ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5401/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

N.I. a contestat dispoziția nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă

de Primarul comunei Ulmu, jud. Călărași privind oferta de

acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent constând în acordarea

de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe

piața de capital sau acordarea de titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare, pentru imobilul, teren și

construcție, situat în com. Ulmu, jud. Călărași, ce a

aparținut părinților săi, N.G. și T. și a fost

expropriat prin Decretul nr. 49/1976, iar construcția demolată pentru

care autorii săi au primit o despăgubire de 19.403 lei.

Reclamantul a susținut că

în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) și (7)

din Legea nr. 10/2001 în sensul că întrucât imobilul în litigiu nu putea

fi restituit în natură, oferta de restituire prin echivalent trebuie

să fie făcută sub forma unor despăgubiri bănești.

Tribunalul Călărași,

prin sentința civilă nr. 867 din 30 iunie 2004 a admis

contestația, a anulat dispoziția nr. 131 din 2 decembrie 2003

emisă de Primarul com. Ulmu, jud. Călărași, și a

dispus acordarea către reclamantul N.I. a despăgubirilor

bănești în sumă de 720.000.000 lei pentru imobilul expropriat

și demolat în anul 1976.

Instanța a reținut că problema

pusă în discuție viza numai modalitatea de stabilire a măsurilor

reparatorii prin echivalent și că în raport de situația de fapt

dată și întrucât imobilul expropriat nu putea fi restituit în

natură, în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (2),

art. 24 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform

cărora măsurile reparatorii prin echivalent prevăd și

posibilitatea acordării despăgubirilor bănești, la cererea

persoanei îndreptățite, singura care își poate manifesta

eventuala opțiune pentru una din măsurile reparatorii prin echivalent

menționate în Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie,

prin decizia nr. 1056/A din 9 iunie 2005 a respins apelul declarat de Primarul

com. Ulmu, jud. Călărași împotriva sentinței civile nr. 867

din 30 iunie 2004 a Tribunalului Călărași. În motivarea

soluției s-a invederat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat

fără titlu valabil, prin Decretul nr. 49/1976, a avut destinația

de locuință și a fost demolat, astfel că nu mai era

posibilă restituirea lui în natură, situație față de

care în speță, erau incidente dispozițiile art. 1 alin. (2),

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, măsurile

reparatorii prin echivalent prevedeau și posibilitatea acordării

despăgubirilor bănești la cererea persoanei

îndreptățite.

În contra menționatei decizii a

declarat recurs Primarul com. Ulmu, jud. Călărași, invocând

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

susținând în esență că în cauză erau aplicabile

dispozițiile art. 11 alin. (8) coroborat cu art. 18 lit. b) din Legea nr.

10/2001 republicată, conform cărora pentru imobilele cu

destinația de locuință expropriate pentru cauză de

utilitate publică ce nu mai existau la data apariției legii

măsurile reparatorii prin echivalent erau cele evidențiate în

dispoziția nr. 131 din 2 decembrie 2003 care trebuia menținută.

S-a mai invocat faptul că art.

24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în baza căruia reclamantului i-au fost

acordate despăgubiri bănești, are în vedere ipotezele în care

imobilul exista în materialitatea sa, dar restituirea în natură nu era

posibilă, ceea ce însă nu era cazul în speță întrucât

imobilul în litigiu, urmare exproprierii, a fost demolat anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Totodată, s-a invederat că

art. 11 din Legea nr. 10/2001, aplicabil în cauză are un caracter special,

atât prin raportare la obiectul la care se aplică cât și din

perspectiva măsurilor reparatorii reglementate a fi posibile, ceea ce

însemnează că acestea se aplică întotdeauna cu întîietate în

raport cu norma generală, excepția fiind de strictă interpretare

și aplicare.

Recursul este fondat pentru motivele

ce succed.

Din dosar a rezultat că în baza

Decretului nr. 49 din 16 martie 1976 privind exproprierea și trecerea în

proprietatea statului a unor terenuri și construcții, precum și

demolarea unor locuințe, imobilul proprietatea părinților

reclamantului, situat în comuna Ulmu, satul Ulmu, jud. Ialomița, (în

prezent Călărași) a fost expropriat, terenul fiind preluat de

stat, iar construcția demolată, pentru realizarea lucrării

„Sistemul hidrotehnic de irigație, navigație și energie

electrică Motiștea”, județul Ilfov (f. 21-23 dos. nr. 4586/2004).

Reclamantul N.I. în calitate de descendent

al proprietarilor expropriați a cerut atât în faza administrativă,

cât și ulterior prin acțiune, acordarea măsurilor reparatorii

prin echivalent pentru imobilul ce a aparținut autorilor săi,

respectiv despăgubiri bănești în limita sumei de 20.000 dolari

SUA, precizând că nu acceptă titluri de valoare nominală

folosite în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile

comerciale tranzacționate pe piața de capital și a invocat

dispozițiile art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (2) și respectiv art.

18 lit. b) din Legea nr. 10/2001 (f. 20 dos. nr. 776/2004).

Or, este de evidențiat faptul

că în toate cazurile de expropriere, indiferent dacă a fost

făcută cu titlu valabil sau fără titlu valabil și

fără a distruge după cum s-a plătit ori nu o despăgubire,

sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 care

conține reguli speciale pentru restituire în cazul imobilelor expropriate.

Din această perspectivă,

cu referire la restituirea prin echivalent, cum este și cazul în

speță, a imobilelor care, la data preluării abuzive, aveau numai

destinația de locuință, sau și destinația de

locuință, aceasta se putea face numai prin două

modalități, respectiv acordarea de titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare sau acordarea de acțiuni la

societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital

[art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001] republicată.

Astfel fiind, dispoziția nr.

131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul comunei Ulmu, jud.

Călărași și contestată de reclamant răspundea

exigențelor impuse de textul menționat.

La data soluționării

recursului, textul art. 11 din Legea nr. 10/2001 a primit o corectură în

sensul că măsurile reparatorii prin echivalent constă în

compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către

entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau

despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate

abuziv.

Prin urmare, prin Legea nr. 247/2005

a fost stabilit regimul plății tuturor despăgubirilor rezultate

din aplicarea Legii nr. 10/2001 indiferent de forma în care au fost acordate.

Astfel fiind și întrucât textul

art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea

nr. 247/2005 deja evocat, este de imediată aplicare, reclamantului intimat

nu-i mai pot fi acordate măsurile reparatorii menționate în

dispoziția nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul com. Ulmu,

jud. Călărași, dar nici despăgubirile bănești

acordate de instanța de fond și menținute în apel.

Pe cale de consecință,

reclamantul intimat este beneficiar al măsurilor reparatorii

prevăzute de art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 republicată ce

urmează a fi acordate în condițiile art. 16 și urm. din Legea

nr. 247/2005.

Față de cele ce preced,

recursul urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunțate în

cauză și în fond a admite contestația formulată de N.I., a

anula dispoziția nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primăria

com. Ulmu, jud. Călărași și a constata că acesta este

îndrituit la măsurile reparatorii prin echivalent în condițiile art.

11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Ulmu împotriva

deciziei nr. 1056 A din 9 iunie 2005 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Casează decizia atacată precum și sentința nr. 867

din 30 iunie 2004 a Tribunalului Călărași, secția civilă,

și în fond admite contestația formulată de reclamantul N.I.

împotriva dispoziției nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul

comunei Ulmu, județul Călărași.

Anulează dispoziția menționată și constată

că reclamantul N.I. este îndrituit la măsurile reparatorii prin

echivalent în condițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001,

republicată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2006.