ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5779/2006

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3

februarie 2004 pe rolul Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț,

Industrie și Agricultură Galați, petentul A.P. a chemat în judecată SC M. Galați

pentru a fi obligată să-i plătească suma de 250 dolari SUA, la cursul oficial din

ziua plății, reprezentând plata pentru prestațiile de reprezentare în fața

instanțelor judecătorești și actualizată conform ratei inflației.

Cererea s-a întemeiat pe Convenția

din 26 februarie 1999, depusă în anexă la dosar.

Această Convenție a fost încheiată

în baza Legii nr. 2/1991 și este structurată pe 4 articole. La art. IV

intitulat litigii este prevăzută o clauză compromisorie, care stabilește prin

acordul celor două părți (SC M. SA Galați și A.P.), că orice litigii care nu

pot fi rezolvate pe cale amiabilă vor fi soluționate de către Arbitrajul de pe

lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați.

Prin hotărârea nr. 17 din 19 mai 2004,

pronunțată de Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerț Industrie și Agricultură

Galați în dosar nr. 17/2004, s-a admis excepția de necompetența materială și

drept urmare, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Galați.

Curtea de Arbitraj a reținut că

Legea nr. 2/1991, în vigoare la data executării convenției permitea

consilierilor juridici desfășurarea de activități, prin cumul de funcții, iar

Legea nr. 130/1999, prevedea la art. 3 posibilitatea de a presta muncă prin

încheierea unor convenții civile de prestări servicii.

În aceste condiții a reținut

incidența art. 67 și art. 70 din Legea nr. 168 din 12 noiembrie 1999, privind

soluționarea conflictelor de muncă și ca atare competența de soluționare a

litigiului ce ar aparține instanțelor judecătorești, respectiv Tribunalului

Galați.

În virtutea acestui raționament,

Curtea de Arbitraj a constatat și inadmisibilitatea clauzei compromisorii

înserată în Convenția civilă și care îi stabilește competența de soluționare,

fără alte argumente.

Tribunalul Galați prin sentința

civilă nr. 1231 din 30 august 2005, pronunțată în dosar nr. 1857/2005, a admis

excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie

și agricultură Galați, și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel

Galați în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Tribunalul a reținut în esență următoarele:

În cauză, raporturile dintre părți

sunt izvorâte dintr-o convenție civilă, care excede disp. art. 69 din Legea nr.

169/1999, privind conflictele de muncă ce statuează că nu sunt conflicte de

muncă, conflictele dintre unitățile și persoanele care prestează diferite

activități acestora, în temeiul altor contracte decât contractul de muncă.

Trăsătura proprie, fundamentală raportului de muncă este relația de subordonare

dintre angajator și angajat.

Ori, în cazul convenției în litigiu,

la cap. I, pct. 1 se lase deplină libertate petentului cu privire la problemele

de drept ce pot fi ridicate într-o cauză litigioasă.

S-a mai reținut că în conținutul

Convenției se relevă clar intenția părților de a încheia o convenție civilă

căreia, îi este aplicabilă legea părților contractante și care atrage incidența

normelor de drept civil.

Prin sentința civilă nr. 8/F din 20

februarie 2006, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, industrie și Agricultură Galați.

A avut în vedere că înscrisul denumit

de părți „Convenție”, atestă existența între acestea a unei varietăți de

contract de prestări de servicii, cu obiect bine definit, obligații clar

stabilite pentru fiecare parte, stabilindu-se modalitatea de plată, cuantificare

a plăților în funcție de prestație cu clauză penalizatoare și convenindu-se

asupra duratei contractului, temeiul de drept prevăzut în preambulul convenției

fiind Legea 2/1991.

Convenția s-a reținut că are și o

cauză compromisorie fără echivoc și anume, aceea că orice litigiu dintre părți

va fi soluționat de Arbitrajul de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și

Agricultură Galați.

Astfel, s-a stabilit că tribunalul

în mod corect a reținut competența Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de

Comerț, Industrie și Agricultură Galați, pentru soluționarea litigiului,

analizând caracteristicile contractului de muncă în raport de cele ale

convenției civile reglementată de Legea 2/1991 și Legea 130/1999, stabilind

valabilitatea clauzei compromisorii, înserată în convenție.

Excepția de inadmisibilitate a

clauzei compromisorii ridicată de pârâta SC M. SA Galați, și admisă de Curtea

de Arbitraj, a pornit de la premisa greșită că un act administrat cum este

Regulamentul Arbitrajului, ar fi cel care stabilește exclusiv competența

acestuia și de la premisa greșită că ar fi vorba despre un litigiu de muncă sub

reglementarea Codului muncii cea ce duce la nevalabilitatea clauzei

compromisorii.

Constatându-se că între părți există

raporturi contractuale de drept civil din sfera obligațiilor civile,

sancționate de Legea nr. 2/1991 și Legea 130/1999, care se deosebesc de

raporturile de muncă, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei astfel

cum s-a arătat anterior.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs în termen SC M. SA Galați, care invocând art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., arată că hotărârea este lipsită de temei legal.

În acest sens susține că prin Legea

130/1999, sunt reglementate unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în

muncă și că potrivit acestui act normativ o persoană fizică putea presta munca

fie în baza unui contract individual de muncă, fie în baza unei convenții

civile de prestări servicii.

Ori, SC M. SA Galați a încheiat cu

reclamantul o convenție civilă de prestări servicii prin care s-a angajat să

desfășoară anumite activități în schimbul unei remunerări.

Se susține că, apreciind munca

desfășurată în baza unor convenții civile de prestări civile o formă a

raporturilor juridice de muncă, în mod firesc, soluționarea conflictelor

determinate de executarea acestora intră tot sub jurisdicția muncii.

De aici, și concluzia că și clauza

compromisorie din convenție este nelegală, deoarece, în competența materială a

arbitrajelor nu pot intra litigii derivate din raporturile juridice de muncă.

Recursul urmează să fie respins

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 67 și art. 68 din

Legea nr. 168/1999, privind soluționarea litigiilor de muncă, constituie

litigii de muncă și sunt de competența instanțelor de jurisdicția muncii numai

acele litigii întemeiate pe contractul individual de muncă. În art. 69 din

aceeași lege se arată că nu sunt conflicte de drepturi, acelea întemeiate pe

alte contracte decât acele întemeiate pe contractul individual de muncă.

Corect s-a stabilit prin hotărârea

recurată că înscrisul intitulat de către părți convenție evidențiază că între

acestea a intervenit o forma a contractului de prestări servicii dar prin care

s-a stabilit clar obiectul și obligațiile părților, modalitatea de plată, valoarea

plăților în raport de prestație, durata contractului, toate în raport de Legea

nr. 2/1991.

În aceeași convenție părțile au

prevăzut o clauză compromisorie, prin care părțile au stabilit cine

soluționează litigiile ce pot interveni între ele, în speță Arbitrajul de pe

lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați.

Deoarece, prin convenția intervenită

între părți nu s-a încălcat nici o normă de drept, nu există nici un motiv care

să ducă la ignorarea clauzei compromisorii astfel că, este neîntemeiată critica

formulată împotriva hotărârii recurate.

Pentru considerentele arătate

recursul urmează să fie respins, constatându-se că hotărârea atacată este

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta SC M. SA Galați, împotriva sentinței civile nr. 8F din 20 februarie 2006,

a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12

iunie 2006.