ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 966/2006

Deliberând asupra recursului de

față:

Prin sentința civilă nr. 637 din 8

iunie 2005, Tribunalul Maramureș a admis acțiunea reclamantului C.L.M.B.M. formulată

împotriva pârâtelor SC M. SA Baia Mare și SC C.M. SA Baia Mare, a constatat

nulitatea absolută parțială a hotărârii A.G.E.A. din 27 noiembrie 2003 de la SC

M. SA cu privire la includerea în patrimoniul supus divizării imobilului în

natură cât și cu privire la nulitatea aprobării divizării și a proiectului de

divizare având ca obiect transmiterea imobilului din Baia Mare, către pârâta SC

C.M. SA.

S-a dispus radierea din C.F. Baia

Mare a dreptului de proprietate al pârâtei SC C.M. SA Baia Mare și restabilirea

situației anterioare în privința cărții funciare.

A fost respinsă cererea de chemare

în garanție a pârâtei A.V.A.S. București.

S-a reținut că litigiul s-a datorat

faptului că la intabularea dreptului s-a trecut greșit ca drept de proprietate

în loc de drept de folosință gratuită pe o perioadă de 10 ani, iar contractul

de vânzare cumpărare de acțiuni nu este de natură să transmită proprietatea

pentru imobile.

Apelul pârâtei SC M. SA Baia Mare a

fost anulat ca insuficient timbrat prin decizia civilă nr. 150 din 24 octombrie

2005, întrucât aceasta nu s-a conformat obligației de a achita în contul corect

taxa judiciară de timbru aplicându-se sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către pârâtă care susține că a timbrat însă într-un cont greșit și apoi a ajuns

la instanță la ora 9,45 datorită unui accident și completul terminase

dezbaterile.

Recurenta precizează că a depus

chitanța „după pronunțare” cauza nelăsându-se la a 2-a strigare.

Recursul pârâtei este nefondat

pentru următoarele considerente:

Înscrisul depus în instanța de apel

ca reprezentând chitanța de plată a taxei judiciare de timbru și aflat la dosar

apel poartă mențiunea că reprezintă plată proces verbal și nicidecum taxă

judiciară de timbru, iar chitanța datată 24 octombrie 2005 a fost depusă după

pronunțare, la ora 11,45.

Instanța de apel nu a aplicat greșit

legea timbrajului sancționând lipsa de diligență a pârâtei ci se constată că

aceasta a achitat taxa în aceeași zi și nu a ajuns la timp la instanță

întârziind și ca să plătească taxa în ultimul moment.

Nefăcându-se dovada achitării taxei

judiciare de timbru la data strigării cauzei și necerându-se strigarea mai la

urmă, se constată că, în mod corect a aplicat instanța de apel sancțiunea

prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care se va

respinge ca nefondat recursul pârâtei, negăsindu-se întemeiate criticile ce se

pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC M. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 150 din 24 octombrie 2005 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 8 martie 2006.