ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5833/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 3 februarie 2004 reclamantul A.P. a formulat împotriva pârâtei SC M. SA Galați o acțiune civilă în pretenții pentru plata prestațiilor de reprezentare în fața instanțelor judecătorești îndeplinite de acesta, în beneficiul pârâtei în temeiul convenției încheiate între părți la 26 februarie 1999. Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerț și Industrie Galați, sesizată în acest litigiu prin hotărârea nr. 14 din 19 mai 2004 și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați. În motivarea acestei soluții s-a reținut că între părți s-a încheiat o Convenție în sensul căreia reclamantul s-a angajat, în schimbul unei plăți, să reprezinte în calitate de consilier juridic în fața instanțelor judecătorești pe pârâtă.

Instanța arbitrală a calificat natura acestor raporturi potrivit voinței părților desprinsă din contract, ca fiind de muncă. Legea nr. 2/1991 în vigoare la data încheierii convenției civile prevedea posibilitatea pentru consilierii juridici să desfășoare activități prin cumul de funcții iar Legea nr. 130/1999 prevedea posibilitatea de a presta muncă prin încheierea unor conflicte civile de prestări servicii. Față de acest cadru juridic s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 67 și art. 70 din Legea nr. 168 din 12 noiembrie 1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și, ca urmare, clauza compromisorie din convenția din 26 ianuarie 1999 a fost apreciată ca ilegală. S-a considerat de asemenea corectă declinarea de competență avându-se în vedere art. 158 și art. 341 C. proc.

civ. Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 1233 din 30 august 2005 s-a considerat la rândul său necompetent material să judece acțiunea și și-a declinat competența la Curtea de arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați. S-a apreciat că între părți nu s-au stabilit raporturi juridice de muncă pentru că nu a existat între aceștia și o relație de subordonare specifică unor asemenea raporturi alături de remunerarea și prestarea muncii. Contractul relevă o situație de egalitate dacă nu chiar privilegiată pentru reclamant pentru care nu s-a eliberat o fișă a postului. S-a avut în vedere cadrul restrâns în care se poate încheia o Convenție civilă de prestări de servicii potrivit Legii nr. 130/1999 (art. 3) și voința părților dedusă din convenția încheiată, de a supune orice litigiu ivit între ele instanței arbitrale, lucru asupra căruia conform art. 340 C. proc.

civ. părțile pot conveni. Dosarul a fost înaintat Curții de Apel Galați pentru a soluționa conflictul negativ de competență ivit. Curtea de Apel Galați prin decizia 2/F din 23 ianuarie 2006 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați. S-a motivat această soluție pe premiza greșită de la care a plecat Curtea de arbitraj când și-a declinat competența materială în a considera că în cauză este vorba de raporturi de muncă create între părți invocându-se în mod forțat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii ceea ce a condus la o greșită considerare a inadmisibilității clauzei compromisorii.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs în termen legal pârâta SC M. SA Galați invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. În fapt au fost reiterate explicațiile privind inadmisibilitatea clauzei compromisorii în convenția încheiată între părți care a privit prestarea unei munci renumerotate și care a stabilit astfel raporturi de muncă, care atrage competența specifică de rezolvare a conflictelor de această natură. Recursul este nefondat și se va respinge pentru considerentele ce urmează. Atât forma convenției încheiate între părți cât și natura raporturilor create între ei indică în prezent raporturi de drept civil și nu de dreptul muncii.

Convenția civilă de prestări de servicii, convenție sinalagmatică pură cu drepturi și obligații pentru ambele părți contractante, a fost supusă prin voința părților (art. 969 C. civ.), în caz de neînțelegeri privind înțelesul, executarea, modificarea sau încetarea, înțelegerii amiabile iar în caz de nereușită, Arbitrajului de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați (dispoziție expresă în punctul IV al Convenției). Convenția a fost legal încheiată și ea este conformă cu dispozițiile legale în vigoare la data încheierii ei. Clauza compromisorie ce o cuprinde este legală și nu încalcă nici o normă de drept în raport de natura contractului ce o cuprinde, contractul civil.

Împrejurarea că obiectul convenției îl reprezintă prestarea de asistență juridică calificată, sub forma deci a depunerii unei munci, nu schimbă natura convenției din civilă în convenție de muncă, deoarece forma de inițiere a acestor din urmă raporturi în condițiile prevăzute de Codul muncii este alta și calitatea părților, de asemenea. Curtea de apel a făcut o corectă aplicare a legii și a dat rezolvarea corespunzătoare. Legea aplicabilă în cauză este potrivit art. 969 C. civ., convenția părților care, trebuie respectată. Părțile au convenit ca litigiile dintre ele să fie soluționate de Camera de arbitraj, instanță competentă deci să se pronunțe asupra litigiului cu care a fost investită, litigiu ce poartă asupra executării convenției.

Văzând dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva deciziei civile nr. 2 F din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2006.