ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 265/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 161 din 16 martie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins excepția invocată de reclamantul N.I. privind prescrierea dreptului pentru stabilirea răspunderii materiale și, pe fond, a admis acțiunea acestuia, dispunând anularea deciziei de imputare nr. 1 din 10 februarie 2004 și a hotărârii nr. 1 din 16 aprilie 2004, ambele emise de Ministerul Apărării Naționale - Direcția Medicală, precum și a deciziei nr. 25 din 23 iulie 2004, emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că termenul de 3 ani prevăzut de art. 24 alin. (1) din O.G.

nr. 121/1998, este un termen de decădere, și nu de prescripție, iar pârâtul nu este decăzut din acest drept, deoarece aprobarea pentru plata sumei imputate a fost dată în septembrie 2003, iar decizia a fost emisă la 10 februarie 2004. Pe fond, instanța a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 2 din O.G. nr. 121/1998, pentru antrenarea răspunderii materiale a contestatorului. Astfel, preluarea aparatului de aer condiționat, marca M., de la baza logistică O.N.U., de către misiunea română din Angola, a fost evidențiat în inventare și în evidențele contabile, iar gestionarea efectivă a acestor obiecte revenea lui B.C., cel care, de altfel, a și preluat aparatul în discuție, în baza unui inventar, de la gestionarul anterior.

Instanța a mai reținut că probatoriile administrate în cauză au dovedit că aparatul a fost găsit în țară, într-unul din containerele misiunii și predat de către gestionarul menționat mai sus, Direcției Medicale iar, ulterior, a fost trimis în Angola, prin aeroportul Otopeni. În acest sens s-a făcut trimitere la declarațiile martorilor R.C. și F.I. Instanța de fond a concluzionat că, pe de o parte, nu se poate reține culpa reclamantului în ceea ce privește ținerea evidențelor contabile, iar pe de altă parte, aparatul în discuție nu a dispărut, el fiind preluat de Direcția Medicală din cadrul Ministerului Apărării Naționale, structură ce nu a făcut obiectul cercetării prealabile. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Apărării Naționale care a invocat încălcarea dispozițiilor art. 12 lit. b) din O.G.

nr. 121/1998, privind condițiile ce atrag răspunderea materială a militarilor. - Existența unei pagube efective, reale și certe constând în suma de 25.066.419 lei (echivalentul a 782,25 dolari SUA) reprezentând contravaloarea aparatului de aer condiționat marca M., sumă cu care a fost diminuat patrimoniul Ministerului Apărării Naționale. - Fapta ilicită a intimatului-reclamant, în sensul că nu a luat măsurile de ținere a evidențelor contabile și nici măsuri de expediere a aparatului, atribuțiuni ce-i reveneau în baza Instrucțiunilor S.7/1988, cap. V-VI, în calitate de șef logistică al Spitalului Militar de Companie. - Culpa intimatului, în sensul că, deși a cunoscut obligațiile ce-i reveneau în baza dispozițiilor legale, precum și consecința nerespectării acestora, a dat „dovadă de neglijență, apreciind cu ușurință că paguba nu se va produce”.

Recursul este fondat și va fi admis, cu consecința casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează: Prin decizia de imputare nr. 1 din 10 februarie 2004, emisă de Ministerul Apărării Naționale - Direcția Medicală, s-a dispus angajarea răspunderii materiale în sarcina mr.(r) N.I., în calitate de locțiitor al comandantului pentru logistică la Spitalul Militar de Campanie U., pentru recuperarea pagubei de 25.066.419 lei, reprezentând contravaloarea aparatului de aer condiționat M., nepredat la încheierea misiunii O.N.U. din Angola, de către Spitalul Militar de Campanie U. S-a reținut, în decizia de angajare a răspunderii materiale, că reclamantul N.I.

se face vinovat de neluarea măsurilor de ținere a evidenței contabile a bunurilor materiale și neverificarea acestora, deși O.N.U. a înaintat Spitalului U. Românesc, lista de inventar cu echipamentul deținut de acesta și unde la nr. crt. 34 este consemnat „Air Conditioner”. Decizia de imputare sus-menționată a fost anulată, prin sentința civilă nr. 161 din 16 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în principal pe motivul că gestionarea propriu-zisă a materialelor și, respectiv, a obiectelor de inventar, printre care figurează și aparatul de aer condiționat M., s-a realizat de către gestionarul B.C. și că aparatul în discuție nu a dispărut, fiind preluat în țară de Comisia din cadrul Direcției Medicale din Ministerul Apărării Naționale, ce a preluat bunurile de la gestionari.

Potrivit prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, ei putând să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. În cauză, instanța de fond a procedat la soluționarea pricinii, la primul termen de judecată, prin luarea în considerare a probatoriului administrat în fața Comisiei de cercetare administrativă din cadrul Ministerului Apărării Naționale și fără verificarea aspectelor invocate de reclamant, referitoare la predarea aparatului de aer condiționat în țară, de către gestionarul materialelor, F.A., persoane desemnate de fostul comandant al Spitalului de Campanie din Angola, R.C.

și nici a celor rezultate din declarațiile date în faza cercetării administrative de numiții R.C. și F.I., privitoare la gestionarea aparatelor de aer condiționat de către B.C. și la împrejurarea că aparatul în discuție a fost returnat în Angola, de către Comisia Direcției Medicale. În aceste condiții, în scopul stabilirii pe deplin a stării de fapt, se impune admiterea recursului declarat de Ministerul Apărării Naționale, casarea sentinței civile nr. 161/2005, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea completării probatoriului, prin administrarea probei cu martorii F.A., R.C., F.I. și B.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 161 din 16 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2006.