ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9232/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9232/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
490 din 6 aprilie 2006, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea
formulată de Direcția Generală de Pașapoarte, privind
restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului
P.I.
Pentru a hotărî astfel, instanța
de fond a reținut că, în condițiile art. 38, art. 39 alin. (1)
și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 privind regimul
circulației cetățenilor români în străinătate,
transformarea măsurii de suspendare a dreptului de a folosi
pașaportul în restrângerea dreptului la libera circulație este
facultativă și nu obligatorie, iar în raport de circumstanțele
cauzei, aceasta nu se impune.
Curtea de Apel Ploiești prin
decizia civilă nr. 128 din 15 iunie 2006, a admis apelul formulat de
reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul
Ministerului Administrației și Internelor, împotriva sentinței
civile nr. 490 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, în
contradictoriu cu pârâtul P.I. și pe cale de consecință: a
schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis
acțiunea; a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă
circulație pentru o perioadă de 1 an pe teritoriile Statelor Uniunii
Europene.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de apel a reținut că, pârâtul P.I. fiind returnat din
Spania în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această
țară și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.
38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, se impune restrângerea
exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului pentru o
perioadă de 1 an pe teritoriile Statelor membre ale Uniunii Europene.
Împotriva deciziei civile mai sus
menționată a declarat recurs P.I. criticând-o ca nelegală,
invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
Suspendarea temporară a
dreptului său de folosință a proprietarului s-a dispus ca urmare
a faptului că a depășit termenul de ședere în Spania, în
cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 14 lit. e) teza a doua din
O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor în România. Că,
transformarea măsurii de suspendare a dreptului de a folosi
pașaportul în restrângerea dreptului la libera circulație este
facultativă și nu obligatorie, iar în cazul său nu se impune
transformarea măsurii de suspendare, deoarece din actele de la dosar
rezultă că, are drept de muncă în Spania și faptul că
figurează înscris ca locuitor în evidențele Primăriei din Piera,
Barcelona.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 55 lit. c) din Legea
nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor
români în străinătate, intrată în vigoare la data de 20 ianuarie
2006, măsurile de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul,
dispuse în temeiul art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările
și completările ulterioare, încetează de drept, cu excepția
celor dispuse cu privire la cetățenii români returnați în baza
acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în
vigoare pe o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de
expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la libera
circulație în străinătate, în condițiile art. 39 alin. (1)
și art. 38, precum și după caz, art. 44 din aceeași lege,
la solicitarea Inspectoratului General de Poliție de Frontieră sau
după caz a Direcției Generale a Pașapoartelor.
Rezultă așadar că,
transformarea măsurii de suspendare a dreptului de a folosi
pașaportul în restrângerea dreptului la libera circulație este
facultativă și nu obligatorie, iar în raport de cele dovedite de
recurentul P.I., în sensul că are drept de muncă în Spania și
este înscris ca locuitor în evidența Primăriei din Piera (Barcelona)
măsura de restrângere a dreptului la libera circulație nu se impune.
Pentru toate aceste considerente
Înalta Curte reține că, motivele de recurs invocate se circumscriu
temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în
consecință se va admite recursul ca fondat. Se va modifica decizia
atacată în sensul că se va respinge ca nefondat apelul declarat de
Ministerul Administrației și Internelor, Direcția de
Pașapoarte, împotriva sentinței civile nr. 490 din 6 aprilie 2006 a
Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
pârâtul P.I. împotriva deciziei nr. 128 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel
Ploiești, secția civilă.
Modifică decizia, în sensul
că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul Ministerul
Administrației și Internelor, Direcția Generală de
Pașapoarte, împotriva sentinței civile nr. 490 din 6 aprilie 2006 a
Tribunalului Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2006.