ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8437/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Olt la data de 19 mai 2006, Ministerul Administrației și

Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat transformarea măsurii

de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în măsură de

restrângere a dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene pentru

o perioadă de cel mult 3 ani pârâtei S.M.M.

Prin sentința nr. 431 din 29 mai

2006, Tribunalul Olt, secția civilă, a admis cererea Direcției Generale de

Pașapoarte și a restrâns dreptul la liberă circulație pentru S.M.M. în Spania

și țările Uniunii Europene, cu excepția celor pentru care face dovada că are

drept de intrare până la 31 decembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005,

ale O.G. nr. 5/2006 și ale Legii nr. 173/1997, constatând că se impune stoparea

migrației ilegale care poate avea repercusiuni negative asupra tratamentului

aplicat, în materie de vize, cetățenilor români care au mers în spațiul Uniunii

Europene, iar pe de altă parte, recunoașterea dată de pârâtă la data de 26

ianuarie 2006 și copia de pe pașaport.

Apelul declarat de pârâta S.M.M. împotriva

hotărârii primei instanțe a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 567 din 30 iunie 2006.

S-a reținut în esență că instanța

poate restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație în toate țările

membre Uniunii Europene, în condițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005 pe o

durată de până la 3 ani, deci pe o durată mai mare decât cea a suspendării

dreptului de a folosi pașaportul.

Împotriva acestei ultime decizii a

declarat recurs pârâta S.M.M. , solicitând admiterea acestuia și modificarea

deciziei atacate în sensul reducerii termenului privind restrângerea dreptului

de liberă circulație în Spania și țările membre ale Uniunii Europene. A arătat

că așa cum rezultă din adresa nr. 41850 din 23 martie 2006 emisă de Direcția

Generală de Pașapoarte urmare a memoriului său, perioada de restricție se

reduce de la 1 an la șase luni de zile și se referă la restricționarea

dreptului la liberă circulație și nu la dreptul de a se folosi pașaportul.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 38 alin. (1)

din Legea nr. 248/2005, cu modificările și completările ulterioare,

restrângerea exercitării dreptului

la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă

pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost

returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România

și acel stat.

Art. 52 din Legea nr. 248/2005

stipulează că până la data aderării României la Uniunea Europeană, în cazul

returnării unui cetățean român în baza unui acord de readmisie încheiat între

România și un stat membru al Uniunii Europene, măsura restrângerii dreptului la

liberă circulație în străinătate, instituită în condițiile art. 38, trebuie să

se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu excepția celor cu privire la

care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.

Or, în speță, recurenta-pârâtă

a fost returnată din Spania la data de 26 ianuarie 2006, în baza Acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin Legea nr. 45/1997,

motiv pentru care împotriva sa a fost dispusă măsura de suspendare a dreptului

de folosire a pașaportului în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1)

lit. e) din O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor în România, cu

modificările și completările ulterioare.

Urmare a modificărilor

aduse prin art. 55 din Legea nr. 248/2005, înainte de expirarea termenului de

șase luni, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat în condițiile art. 39

alin. (1) din lege, transformarea măsurii de suspendare a dreptului de folosire

a pașaportului în măsură de restrângere a dreptului la liberă circulație în

străinătate.

Se reține că prin adresa nr. 41850

din 23 martie 2006, Direcția Generală de Pașapoarte a comunicat recurentei-pârâte

faptul că potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005,

măsura de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului dispusă în temeiul

legii vechi rămâne în vigoare pe o perioadă de șase luni, rezervându-și dreptul

de a sesiza tribunalul în condițiile legii.

Pentru cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.M.M. împotriva deciziei nr. 567 din 30 iunie 2006 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2006.