ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2587/2006

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 279 din 23 septembrie 2004,

pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta L.K. în

contradictoriu cu Primarul

comunei Dumitra, pentru anularea dispoziției

nr. 389/2004, emisă de pârâtă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că, prin dispoziția nr. 389 din 17 martie 2004, emisă de Primarul

comunei Dumitra, județul Bistrița-Năsăud, a fost respinsă ca neîntemeiată

notificarea petiționarei S.K., născută L., prin care a solicitat restituirea în

natură a

imobilelor: casă, anexe

gospodărești, curte și grădină, în suprafață de 2037 mp, situate în comuna

Dumitra

nr. 47, județul Bistrța-Năsăud, înscrise în C.F. nr. 1929

Dumitra, nr.top 661, 662, 26079/3, cu motivarea că, nu s-a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită conform art. 3 și art. 4 din Legea nr.

10/2001 și că, în prezent imobilul a fost vândut de către Statul Român unor

persoane fizice.

S-a avut în vedere că la data

preluării imobilului de către stat, în anul 1960, proprietară tabulară era

numita T.Z., căsătorită cu L.M. și că petenta nu a făcut dovada

legăturii sale de

rudenie cu proprietara

tabulară, nici a decesului acesteia, aspecte față de care s-a ajuns la concluzia

că nu i

se pot acorda măsurile reparatorii solicitate.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 391/A din 1

aprilie 2005 a admis apelul declarat de reclamanta L.K. împotriva sentinței

civile nr. 279 din 23 septembrie 2004 a Tribunalului Bistrița

Năsăud, pe care a schimbat-o în tot și, în

consecință, a admis plângerea reclamantei și a anulat dispoziția

nr. 389

din 17 martie 2004, emisă de Primarul comunei Dumitra.

S-a stabilit că, reclamanta

este îndreptățită la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești în

cuantum de 330.280.000 lei.

Instanța de apel

a reținut în esență că, în raport de cele avute în vedere de către instanța de

fond,

imobilul în litigiu este evidențiat în C.F. nr. 1929

Dumitra, nr.top 661, 662, 26079/3, asupra lui fiind

î

nscris dreptul de proprietate al Statului

Român în anul 1960, cu titlul de expropriere (sub B+5, fila 31

dosar Tribunal).

Imobilul a fost expropriat de la proprietara

tabulară T.Z., căsătorită L.

Potrivit copiei

certificatului de deces, emis în Austria, proprietara tabulară a decedat la 26

martie 1960, petenta dovedind astfel, decesul proprietarei tabulare de la care

s-a expropriat imobilul.

Din copia certificatului de naștere, anexat

cauzei, rezultă că L.E., născută la

6

februarie 1930 și căsătorită cu S.M. este fiica numiților L.M. l și L.E.,

aceasta

din urmă fiind proprietara tabulară a imobilului evidențiat în C.F. nr. 1929

Dumitra.

Față de aceste aspecte, coroborate cu

înscrisurile prezentate instanței de fond, petenta L.K.

(E.), căsătorită S. a făcut dovada calității sale de fiică a

proprietarei tabulare, ceea ce îi conferă și calitatea de persoană îndreptățită

la acordarea măsurilor reparatorii în temeiul dispozițiilor

Legii nr.

10/2001.

Întrucât imobilul în litigiu

a fost înstrăinat de Statul Român unor terți, care și-au înscris dreptul de

proprietate în Cartea Funciară, fără ca actul de vânzare-cumpărare să

fi fost atacat și declarat nul, în

condițiile

art. 46 din Legea nr. 10/2001, s-a reținut că, apelanta este îndreptățită la

măsuri reparatorii prin

echivalent, potrivit art. 18 lit. d) din Legea

precizată.

Deoarece destinația

imobilului a fost aceea de locuință, potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr.

10/2001,

măsurile reparatorii se acordă sub forma

despăgubirilor bănești.

Cuantumul despăgubirilor bănești s-au apreciat la suma de

330.280.000 lei, stabilită prin raportul

de

expertiză tehnică, întocmit de expert I.C., aflat la filele 3 și 7 din dosarul

instanței de fond.

Pârâta Primăria comunei

Dumitra, județul Bistrița-Năsăud a declarat recurs, fără să indice în drept

motivul pe care se bazează critica sa.

Recurenta susține că, în mod greșit instanța de apel a

reținut că reclamanta "este îndreptățită la

măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 18 lit. d) din Legea nr.

