față de situația potrivit căreia

imobilul este ocupat de persoanele care l-au cumpărat, deci este ocupat cu just

titlu, în speță contractul de vânzare-cumpărare nefiind anulat de vreo instanță

de judecată, restituirea în natură nu este posibilă, dar nici acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece recurentul nu le-a solicitat așa cum

prevede art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, recursul apare ca

nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul G.M.I. împotriva deciziei nr. 88 din 4 noiembrie 2003 a

Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 ianuarie 2006.