ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5401/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: N.I. a contestat dispoziția nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul comunei Ulmu, jud. Călărași privind oferta de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent constând în acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, pentru imobilul, teren și construcție, situat în com. Ulmu, jud. Călărași, ce a aparținut părinților săi, N.G. și T. și a fost expropriat prin Decretul nr. 49/1976, iar construcția demolată pentru care autorii săi au primit o despăgubire de 19.403 lei. Reclamantul a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) și (7) din Legea nr. 10/2001 în sensul că întrucât imobilul în litigiu nu putea fi restituit în natură, oferta de restituire prin echivalent trebuie să fie făcută sub forma unor despăgubiri bănești.

Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 867 din 30 iunie 2004 a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul com. Ulmu, jud. Călărași, și a dispus acordarea către reclamantul N.I. a despăgubirilor bănești în sumă de 720.000.000 lei pentru imobilul expropriat și demolat în anul 1976. Instanța a reținut că problema pusă în discuție viza numai modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent și că în raport de situația de fapt dată și întrucât imobilul expropriat nu putea fi restituit în natură, în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 24 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform cărora măsurile reparatorii prin echivalent prevăd și posibilitatea acordării despăgubirilor bănești, la cererea persoanei îndreptățite, singura care își poate manifesta eventuala opțiune pentru una din măsurile reparatorii prin echivalent menționate în Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 1056/A din 9 iunie 2005 a respins apelul declarat de Primarul com. Ulmu, jud. Călărași împotriva sentinței civile nr. 867 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Călărași. În motivarea soluției s-a invederat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil, prin Decretul nr. 49/1976, a avut destinația de locuință și a fost demolat, astfel că nu mai era posibilă restituirea lui în natură, situație față de care în speță, erau incidente dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, măsurile reparatorii prin echivalent prevedeau și posibilitatea acordării despăgubirilor bănești la cererea persoanei îndreptățite.

În contra menționatei decizii a declarat recurs Primarul com. Ulmu, jud. Călărași, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (8) coroborat cu art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001 republicată, conform cărora pentru imobilele cu destinația de locuință expropriate pentru cauză de utilitate publică ce nu mai existau la data apariției legii măsurile reparatorii prin echivalent erau cele evidențiate în dispoziția nr. 131 din 2 decembrie 2003 care trebuia menținută. S-a mai invocat faptul că art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în baza căruia reclamantului i-au fost acordate despăgubiri bănești, are în vedere ipotezele în care imobilul exista în materialitatea sa, dar restituirea în natură nu era posibilă, ceea ce însă nu era cazul în speță întrucât imobilul în litigiu, urmare exproprierii, a fost demolat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Totodată, s-a invederat că art. 11 din Legea nr. 10/2001, aplicabil în cauză are un caracter special, atât prin raportare la obiectul la care se aplică cât și din perspectiva măsurilor reparatorii reglementate a fi posibile, ceea ce însemnează că acestea se aplică întotdeauna cu întîietate în raport cu norma generală, excepția fiind de strictă interpretare și aplicare. Recursul este fondat pentru motivele ce succed. Din dosar a rezultat că în baza Decretului nr. 49 din 16 martie 1976 privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor terenuri și construcții, precum și demolarea unor locuințe, imobilul proprietatea părinților reclamantului, situat în comuna Ulmu, satul Ulmu, jud. Ialomița, (în prezent Călărași) a fost expropriat, terenul fiind preluat de stat, iar construcția demolată, pentru realizarea lucrării „Sistemul hidrotehnic de irigație, navigație și energie electrică Motiștea”, județul Ilfov (f. 21-23 dos.

nr. 4586/2004). Reclamantul N.I. în calitate de descendent al proprietarilor expropriați a cerut atât în faza administrativă, cât și ulterior prin acțiune, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce a aparținut autorilor săi, respectiv despăgubiri bănești în limita sumei de 20.000 dolari SUA, precizând că nu acceptă titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital și a invocat dispozițiile art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (2) și respectiv art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001 (f. 20 dos. nr. 776/2004). Or, este de evidențiat faptul că în toate cazurile de expropriere, indiferent dacă a fost făcută cu titlu valabil sau fără titlu valabil și fără a distruge după cum s-a plătit ori nu o despăgubire, sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 care conține reguli speciale pentru restituire în cazul imobilelor expropriate.

Din această perspectivă, cu referire la restituirea prin echivalent, cum este și cazul în speță, a imobilelor care, la data preluării abuzive, aveau numai destinația de locuință, sau și destinația de locuință, aceasta se putea face numai prin două modalități, respectiv acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital [art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001] republicată. Astfel fiind, dispoziția nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul comunei Ulmu, jud. Călărași și contestată de reclamant răspundea exigențelor impuse de textul menționat.

La data soluționării recursului, textul art. 11 din Legea nr. 10/2001 a primit o corectură în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent constă în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Prin urmare, prin Legea nr. 247/2005 a fost stabilit regimul plății tuturor despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 indiferent de forma în care au fost acordate. Astfel fiind și întrucât textul art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 deja evocat, este de imediată aplicare, reclamantului intimat nu-i mai pot fi acordate măsurile reparatorii menționate în dispoziția nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul com.

Ulmu, jud. Călărași, dar nici despăgubirile bănești acordate de instanța de fond și menținute în apel. Pe cale de consecință, reclamantul intimat este beneficiar al măsurilor reparatorii prevăzute de art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 republicată ce urmează a fi acordate în condițiile art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005. Față de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunțate în cauză și în fond a admite contestația formulată de N.I., a anula dispoziția nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primăria com. Ulmu, jud. Călărași și a constata că acesta este îndrituit la măsurile reparatorii prin echivalent în condițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Ulmu împotriva deciziei nr. 1056 A din 9 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Casează decizia atacată precum și sentința nr. 867 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Călărași, secția civilă, și în fond admite contestația formulată de reclamantul N.I. împotriva dispoziției nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul comunei Ulmu, județul Călărași. Anulează dispoziția menționată și constată că reclamantul N.I. este îndrituit la măsurile reparatorii prin echivalent în condițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, republicată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2006.