ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 265/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 161 din 16

martie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins excepția invocată de reclamantul

N.I. privind prescrierea dreptului pentru stabilirea răspunderii materiale și,

pe fond, a admis acțiunea acestuia, dispunând anularea deciziei de imputare nr.

1 din 10 februarie 2004 și a hotărârii nr. 1 din 16 aprilie 2004, ambele emise

de Ministerul Apărării Naționale - Direcția Medicală, precum și a deciziei nr.

25 din 23 iulie 2004, emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul

Ministerului Apărării Naționale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că termenul de 3 ani prevăzut de art. 24 alin. (1) din O.G. nr.

121/1998, este un termen de decădere, și nu de prescripție, iar pârâtul nu este

decăzut din acest drept, deoarece aprobarea pentru plata sumei imputate a fost

dată în septembrie 2003, iar decizia a fost emisă la 10 februarie 2004.

Pe fond, instanța a reținut că în

speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 2 din O.G. nr. 121/1998, pentru antrenarea

răspunderii materiale a contestatorului.

Astfel, preluarea aparatului de aer

condiționat, marca M., de la baza logistică O.N.U., de către misiunea română

din Angola, a fost evidențiat în inventare și în evidențele contabile, iar

gestionarea efectivă a acestor obiecte revenea lui B.C., cel care, de altfel, a

și preluat aparatul în discuție, în baza unui inventar, de la gestionarul

anterior.

Instanța a mai reținut că

probatoriile administrate în cauză au dovedit că aparatul a fost găsit în țară,

într-unul din containerele misiunii și predat de către gestionarul menționat

mai sus, Direcției Medicale iar, ulterior, a fost trimis în Angola, prin

aeroportul Otopeni. În acest sens s-a făcut trimitere la declarațiile

martorilor R.C. și F.I.

Instanța de fond a concluzionat că,

pe de o parte, nu se poate reține culpa reclamantului în ceea ce privește

ținerea evidențelor contabile, iar pe de altă parte, aparatul în discuție nu a

dispărut, el fiind preluat de Direcția Medicală din cadrul Ministerului Apărării

Naționale, structură ce nu a făcut obiectul cercetării prealabile.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâtul Ministerul Apărării Naționale care a invocat

încălcarea dispozițiilor art. 12 lit. b) din O.G. nr. 121/1998, privind

condițiile ce atrag răspunderea materială a militarilor.

- Existența unei pagube efective,

reale și certe constând în suma de 25.066.419 lei (echivalentul a 782,25 dolari

SUA) reprezentând contravaloarea aparatului de aer condiționat marca M., sumă

cu care a fost diminuat patrimoniul Ministerului Apărării Naționale.

- Fapta ilicită a

intimatului-reclamant, în sensul că nu a luat măsurile de ținere a evidențelor

contabile și nici măsuri de expediere a aparatului, atribuțiuni ce-i reveneau

în baza Instrucțiunilor S.7/1988, cap. V-VI, în calitate de șef logistică al

Spitalului Militar de Companie.

- Culpa intimatului, în sensul că,

deși a cunoscut obligațiile ce-i reveneau în baza dispozițiilor legale, precum

și consecința nerespectării acestora, a dat „dovadă de neglijență, apreciind cu

ușurință că paguba nu se va produce”.

Recursul este fondat și va fi admis,

cu consecința casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei, spre

rejudecare, aceleiași instanțe, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Prin decizia de imputare nr. 1 din

10 februarie 2004, emisă de Ministerul Apărării Naționale - Direcția Medicală,

s-a dispus angajarea răspunderii materiale în sarcina mr.(r) N.I., în calitate

de locțiitor al comandantului pentru logistică la Spitalul Militar de Campanie U., pentru recuperarea pagubei de 25.066.419 lei, reprezentând

contravaloarea aparatului de aer condiționat M., nepredat la încheierea

misiunii O.N.U. din Angola, de către Spitalul Militar de Campanie U.

S-a reținut, în decizia de angajare

a răspunderii materiale, că reclamantul N.I. se face vinovat de neluarea

măsurilor de ținere a evidenței contabile a bunurilor materiale și

neverificarea acestora, deși O.N.U. a înaintat Spitalului U. Românesc, lista de

inventar cu echipamentul deținut de acesta și unde la nr. crt. 34 este

consemnat „Air Conditioner”.

Decizia de imputare sus-menționată a

fost anulată, prin sentința civilă nr. 161 din 16 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în principal pe

motivul că gestionarea propriu-zisă a materialelor și, respectiv, a obiectelor

de inventar, printre care figurează și aparatul de aer condiționat M., s-a

realizat de către gestionarul B.C. și că aparatul în discuție nu a dispărut,

fiind preluat în țară de Comisia din cadrul Direcției Medicale din Ministerul

Apărării Naționale, ce a preluat bunurile de la gestionari.

Potrivit prevederilor art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele

legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, ei putând să ordone

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc.

În cauză, instanța de fond a

procedat la soluționarea pricinii, la primul termen de judecată, prin luarea în

considerare a probatoriului administrat în fața Comisiei de cercetare

administrativă din cadrul Ministerului Apărării Naționale și fără verificarea

aspectelor invocate de reclamant, referitoare la predarea aparatului de aer

condiționat în țară, de către gestionarul materialelor, F.A., persoane

desemnate de fostul comandant al Spitalului de Campanie din Angola, R.C. și

nici a celor rezultate din declarațiile date în faza cercetării administrative

de numiții R.C. și F.I., privitoare la gestionarea aparatelor de aer

condiționat de către B.C. și la împrejurarea că aparatul în discuție a fost

returnat în Angola, de către Comisia Direcției Medicale.

În aceste condiții, în scopul

stabilirii pe deplin a stării de fapt, se impune admiterea recursului declarat

de Ministerul Apărării Naționale, casarea sentinței civile nr. 161/2005, a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea

completării probatoriului, prin administrarea probei cu martorii F.A., R.C.,

F.I. și B.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 161 din 16 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 ianuarie 2006.