10/2001" și că "deoarece imobilul a

reprezentat casă de locuit, măsurile reparatorii iau, în cauză, forma

despăgubirilor bănești, în acest sens

fiind dispozițiile art. 9 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001".

Se mai arată că, deși

instanța a invocat corect prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, a

reținut

greșit că, în cauză, măsurile reparatorii se

acordă sub forma despăgubirilor bănești, în condițiile în care

prin acest text se arată că, în cazul imobilelor

expropriate, măsurile reparatorii prin echivalent constau în

"titluri

de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acțiuni la

societăți comerciale, tranzacționate pe piața de capital sau compensarea cu

alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul

persoanei îndreptățite".

Analizând recursul, în

limita motivului de nelegalitate invocat, care face posibilă încadrarea în

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat.

Prin hotărârea recurată, s-a

reținut că, imobilul din litigiu se află înscris în C.F. 1929 Dumitra nr.top

661, 662 și 26079/3 și a fost expropriat de la proprietara tabulară T.Z.,

antecesoarea intimatei

reclamante din cauză.

Corect s-a reținut că, acest imobil a fost înstrăinat de

Statul Român unor terți, care și-au înscris

dreptul

de proprietate în Cartea Funciară, dată la care s-a făcut și transcrierea

imobilului în noul C.F. nr.

3773 Dumitra, județul Bistrița-Năsăud.

Actul de vânzare-cumpărare

nu a fost atacat de către reclamantă, în condițiile art. 46 din Legea

nr. 10/2001.

În cauză, fiind vorba de un

imobil expropriat, sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea

nr. 10/2001 și nu dispozițiilor art. 24 din aceeași lege.

Astfel, potrivit noilor reglementări prevăzute de Legea nr. 247/2005

pentru modificarea Legii nr. 10/2001, în cazul imposibilității restituirii în

natură a imobilului expropriat, conform art. 11 alin. (8), aplicabil în speță

"măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte

bunuri sau

servicii oferite în echivalent

de către entitatea investită potrivit prezentei legi, cu soluționarea

notificării,

cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate

în condițiile Legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor

aferente imobilelor preluate abuziv.'"

Cât privește restituirea prin echivalent,

în cazul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 10/2001, se

impune

a fi reținute următoarele aspecte:

În primul rând, domeniul de aplicare a

restituirii prin echivalent este dat de construcțiile demolate

și de terenul aferent construcțiilor noi,

Ca regulă, construcțiile nedemolate sunt supuse

restituirii în natură, iar legiuitorul determină

explicit o singură excepție de la această regulă, și anume, ipoteza

înstrăinării ulterioare a construcției și

terenului preluate abuziv,

dacă înstrăinarea s-a făcut cu respectarea legislației în vigoare.

Alin. (1) al art. 11 din lege face

parte dintr-un text, ce are natura unei norme speciale, nefiind

aplicabil decât preluărilor abuzive în forma

exproprierii. Or, față de faptul că, norma specială se aplică cu

prioritate

față de norma generală, este de înțeles, de ce la excepțiile reglementate

explicit, în raport cu dispoziția normei speciale, nu se pot adăuga excepțiile

existente în norma generală.

În

consecință, trebuie admis că, înstrăinarea ulterioară a construcției preluate

printr-o expropriere

abuzivă, nedemolată la data intrării

în vigoare a legii, este singura împrejurare ce se poate opune unei restituiri

în natură către persoana îndreptățită.

Imobilul, fiind preluat prin expropriere, în

soluționarea cererii reclamantei se impunea aplicarea

dispozițiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, aceasta fiind

îndreptățită la măsuri reparatorii, constând

în despăgubiri acordate în

condițiile legii speciale, privind regimul stabilirii și plății prevăzute prin

modificările aduse de Legea nr. 247/2005.

Față de cele ce

preced se reține că, recursul declarat de pârâtă este fondat, numai în ceea ce

privește modul de stabilire a măsurilor reparatorii, astfel că acesta va fi

admis, se va casa în parte decizia recurată,

stabilind că

reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în

despăgubiri acordate, conform legii speciale.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei

Dumitra, județul Bistrița-Năsăud împotriva

deciziei

nr. 391A din 1 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă, de

asigurări sociale, pentru

minori și familie, pe care o casează în parte.

Stabilește că reclamant este

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în

despăgubiri acordate în condițiile legii speciale nr. 247/2005.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2006.