ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4446/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 37/F-Cont. din 17 februarie

2010 a Curții de Apel Pitești a fost

anulată ca netimbrată cererea reclamantului P.L.M.

în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Pitești.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea introductivă din

13 ianuarie 2010 adresată Curții de Apel Pitești, reclamantul P.L.M. în

contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Pitești a formulat cerere de înfățișare

a înscrisului existent în Dosarul nr. 1456/46/2009 cu referire la cauza din Dosarul

nr. 2094/90/2008, prin

încuviințarea

dovedirii cererii cu privire la înscrisul solicitat prin interogatoriul

judecătorului-președinte de secție.

Instanța de fond a

reținut că reclamantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate

pentru soluționarea cererii introductive, însă acesta nu și-a îndeplinit

obligația de plată a taxelor judiciare, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 din

Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând soluția instanței de fond ca

netemeinică și nelegală.

A precizat că

instanța de fond, întrucât era parte în dosarul dedus judecății, trebuia să se

declare necompetentă în soluționarea cauzei, iar în acest caz nu trebuia

achitată taxa judiciară de timbru.

A arătat că judecătorul

care a soluționat fondul cauzei a făcut parte din completul de judecată care a

soluționat recursul în Dosarul nr. 2094/90/2008, unde a fost pronunțată

hotărârea nr. 374 din 9 aprilie 2009, precum și în cauza cu privire la

lămurirea hotărârii arătate, precum și într-o cauză având ca obiect contestație

în anulare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

În

concretizarea

principiului accesului liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituția

României, se recunoaște dreptul necondiționat al oricărei persoane de a se

adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor

sale legitime.

În

cauza dedusă

judecății, Înalta Curte a constatat că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit

obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, stabilită de Legea nr.

146/1997 și O.G. nr. 32/1995, astfel că în mod corect instanța de fond a anulat

cererea introductivă.

Nu poate fi primită

critica formulată în recurs privitoare la faptul că instanța de fond sesizată

de reclamant era necompetentă, întrucât conform principiului disponibilității

care guvernează procesul civil, dar și dispozițiilor din art. 10 alin. (3) din

Legea contenciosului administrativ, competența materială pentru fondul cauzei

aparține instanței sesizate - Curții de Apel Pitești, văzând dispozițiile

conform cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau

de la domiciliul pârâtului.

Având în vedere

faptul că legea prevede o competență teritorială alternativă, reclamantul are

posibilitatea de a alege între instanțele competente, iar odată opțiunea

realizată, reclamantul nu mai are dreptul să revină asupra ei și nici instanța

din oficiu nu poate dispune declinarea competenței.

Având în vedere cele

reținute, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent și văzând

că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art.

312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de P.L.M. reprezentat prin mandatar P.S. împotriva sentinței nr.

37/F-Cont. din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2010.