ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2586/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 aprilie 2006, reclamanta K.A.M. a contestat în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Urmeniș, legalitatea dispoziției nr. 3 din 9 februarie 2006 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins ca tardivă notificarea nr. 175 din 13 august 2002, solicitând anularea dispoziției și restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent cu privire la imobilul situat în comuna Urmeniș, sat Șopteriu, județul Bistrița, imobil înscris în C.F. nr. 439 compus din teren și construcție (demolată). În motivarea contestației, reclamanta a arătat că imobilul aparținând autorilor săi a trecut în proprietatea Statului prin Decretul nr. 218/1960 și că, în mod greșit Primăria comunei Urmeniș i-a respins notificarea, ca tardivă.

Prin sentința civilă nr. 243/F din 31 mai 2006, Tribunalul Bistrița Năsăud a respins contestația cu motivarea că a fost depășit termenul de 6 luni prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru depunerea notificării, termen ce a fost prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001, O.U.G. 145/2001, acesta expirând la 14 februarie 2002, iar notificarea a fost înregistrată la 13 august 2002. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, deși aceasta a depus în termenul legal toate actele care îi dovedesc îndreptățirea la măsurile reparatorii, în conformitate cu Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, prin decizia nr. 365/A dată la 13 octombrie 2006 a respins apelul ca nefondat, menținând soluția și motivarea tribunalului cu privire la nerespectarea termenului de depunere a notificării, apreciind că acordarea măsurilor reparatorii în temeiul noilor modificări aduse de Legea nr. 247/2005, de imediată aplicare, nu pot fi analizate pe fond întrucât notificarea este tardiv depusă. Decizia din apel a făcut obiectul criticilor promovate pe calea recursului, de către reclamantă pentru motivele de nelegalitate, încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind reiterate considerațiile privind interpretarea eronată a prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: Notificarea formulată de reclamanta K.A.M. conform art. 21 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, (în noua numerotare), prin care s-a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului înscris în C.F. nr. 439 Șopteriu, nr.top. 113, 114 compus din teren, curte și grădină, casa fiind demolată, a fost înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc la 13 august 2002, peste termenul de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, ce a expirat la 14 februarie 2002. Calculul termenului de 1 an se realizează adăugând la cel de 6 luni stabilit de art. 21 din Legea nr. 10/2001, prelungirile ce au operat ca efect al O.U.G.

nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001. Cum notificarea este înregistrată la 13 august 2002, peste termenul legal stabilit prin actele normative mai sus menționate și a expirat la 14 februarie 2002, în mod corect instanțele au apreciat că nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, astfel cum reglementează dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. , Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta K.A.M. împotriva deciziei nr. 365/A din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.