ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5833/2006

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La 3 februarie 2004 reclamantul A.P.

a formulat împotriva pârâtei SC M. SA Galați o acțiune civilă în pretenții

pentru plata prestațiilor de reprezentare în fața instanțelor judecătorești

îndeplinite de acesta, în beneficiul pârâtei în temeiul convenției încheiate

între părți la 26 februarie 1999.

Curtea de Arbitraj a Camerei de

Comerț și Industrie Galați, sesizată în acest litigiu prin hotărârea nr. 14 din

19 mai 2004 și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Galați.

În motivarea acestei soluții s-a

reținut că între părți s-a încheiat o Convenție în sensul căreia reclamantul

s-a angajat, în schimbul unei plăți, să reprezinte în calitate de consilier

juridic în fața instanțelor judecătorești pe pârâtă.

Instanța arbitrală a calificat

natura acestor raporturi potrivit voinței părților desprinsă din contract, ca

fiind de muncă. Legea nr. 2/1991 în vigoare la data încheierii convenției

civile prevedea posibilitatea pentru consilierii juridici să desfășoare

activități prin cumul de funcții iar Legea nr. 130/1999 prevedea posibilitatea

de a presta muncă prin încheierea unor conflicte civile de prestări servicii.

Față de acest cadru juridic s-a

apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 67 și art. 70 din Legea nr. 168

din 12 noiembrie 1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și, ca urmare,

clauza compromisorie din convenția din 26 ianuarie 1999 a fost apreciată ca

ilegală.

S-a considerat de asemenea corectă

declinarea de competență avându-se în vedere art. 158 și art. 341 C. proc. civ.

Tribunalul Galați prin sentința

civilă nr. 1233 din 30 august 2005 s-a considerat la rândul său necompetent

material să judece acțiunea și și-a declinat competența la Curtea de arbitraj

de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați.

S-a apreciat că între părți nu s-au

stabilit raporturi juridice de muncă pentru că nu a existat între aceștia și o

relație de subordonare specifică unor asemenea raporturi alături de remunerarea

și prestarea muncii. Contractul relevă o situație de egalitate dacă nu chiar

privilegiată pentru reclamant pentru care nu s-a eliberat o fișă a postului.

S-a avut în vedere cadrul restrâns în care se poate încheia o Convenție civilă

de prestări de servicii potrivit Legii nr. 130/1999 (art. 3) și voința părților

dedusă din convenția încheiată, de a supune orice litigiu ivit între ele

instanței arbitrale, lucru asupra căruia conform art. 340 C. proc. civ. părțile

pot conveni.

Dosarul a fost înaintat Curții de

Apel Galați pentru a soluționa conflictul negativ de competență ivit.

Curtea de Apel Galați prin decizia

2/F din 23 ianuarie 2006 a stabilit competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și

Agricultură Galați.

S-a motivat această soluție pe

premiza greșită de la care a plecat Curtea de arbitraj când și-a declinat

competența materială în a considera că în cauză este vorba de raporturi de

muncă create între părți invocându-se în mod forțat dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii ceea ce a condus la o greșită

considerare a inadmisibilității clauzei compromisorii.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs în termen legal pârâta SC M. SA Galați invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În fapt au fost reiterate

explicațiile privind inadmisibilitatea clauzei compromisorii în convenția

încheiată între părți care a privit prestarea unei munci renumerotate și care a

stabilit astfel raporturi de muncă, care atrage competența specifică de

rezolvare a conflictelor de această natură.

Recursul este nefondat și se va

respinge pentru considerentele ce urmează.

Atât forma convenției încheiate

între părți cât și natura raporturilor create între ei indică în prezent

raporturi de drept civil și nu de dreptul muncii.

Convenția civilă de prestări de

servicii, convenție sinalagmatică pură cu drepturi și obligații pentru ambele

părți contractante, a fost supusă prin voința părților (art. 969 C. civ.), în

caz de neînțelegeri privind înțelesul, executarea, modificarea sau încetarea,

înțelegerii amiabile iar în caz de nereușită, Arbitrajului de pe lângă Camera

de Comerț și Industrie Galați (dispoziție expresă în punctul IV al Convenției).

Convenția a fost legal încheiată și

ea este conformă cu dispozițiile legale în vigoare la data încheierii ei.

Clauza compromisorie ce o cuprinde este legală și nu încalcă nici o normă de

drept în raport de natura contractului ce o cuprinde, contractul civil.

Împrejurarea că obiectul convenției

îl reprezintă prestarea de asistență juridică calificată, sub forma deci a

depunerii unei munci, nu schimbă natura convenției din civilă în convenție de

muncă, deoarece forma de inițiere a acestor din urmă raporturi în condițiile

prevăzute de Codul muncii este alta și calitatea părților, de asemenea.

Curtea de apel a făcut o corectă

aplicare a legii și a dat rezolvarea corespunzătoare. Legea aplicabilă în cauză

este potrivit art. 969 C. civ., convenția părților care, trebuie respectată.

Părțile au convenit ca litigiile dintre ele să fie soluționate de Camera de

arbitraj, instanță competentă deci să se pronunțe asupra litigiului cu care a

fost investită, litigiu ce poartă asupra executării convenției.

Văzând dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta SC M. SA împotriva deciziei civile nr. 2 F din 23 ianuarie 2006 a Curții

de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2006.