ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 531/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 245 din 9 mai 2005 SC P. SA a respins notificarea nr.

451 din 13 noiembrie 2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de M.P. care a

solicitat măsuri reparatorii pentru: terenul în suprafață de 497 mp ocupat de

Depozitul de țiței Albotești, bateria cazane; terenul în suprafață de 455 mp

ocupat de Sonda 10 Pietrosu și drumul de acces la secția a II-a Petrosu;

terenul în suprafață de 2592 mp ocupat de drumul de acces la rezervorul de

țiței din depozitul Albotești.

Prin decizia nr. 246 din 9 mai 2005 SC P. SA a respins notificarea nr.

230 din 14 februarie 2002 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de M.P. prin

care a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 900 mp

ocupat de Depozitul de țiței 401.

Prin decizia nr. 247 din 9 mai 2005 SC P. SA a respins notificarea nr.

229 din 14 februarie 2002 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de M.P. prin

care a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 195 mp

ocupat de drumul de acces la Sonda 612 Tazlău.

În motivarea deciziilor persoana deținătoare a arătat că solicitantul:

nu a indicat actul preluării bunurilor; nu a făcut dovada preluării abuzive; nu

a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor și, pe

cale de consecință a calității de persoană îndreptățită; nu a depus expertiză

din care să rezulte amplasamentele terenurilor și existența fizică a bunurilor

pe terenurile solicitate.

La datele de 13 iunie 2005 și 17 iulie 2005 reclamantul M.P. a contestat

în justiție cele trei decizii emise de SC P. SA, solicitând anularea lor și

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Prin sentința nr. 1379 din 24 noiembrie 2005 Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiate acțiunile promovate de

reclamantul M.P.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut și motivat că

terenurile care fac obiectul notificării, situate în extravilanul localității

Moinești, afectate de lucrări petroliere, nu intră sub incidența Legii nr.

10/2001, ci sub incidența Legii nr. 1/2000. Reclamantul nu a depus la dosarul

cauzei acte doveditoare care să justifice calitatea de persoană îndreptățită,

respectiv înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate și cele din care

să rezulte calitatea de moștenitor de pe urma autorului M.C., deși pârâta a

transmis notificatorului o asemenea solicitare. Reclamantul nu s-a mai

prezentat în vederea susținerii acțiunii, fiind necesară efectuarea unei

expertize tehnice, specialitatea topografie, cadastru și geodezie prin care să

se identifice terenurile, să se verifice amplasamentul, suprafețele și

vecinătățile, precum și întocmirea unei schițe cadastrale pentru a se putea

stabili valoarea lor de circulație.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, prin decizia nr. 132/A din 27 iunie 2006, a admis

apelul declarat de reclamantul M.P., a desființat sentința Tribunalului

București și a trimis cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din cuprinsul

celor trei decizii de respingere a notificărilor rezultă că motivele invocate

de pârâtă se referă la nedepunerea actelor doveditoare, la nedovedirea

calității de moștenitor și a dreptului de proprietate, în timp ce prin

hotărârea apelată instanța de fond și-a întemeiat soluția de respingere a

acțiunii pe considerentul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.

10/2001 și că imobilele fac obiect de reglementare al Legii fondului funciar.

Din procesul-verbal încheiat la data de 25 februarie 2002 rezultă că o parte

din terenul solicitat de reclamant este situat în intravilanul comunei Zemeș.

Instanța de apel a reținut că reclamantul a depus acte de stare civilă care

atestă calitatea acestuia de fiu al defunctului M.C., înscrisuri ce nu au fost

analizate de instanța de fond, precum și o serie de adrese și schițe

cadastrale, cu referire la imobilele solicitate, deasemenea neanalizate, cu

atât mai mult cu cât dispozițiile art. 22.1 din Normele Metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001 nu limitează actele doveditoare ale dreptului de

proprietate exclusiv la actele juridice translative de proprietate.

Împotriva deciziei pronunțată în apel, în termen legal, a declarat

recurs pârâta SC P. SA București care a invocat următoarele critici: instanța

de apel nu a ținut cont de faptul că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei

acte doveditoare care să justifice dreptul de proprietate și calitatea de

moștenitor al autorului M.C.; reclamantul nu a dat curs solicitării pârâtei de

a depune actele doveditoare ale calității de persoană îndreptățită; în mod

greșit instanța de apel și-a întemeiat soluția pe procesul-verbal din 25

februarie 2002, act semnat de reprezentantul sucursalei Moinești, societate

fără personalitate juridică, astfel că actul nu are nici o forță juridică cu

referire la regimul imobilelor; terenurile solicitate nu intră sub incidența

Legii nr. 10/2001.

Recursul nu este fondat.

Atât prin notificările indicate, cât și prin acțiunile introductive de

instanță care au contestat deciziile emise de pârâtă, reclamantul și-a

fundamentat demersul judiciar pe înscrisul eliberat de Direcția județeană Bacău

a Arhivelor Statului (fila 42 dosar de fond), reprezentând copie extras de pe

„Tabelul cu chiaburii de pe raza raionului Moinești, comuna Lucăcești” în care

se arată că numitul M.C. a avut în proprietate, printre altele, la O.E.

Moinești: 1,70 ha arabil; 0,80 ha fânețe; 0,40 ha islaz; 0,40 ha neproductiv.

Este astfel demonstrat că reclamantul produce dovada dreptului de proprietate

al numitului M.C. asupra acestor terenuri.

Cum reclamantul a depus acte de stare civilă din care rezultă, aspect,

de altfel, netăgăduit de pârâtă, că este fiul lui M.C., notificările adresate

pârâtei de către reclamant au, în puterea art. 4 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire

se solicită în temeiul acestei legi.

În procesul-verbal din 25 februarie 2002 (fila 29 dosar de fond), se

arată că terenul în suprafață de 195 mp, solicitat prin una dintre notificări,

situat în intravilanul comunei Zemeș, este ocupat cu drumul de acces la Sonda

612 Tazlău și a fost expropriat prin Decretul nr. 338/1958 din proprietatea lui

M.C. Întrucât procesul-verbal a fost întocmit de un număr de patru persoane de

specialitate (ingineri topografi) încadrate la sucursala Moinești, act semnat

și de reprezentantul oficiului juridic, el face dovada identificării acestei

suprafețe de teren, înscrisul producând efecte juridice și este opozabil

pârâtei.

Soluția adoptată de instanța de apel și care vizează reluarea judecății

se impune cu atât mai mult cu cât, în rejudecare, este necesară suplimentarea

probelor, inclusiv administrarea unei expertize tehnice de specialitate, în

scopul identificării corecte a tuturor suprafețelor de teren revendicate pentru

a se verifica susținerile constante ale reclamantului în sensul că toate aceste

suprafețe se găsesc în intravilanul localităților Zemeș și Moinești și, pe cale

de consecință, fac obiect de reglementare a Legii nr. 10/2001.

Față de cele ce preced, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va

fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei civile nr. 132/A din 27 iunie

2006 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie

2007.