ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 966/2006

Deliberând asupra recursului de față: Prin sentința civilă nr. 637 din 8 iunie 2005, Tribunalul Maramureș a admis acțiunea reclamantului C.L.M.B.M. formulată împotriva pârâtelor SC M. SA Baia Mare și SC C.M. SA Baia Mare, a constatat nulitatea absolută parțială a hotărârii A.G.E.A. din 27 noiembrie 2003 de la SC M. SA cu privire la includerea în patrimoniul supus divizării imobilului în natură cât și cu privire la nulitatea aprobării divizării și a proiectului de divizare având ca obiect transmiterea imobilului din Baia Mare, către pârâta SC C.M. SA. S-a dispus radierea din C.F. Baia Mare a dreptului de proprietate al pârâtei SC C.M. SA Baia Mare și restabilirea situației anterioare în privința cărții funciare.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție a pârâtei A.V.A.S. București. S-a reținut că litigiul s-a datorat faptului că la intabularea dreptului s-a trecut greșit ca drept de proprietate în loc de drept de folosință gratuită pe o perioadă de 10 ani, iar contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nu este de natură să transmită proprietatea pentru imobile. Apelul pârâtei SC M. SA Baia Mare a fost anulat ca insuficient timbrat prin decizia civilă nr. 150 din 24 octombrie 2005, întrucât aceasta nu s-a conformat obligației de a achita în contul corect taxa judiciară de timbru aplicându-se sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care susține că a timbrat însă într-un cont greșit și apoi a ajuns la instanță la ora 9,45 datorită unui accident și completul terminase dezbaterile.

Recurenta precizează că a depus chitanța „după pronunțare” cauza nelăsându-se la a 2-a strigare. Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente: Înscrisul depus în instanța de apel ca reprezentând chitanța de plată a taxei judiciare de timbru și aflat la dosar apel poartă mențiunea că reprezintă plată proces verbal și nicidecum taxă judiciară de timbru, iar chitanța datată 24 octombrie 2005 a fost depusă după pronunțare, la ora 11,45. Instanța de apel nu a aplicat greșit legea timbrajului sancționând lipsa de diligență a pârâtei ci se constată că aceasta a achitat taxa în aceeași zi și nu a ajuns la timp la instanță întârziind și ca să plătească taxa în ultimul moment.

Nefăcându-se dovada achitării taxei judiciare de timbru la data strigării cauzei și necerându-se strigarea mai la urmă, se constată că, în mod corect a aplicat instanța de apel sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul pârâtei, negăsindu-se întemeiate criticile ce se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 150 din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 martie 2006.