ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4446/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 37/F-Cont. din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești a fost anulată ca netimbrată cererea reclamantului P.L.M. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Pitești. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea introductivă din 13 ianuarie 2010 adresată Curții de Apel Pitești, reclamantul P.L.M. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Pitești a formulat cerere de înfățișare a înscrisului existent în Dosarul nr. 1456/46/2009 cu referire la cauza din Dosarul nr. 2094/90/2008, prin încuviințarea dovedirii cererii cu privire la înscrisul solicitat prin interogatoriul judecătorului-președinte de secție.

Instanța de fond a reținut că reclamantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate pentru soluționarea cererii introductive, însă acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxelor judiciare, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. A precizat că instanța de fond, întrucât era parte în dosarul dedus judecății, trebuia să se declare necompetentă în soluționarea cauzei, iar în acest caz nu trebuia achitată taxa judiciară de timbru. A arătat că judecătorul care a soluționat fondul cauzei a făcut parte din completul de judecată care a soluționat recursul în Dosarul nr. 2094/90/2008, unde a fost pronunțată hotărârea nr. 374 din 9 aprilie 2009, precum și în cauza cu privire la lămurirea hotărârii arătate, precum și într-o cauză având ca obiect contestație în anulare.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează: În concretizarea principiului accesului liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituția României, se recunoaște dreptul necondiționat al oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. În cauza dedusă judecății, Înalta Curte a constatat că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, stabilită de Legea nr. 146/1997 și O.G.

nr. 32/1995, astfel că în mod corect instanța de fond a anulat cererea introductivă. Nu poate fi primită critica formulată în recurs privitoare la faptul că instanța de fond sesizată de reclamant era necompetentă, întrucât conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, dar și dispozițiilor din art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, competența materială pentru fondul cauzei aparține instanței sesizate - Curții de Apel Pitești, văzând dispozițiile conform cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau de la domiciliul pârâtului. Având în vedere faptul că legea prevede o competență teritorială alternativă, reclamantul are posibilitatea de a alege între instanțele competente, iar odată opțiunea realizată, reclamantul nu mai are dreptul să revină asupra ei și nici instanța din oficiu nu poate dispune declinarea competenței.

Având în vedere cele reținute, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent și văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de P.L.M. reprezentat prin mandatar P.S. împotriva sentinței nr. 37/F-Cont. din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2010.