ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8437/2006

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 19 mai 2006, Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în măsură de restrângere a dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani pârâtei S.M.M. Prin sentința nr. 431 din 29 mai 2006, Tribunalul Olt, secția civilă, a admis cererea Direcției Generale de Pașapoarte și a restrâns dreptul la liberă circulație pentru S.M.M. în Spania și țările Uniunii Europene, cu excepția celor pentru care face dovada că are drept de intrare până la 31 decembrie 2006. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, ale O.G.

nr. 5/2006 și ale Legii nr. 173/1997, constatând că se impune stoparea migrației ilegale care poate avea repercusiuni negative asupra tratamentului aplicat, în materie de vize, cetățenilor români care au mers în spațiul Uniunii Europene, iar pe de altă parte, recunoașterea dată de pârâtă la data de 26 ianuarie 2006 și copia de pe pașaport. Apelul declarat de pârâta S.M.M. împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 567 din 30 iunie 2006. S-a reținut în esență că instanța poate restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație în toate țările membre Uniunii Europene, în condițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005 pe o durată de până la 3 ani, deci pe o durată mai mare decât cea a suspendării dreptului de a folosi pașaportul.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta S.M.M. , solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate în sensul reducerii termenului privind restrângerea dreptului de liberă circulație în Spania și țările membre ale Uniunii Europene. A arătat că așa cum rezultă din adresa nr. 41850 din 23 martie 2006 emisă de Direcția Generală de Pașapoarte urmare a memoriului său, perioada de restricție se reduce de la 1 an la șase luni de zile și se referă la restricționarea dreptului la liberă circulație și nu la dreptul de a se folosi pașaportul. Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu modificările și completările ulterioare, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat. Art. 52 din Legea nr. 248/2005 stipulează că până la data aderării României la Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetățean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România și un stat membru al Uniunii Europene, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate, instituită în condițiile art. 38, trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu excepția celor cu privire la care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.

Or, în speță, recurenta-pârâtă a fost returnată din Spania la data de 26 ianuarie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin Legea nr. 45/1997, motiv pentru care împotriva sa a fost dispusă măsura de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor în România, cu modificările și completările ulterioare. Urmare a modificărilor aduse prin art. 55 din Legea nr. 248/2005, înainte de expirarea termenului de șase luni, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat în condițiile art. 39 alin. (1) din lege, transformarea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului în măsură de restrângere a dreptului la liberă circulație în străinătate.

Se reține că prin adresa nr. 41850 din 23 martie 2006, Direcția Generală de Pașapoarte a comunicat recurentei-pârâte faptul că potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, măsura de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului dispusă în temeiul legii vechi rămâne în vigoare pe o perioadă de șase luni, rezervându-și dreptul de a sesiza tribunalul în condițiile legii. Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.M.M. împotriva deciziei nr. 567 din 30 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2006.