ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1511/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 378 din 10 aprilie

2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă

acțiunea formulată de reclamantul O.P. și a fost obligată pârâta A.P.A.P.S. (în

prezent A.V.A.S.) să emită o dispoziție, în sensul acordării de acțiuni în

favoarea reclamantului, cu precădere la societățile comerciale care au preluat

patrimoniul persoanelor juridice naționalizate B.M.B., B.R. și B.C.R. sau, cu

prioritate la o altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital,

acțiuni în valoare de 859.799.806 lei.

După un prim ciclu procesual, prin

decizia nr. 445/A din 29 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori de familie, a fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de pârâtă, a fost admis apelul reclamantului, au fost

completate considerentele și dispozitivul sentinței apelate, în sensul

acordării de acțiuni, cu precădere la societățile comerciale care au preluat patrimoniul

societăților juridice naționalizate B.M.B., B.R. și B.C.R. sau cu prioritate la

o altă societate românească tranzacționată pe piața de capital, acțiuni în

valoare totală de 859.799.806 lei, la 14 februarie 2001, actualizată cu rata

inflației, la data emiterii deciziei de acordare a acestor acțiuni.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs pârâta A.V.A.S., încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și susținând, în esență, că a fost făcută o greșită aplicare a

prevederilor art. 32 din Legea nr. 10/2001, deoarece prin naționalizare,

conform art. 1 alin. (1) și (7) din Legea nr. 119/1948, băncile au fost trecute

în proprietatea statului și în administrarea Ministerului Finanțelor, căruia îi

revine competența soluționării reclamantului, în același sens fiind și

prevederile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispozițiile Legii nr. 247/2005,

că A.V.A.S nu poate fi obligată să acorde acțiuni și că nu este legală

stabilirea cuantumului acțiunilor, atribuție ce revine Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor urma.

Principalul motiv de recurs vizează

lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, deoarece competența soluționării

notificării reclamantului revine Ministerului Finanțelor Publice.

Reprezentanta recurentei,

susținându-și recursul, a afirmat, astfel cum rezultă din practicaua deciziei,

că pe rolul Tribunalului București se află dosarul nr. 2614/2004, având același

obiect, printre pârâți numărându-se și Ministerul Finanțelor Publice, dar nu a

făcut nici o dovadă în acest sens.

Pentru a se evita pronunțarea unor

hotărâri contradictorii este necesar ca la dosar să fie depusă copie de pe

această acțiune aflată pe rolul Tribunalului București și să fie obținute relații

privind stadiul procesului, pentru a fi pusă în dezbaterea părților, eventuala

suspendare a judecății, conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, recursul urmează a fi

admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată decizia atacată și a fi

trimisă cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Având în vedere motivul ce determină

casarea deciziei, urmează a fi analizate cu ocazia rejudecării, celelalte

critici formulate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

împotriva deciziei nr. 445 A din 29 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe spre

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 februarie 2007.