ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 320/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul G.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiului Rădăuți, prin Primar, Ministerul Finanțelor Publice, Ș.N. și Ș.T., restituirea în natură a imobilului casă cu anexe și terenul aferent, situat în Rădăuți, județul Suceava. În motivarea acțiunii reclamantul a precizat că imobilul în discuție a fost proprietatea sa, dobândit prin moștenire de la G.R. și a trecut în proprietatea Statului Român prin decizia nr. 601/1975 a fostului Consiliu popular al județului Suceava, ca urmare a faptului că în anul 1972 a plecat din țară, stabilindu-se în Israel. El a mai arătat că, deși în decizia de preluare a imobilului s-a reținut că trecerea în proprietatea statului s-a făcut cu despăgubiri, el nu a primit nici o sumă de bani cu acest titlu, iar în prezent imobilul este locuit de pârâții Ș., care au cumpărat imobilul în calitate de foști chiriași.

Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 808 din 10 decembrie 2002, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că reclamantul a fost despăgubit, dovada neîncasării acestor despăgubiri nefiind făcută în cauză și că restituirea nu este posibilă deoarece imobilul a fost vândut chiriașilor. Împotriva sentinței reclamantul a declarat apel. Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 88 din 4 noiembrie 2003, a respins apelul ca nefondat, menținând, deci, soluția primei instanțe. Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei decizii, susținând, în esență, că instanța de apel a greșit reținând că nu și-a dovedit afirmația potrivit căreia nu ar fi primit despăgubiri pentru imobil, că, deși instanța nu a fost investită cu solicitarea sa de a-i acorda măsuri reparatorii, totuși Legea 10/2001 prevede posibilitatea acordării acestora, în ipoteza imposibilității restituirii în natură, precum și greșita motivare a instanței cu privire la neacordarea despăgubirilor.

Recursul este nefondat. Comparând motivele de recurs formulate de reclamant cu acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, rezultă în mod evident că acestea sunt contrare petitului acțiunii. Nu rezultă din nici un înscris al dosarului și nu există nici o precizare de acțiune în sensul susținut de acesta prin motivele de recurs, ca de altfel, și prin motivele apelului, că ar fi solicitat constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 37/2002. Motivele invocate sunt neîntemeiate. Este adevărat că art. 1 pct. 1 din Legea 10/2001 stabilește că imobilele preluate de stat se restituie de regulă în natură, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii, prin echivalent.

Dar reclamantul, prin cererea introdusă, nu a investit instanța cu o cerere de acordare a unor eventuale despăgubiri și nici de la municipiul Rădăuți nu le-a cerut. De altfel, art. 21 din Legea 10/2001 prevede o anume procedură specială de urmat de către cei ce solicită despăgubiri. Față de situația potrivit căreia imobilul este ocupat de persoanele care l-au cumpărat, deci este ocupat cu just titlu, în speță contractul de vânzare-cumpărare nefiind anulat de vreo instanță de judecată, restituirea în natură nu este posibilă, dar nici acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece recurentul nu le-a solicitat așa cum prevede art. 21 din Legea nr. 10/2001. Așa fiind, recursul apare ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.M.I. împotriva deciziei nr. 88 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2006.