ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 585/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 15 iulie 2004, reclamanta P.C. a

chemat în judecată pe pârâta C.M.I. Constanța solicitând:

- anularea sentinței nr. 86 din 27

aprilie 2004 a Curții de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. București,

deciziei nr. 95 din 25 iunie 2004 emise de A.T.C.O.M. Constanța, hotărârii din

30 martie 2004 a Adunării Generale a C.M.I. Constanța și deciziei nr. 24 din 9

martie 2004 a aceleiași cooperative meșteșugărești;

- reintregarea sa în funcția de

economist și președinte al C.M.I. Constanța, cu începere de la 30 martie 2004;

- plata salariilor restante aferente

celor două perioade și funcții, cu penalizările și dobânzile legale;

- 300.000.000 lei despăgubiri morale

pentru împiedicarea exercitării drepturilor de proprietar și candidat la

funcția de președinte;

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 13.3 lit. f) din hotărârea nr. 4/2003 a A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. București

și art. 20.2 din statutul cooperativei, reclamanta a susținut că:

- a lucrat la C.M.I. Constanța din

ianuarie 1970, îndeplinind, pe rând, funcțiile de contabil, șef birou, contabil

șef, economist;

- la 12 februarie 2004 și-a depus

candidatura pentru funcția de președinte al C.M.I. Constanța.

- înainte de alegerile din 30 martie

2004, respectiv la 9 martie 2004, a fost abuziv concediată din funcția de

economist în cadrul compartimentului financiar;

- la 30 martie 2004, S.E.,

președinte al cooperativei, a împiedicat-o să participe la lucrările Adunării

Generale, dând-o cu forța afară din sală;

- A.T.C.O.M. Constanța și Curtea de

Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. București, prin decizia nr. 95/2004

și, respectiv, sentința nr. 86/2004, i-au respins contestațiile formulate

împotriva acestor măsuri.

Tribunalul Constanța, secția civilă,

prin sentința nr. 1550 din 17 decembrie 2004, a disjuns capătul de cerere

privind anularea hotărârii arbitrale, a admis excepția necompetenței materiale

în referire la acest aspect, a declinat competența soluționării capătului de

cerere menționat în favoarea Curții de Apel București, a respins excepția tardivității

formulării contestației împotriva deciziei nr. 24/2004 și a fixat termen la 7

ianuarie 2005.

S-a reținut că:

- potrivit art. 364 C. proc. civ.,

hotărârea arbitrală poate fi desființată doar pe calea acțiunii în anulare, iar

competența soluționării unei asemenea pricini revine instanței imediat

superioare celei prevăzute de art. 324 C. proc. civ.;

- reclamanta a contestat decizia nr.

24/2004, la 3 aprilie 2004, deci în termenul legal de 30 de zile dar s-a

adresat unei instanțe necompetente.

Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă, prin decizia nr. 1586 din 25 mai 2005, a admis acțiunea în

anulare, a desființat hotărârea arbitrală și a trimis cauza Tribunalului

Constanța, spre competentă soluționare a contestației.

S-a reținut că:

-

reclamanta a fost angajata unității pârâte în baza convenției individuale nr. 444/2001,

care are natura juridică a unui contract de muncă;

- prin decizia nr. 24/2004, emisă în

baza art. 49 alin. (1) din hotărârea nr. 4/2003 a A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M.,

pârâta a dispus concedierea reclamantei ca urmare a desființării locului de

muncă din cauza dificultăților economice, apreciind că acest caz se regăsește

în art. 65 alin. (1) C. muncii;

- reclamanta, pe de o parte, a

contestat decizia de desfacere a contractului de muncă și, pe de altă parte, a

solicitat anularea hotărârilor Adunării Generale și organelor ierarhic

superioare care au soluționat pe cale administrativă cererea sa de reintegrare;

- litigiul dedus judecății are ca

obiect un raport de muncă, deci este nepatrimonial, astfel că în speță nu sunt

incidente dispozițiile Hotărârii nr. 4/2003 a A.T.C.O.M.-U.C.E.C.O.M.

(referitoare exclusiv la litigiile patrimoniale), ci ale Codului Muncii și

Legii nr. 168/1999;

- în consecință, după epuizarea

procedurii prealabile, litigiul trebuia să fie soluționat de tribunal, ca

instanță de drept comun în materia raporturilor de muncă;

Pârâta a declarat recurs, prin care

a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii în

anulare.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că decizia atacată ar fi

greșită deoarece:

- raporturile dintre cooperativele

meșteșugărești și membrii cooperatori au la bază o convenție de asociere, și nu

un contract individual de muncă;

- datorită acestui caracter

specific, subliniat și de Curtea Constituțională prin decizia nr. 72/2001,

competența soluționării litigiului revenea Curții de Arbitraj de pe lângă A.T.C.O.M.-U.C.E.C.O.M.

Aceste critici, a căror dezvoltare

permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt

nefondate deoarece:

- potrivit art. 340 C. civ., pot fi

soluționate pe calea arbitrajului doar litigiile patrimoniale, dacă privesc

drepturi asupra cărora legea permite a se face tranzacție;

- de asemenea, Legea nr. 168/1999,

prin art. 32 și art. 62, permite să fie arbitrate și conflictele de interese,

fără nici o deosebire, deci inclusiv cele nepatrimoniale;

- litigiul din cauză nu se

încadrează însă în categoria conflictelor de interese și are două componente,

una principală, nepatrimonială, iar cealaltă accesorie și patrimonială;

- această particularitate exclude,

principial, posibilitatea soluționării litigiului dedus judecății de către

instanța arbitrală;

- pe de altă parte, raporturile

juridice dintre cooperative și membrii cooperatori sunt considerate drept forme

tipice ale raporturilor juridice tipice de muncă, deși au la bază o convenție

de asociere;

- în atare situație, dezacordurile

intervenite între partenerii raporturilor juridice analizate constituie tot

conflicte de muncă, potrivit art. 248 alin. (1) C. muncii și sunt supuse

regulilor jurisdicției muncii, înscrise în Titlul XII din același cod;

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta C.M.I. Constanța împotriva deciziei nr. 1586R din 25 mai

2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.