ÎCCJ, decizie (scj.ro #82073)

Raporturi juridice între cooperativele meșteșugărești  și

membrii cooperatori Competența materială de soluționare a litigiilor dintre

membrii cooperatori și cooperativele meșteșugărești.

Cuprins

pe materii

. Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești.

Competența materială de soluționare a litigiilor dintre membrii cooperatori și

cooperativele meșteșugărești.

Index

alfabetic.

Drept procesual civil.

-

Competența materială de soluționare a litigiilor dintre membrii

cooperatori și cooperativele meșteșugărești

Cod civil:

art

. 340

Legea

nr

. 168/1999:

art

.

32,

art

. 62

Deși au la bază o convenție de asociere, raporturile juridice

dintre cooperative și membrii cooperatori sunt considerate forme tipice ale

raporturilor juridice de muncă. În această situație dezacordurile intervenite

între partenerii raporturilor juridice analizate constituie, potrivit art.248

alin.1 din Codul Muncii, conflicte de muncă, și sunt supuse regulilor

jurisdicției muncii, fapt ce exclude posibilitatea soluționării litigiului de

către instanța arbitrală.

Î.C.C.J

., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 585 din 19 ianuarie 2006

La 15 iulie 2004, reclamanta

P.C

. a

chemat în judecată pe pârâta

CM

Igiena Constanța

solicitând:

- anularea sentinței nr.86 din 27 aprilie 2004 a Curții de

Arbitraj de pe lângă

ANCOM-UCECOM

București, deciziei

nr.95 din 25 iunie 2004 emise de

ATCOM

Constanța,

hotărârii din 30 martie 2004 a Adunării Generale a

CM

Igiena Constanța și deciziei nr.24 din 9 martie 2004 a aceleiași cooperative

meșteșugărești;

-

reintregarea

sa în funcția de

economist și președinte al

CM

Igiena Constanța, cu

începere de la 30 martie 2004;

- plata salariilor restante aferente celor două perioade și

funcții, cu penalizările și dobânzile legale;

- 300.000.000 lei despăgubiri morale pentru împiedicarea

exercitării drepturilor de proprietar și candidat la funcția de președinte;

În motivarea cererii, întemeiate pe art.13.3

lit.

f

din Hotărârea  nr.4/2003 a

ANCOM-UCECOM

București și art.20.2 din statutul Cooperativei, reclamanta a susținut că:

- a lucrat la

CM

Igiena Constanța din ianuarie 1970,

îndeplinind, pe rând, funcțiile de contabil, șef birou, contabil șef,

economist;

- la 12 februarie 2004 și-a depus candidatura pentru funcția de

președinte al

CM

Igiena Constanța.

- înainte de alegerile din 30 martie 2004, respectiv la 9 martie 2004, a fost

abuziv concediată din funcția de economist în cadrul compartimentului

financiar;

- la 30 martie 2004,

S.E

., președinte al

cooperativei, a împiedicat-o să participe la lucrările Adunării Generale,

dând-o cu forța afară din sală;

-

ATCOM

– Constanța și Curtea de Arbitraj de pe lângă

ANCOM-UCECOM

București, prin decizia nr.95/2004 și,

respectiv, sentința nr.86/2004, i-au respins contestațiile formulate împotriva

acestor măsuri.

Tribunalul Constanța. secția civilă, prin sentința nr.1550 din 17 decembrie

2004, a disjuns capătul de cerere privind anularea hotărârii arbitrale, a admis

excepția

necompetenței

materiale în referire la acest

aspect, a declinat competența soluționării capătului de cerere menționat în

favoarea Curții de Apel  București, a respins excepția tardivității

formulării contestației împotriva deciziei nr.24/2004 și a fixat termen la 7

ianuarie 2005.

S-a reținut că:

- potrivit art.364 Cod procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi

desființată doar pe calea acțiunii în anulare, iar competența soluționării unei

asemenea pricini revine instanței imediat superioare celei prevăzute de art.324

Cod procedură civilă;

- reclamanta a contestat decizia nr.24/2004, la 3 aprilie 2004, deci în

termenul legal de 30 de zile dar s-a adresat unei instanțe necompetente.

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, prin decizia nr.1586 din 25

mai 2005, a admis acțiunea în anulare, a desființat hotărârea arbitrală și a

trimis cauza spre soluționare tribunalului.

S-a reținut că:

- reclamanta a fost angajata unității pârâte în baza convenției individuale

nr.444/2001, care are natura  juridică a unui contract de muncă;

- prin decizia nr.24/2004, emisă în baza art.49 alin.1 din Hotărârea nr.4/2003

a

ANCOM-UCECOM

, pârâta a dispus concedierea

reclamantei ca urmare a desființării locului de muncă din cauza dificultăților

economice, apreciind că acest caz se regăsește în art.65 alin.1 Codul Muncii;

- reclamanta, pe de o parte, a contestat decizia de desfacere a contractului de

muncă și, pe de altă parte, a solicitat anularea hotărârilor Adunării Generale

și organelor ierarhic superioare care au soluționat pe cale administrativă

cererea sa de reintegrare;

- litigiul dedus judecății are ca obiect un raport de muncă, deci este

nepatrimonial

, astfel că în speță nu sunt incidente

dispozițiile Hotărârii nr.4/2003 a

ATCOM-UCECOM

(referitoare exclusiv la litigiile patrimoniale), ci ale Codului Muncii și

Legii nr.168/1999;

- în consecință, după epuizarea procedurii prealabile, litigiul trebuia să fie

soluționat de tribunal, ca instanță de drept comun în materia raporturilor de

muncă;

Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri,

în sensul respingerii acțiunii în anulare.

În motivarea recursului,  al cărui temei juridic nu a fost

indicat, recurenta a susținut că decizia atacată ar fi greșită deoarece:

- raporturile dintre cooperativele meșteșugărești și membrii

cooperatori au la bază o convenție de asociere, și nu un contract individual de

muncă;

- datorită acestui caracter specific, subliniat și de Curtea

Constituțională prin decizia nr.72/2001, competența soluționării litigiului

revenea Curții de Arbitraj de pe lângă

ATCOM-UCECOM

.

Recursul este

nefondat

.

- potrivit art.340 Cod civil, pot fi soluționate pe calea

arbitrajului doar litigiile patrimoniale, dacă privesc drepturi asupra cărora

legea permite a se face tranzacție;

- de asemenea, Legea nr.168/1999, prin art.32 și art.62, permite

să fie arbitrate și conflictele de interese, fără nici o deosebire, deci

inclusiv cele

nepatrimoniale

;

- litigiul din cauză nu se încadrează însă în categoria

conflictelor de interese și are două componente, una principală,

nepatrimonială

, iar cealaltă accesorie și patrimonială;

- această particularitate exclude, principial, posibilitatea

soluționării litigiului dedus judecății de către instanța arbitrală;

- pe de altă parte, raporturile juridice dintre cooperative și

membrii cooperatori sunt considerate drept forme tipice ale raporturilor

juridice tipice de muncă, deși au la bază o convenție de asociere;

- în atare situație, dezacordurile intervenite între partenerii

raporturilor juridice analizate constituie tot conflicte de muncă, potrivit

art.248 alin.1 din Codul Muncii și sunt supuse regulilor jurisdicției muncii,

înscrise în Titlul

XII

din același cod;

Așa fiind, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul

declarat în cauză va fi respins, ca

nefondat

.