ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 559/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 106 din 5 februarie 1998, Tribunalul Maramureș, secția comercială, anulează, ca netimbrată, acțiunea civilă intentată de reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare, str. Culturii împotriva pârâtei SC A.P.C.P. SA Baia Mare, pentru litigiu comercial. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La termenul de judecată din 12 aprilie 1996 s-a pus în vedere reclamantei să timbreze acțiunea la valoare. Deoarece reclamanta nu s-a conformat, prin încheierea din 31 mai 1996, instanța a calculat taxa de timbru în valoare de 270.262.136 lei, taxa judiciară de timbru ce nu a fost achitată.

Începând cu încheierile de ședință din 7 noiembrie 1997, 11 decembrie 1997, 15 ianuarie 1998 și 5 februarie 1998, din nou s-a pus în vedere în mod expres reclamantei să timbreze acțiunea cu suma de 270.262.136 lei. Deși reclamanta nu a contestat niciodată valoarea taxei judiciare de timbru, nu și-a îndeplinit această obligație legală. În aceste condiții, instanța văzând paragraful 8 din I.M.F. nr. 1711/1960 care prevede expres că „taxele de timbru se datorează și se plătesc anticipat”, precum și paragraful 9 alineat 2 din aceleași instrucțiuni, cât și art. 20 din Legea nr. 146/1997 a dispus anularea acțiunii ca fiind insuficient timbrată. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 404 din 27 mai 1998, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC A.D.

SRL Baia Mare în contra sentinței civile nr. 106 din 5 februarie 1998 a Tribunalului Maramureș, dosar nr. 653/1996, pe care o menține în totul. Instanța de apel a reținut următoarele: Reclamanta prin acțiune, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 389.044.356 lei preț nedecontat și 2.313.701.612 lei dobânzi și penalități de întârziere. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a avut relații contractuale cu pârâta pentru ca aceasta să livreze din import proteine și vitamine pentru furajarea animalelor, însă pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale. Reclamanta a timbrat acțiunea cu 10.000 lei timbru fiscal și 10.000 lei timbru judiciar. Prin întâmpinare pârâta a constatat în întregime pretențiile reclamantei.

Instanța de fond a calculat taxa ce urma să o plătească reclamanta la suma de 270.262.136 lei, acordându-i reclamantei două termene consecutive în vederea achitării acesteia. Întrucât reclamanta nu a achitat taxa de timbru, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și a paragrafului 8 din Instrucțiunile Ministerului Finanțelor nr. 1711/1960, acțiunea reclamantei a fost anulată ca insuficient timbrată. Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare a susținut că decizia recurată nu este motivată și că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 76/1992.

Se precizează în continuare că art. 11 din Legea nr. 76/1992 prevede că „După punerea în întârziere a debitului și constatarea incapacității de plată a acestuia, creditorul poate cere oricând debitorului, în cadrul termenului general de prescripție, fie odată cu suma datorată, fie distinct de aceasta, penalitățile prevăzute la art. 7 din aceeași lege, pe calea unei acțiuni în justiție”. Art. 10 alin. ultim din aceeași lege, stipulează faptul că taxa de timbru pentru introducerea acțiunii se stabilește la 10.000 lei, indiferent de valoarea debitului. Prin adresa nr. 11 din 3 iulie 1996, înregistrată la Tribunalul Maramureș, la data de 26 septembrie 1996, a fost precizată acțiunea în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 2.934.854.487,03 lei, formată din 1.592.393.870 lei livrări neachitate și din 1.560.115.161,03 lei penalități contractuale, fără dobânzi, ce urmau să formeze obiectul unei alte acțiuni.

La termenul de judecată din data de 4 octombrie 1996 reclamantul a renunțat expres la petitul privind obligarea și la plata dobânzilor, menținându-și pretențiile doar cu privire la capital, instanța lăsând cauza în pronunțare. Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, ordonându-se efectuarea unei expertize financiar – contabile iar la termenul din data de 5 februarie 1998 instanța s-a pronunțat anulând acțiunea ca insuficient timbrată. Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 7,8,9 și 10 C. proc. civ. și 304 1 C. proc. civ. Intimata prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a sentinței nr. 107/1998 a Tribunalului Maramureș și a deciziei nr. 404/1998 a Curții de Apel Cluj, întrucât creanța a fost integral contestată, iar recurenta nu s-a conformat obligației legale de a timbra acțiunea la valaore.

Recursul nu este fondat. Înalta Curte, analizând decizia recurată în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente, constată neîntemeiată critica formulată întrucât decizia atacată este motivată pe excepția netimbrării acțiunii. În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 76/1992 creditorul poate cere pe calea unei acțiuni în justiție obligarea debitorului aflat în incapacitate de plată, la plata sumei datorate și după caz a penalităților de întârziere în decontare, iar taxa de timbru pentru introducerea acțiunii se stabilește de 10.000 lei indiferent de valoarea debitului. Din dispozițiile textului legal rezultă că taxa de timbru fixă este aplicabilă numai în situația în care creanța este certă, lichidă și exigibilă, iar debitorul nu contestă cuantumul sumelor pretinse, dar nu le achită întrucât se află în incapacitate de plată, neavând disponibil în cont.

În mod corect, instanța de fond a obligat reclamanta să timbreze acțiunea de valoarea sumei pretinse, deoarece taxa de timbru de 10.000lei stabilită de Legea nr. 76/1992 se aplica numai în cazul în care pretențiile societății reclamante nu erau contestate de către pârâtă, ori în cauză pretențiile reclamantei au fost contestate, instanța stabilind corect taxa de timbru ce urma a fi plătită de reclamantă, acordând două termene pentru achitarea acesteia, obligație legală ce nu a fost îndeplinită și conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 s-a dispus anularea acțiunii ca insuficient timbrată. Instanța constată că temeiurile de drept invocate de recurentă, respectiv art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ., de altfel fără dezvoltarea acestora, sunt inutile recursului, atât timp cât instanțele anterioare nu au judecat fondul cauzei, pronunțându-se pe excepția de netimbrare a acțiunii. De asemenea, în speță, fiind vorba despre o hotărâre dată în apel, recursul nu poate fi întemeiat pe prevederile art. 304 1 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 404 din 27 mai 1998 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 404 din 27 mai 1998 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2008.