ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1655/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la 10 august 2006, Direcția Generală de Pașapoarte București, a solicitat instanței, prin sentința ce o va pronunța să se dispună restrângerea dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani, privind pe pârâtul C.M. În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 16 martie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat de această țară cu România ratificat prin Legea nr. 137/1997. Prin sentința civilă nr. 1093 din 24 august 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost admisă cererea, a restrâns dreptul pârâtului la liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene pe o perioadă de 1 an.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtului îi este imputabil modul de ședere în străinătate, fiind incidența dispozițiilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (1) și art. 52 din Legea nr. 248/2005. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul C.M. prin procurator C.A. susținând că apelantul a fost returnat din Italia la data de 16 martie 2006, fiind reținut la data de 25 ianuarie 2006 timp de 60 de zile într-un centru. Că din motive obiective a fost returnat înaintea celor 60 de zile, timp în care procesul ce 1-a intentat în Italia împotriva măsurii de reținere și de returnare i-a fost admis în perioada în care se afla deja în România. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 401 din 21 noiembrie 2006, a admis recursul declarat de pârâtul C.M.

prin procurator C.A. a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a decide astfel, Curtea, a reținut că la data de 10 august 2006, când s-a pronunțat decretul din partea judecătorului de pace italian prin care s-a constat că expulzarea apelantului este nelegitimă, intimata Direcția Generală de Pașapoarte nu mai avea dreptul să solicite restrângerea exercitări dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte, considerând că instanța de apel în mod greșit, a admis apelul declarat de intimatul C.M., fiind aplicabile prevederile art. 38 lit. a) din Lege nr. 248/2005, cu completările și modificările ulterioare, autoritățile române neavând competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine.

Recursul este nefondat. Prin Decretul nr. 45 din 20 martie 2006, a judecătorului de pace din Catanzaro - Italia, a fost ridicată sancțiunea expulzării intimatului de către Prefectul din Provincia Cantazaro la data de 25 ianuarie 2006. Î n aceste condiții, la data de 10 august 2006, recurenta-reclamantă nu mai putea promova acțiunea, atâta vreme cât se constatase că expulzarea intimatului a fost „nelegitimă" Prin urmare, intimatul nu a încălcat dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, pentru a se putea dispune măsura restrângerii dreptului la liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor -Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 401 din 21.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.