ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3443/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 590

din 3 octombrie 2005 a Curții de Cluj s-a admis acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamanta L.M., în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj și în consecință, s-a dispus anularea hotărârii nr.

16323 din 24 februarie 2005, emisă de pârâtă. A fost obligată pârâta să

recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată pentru perioada 12

februarie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde acesteia, drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2005.

S-a apreciat de către

instanță că și etnicii maghiari au avut de suferit în urma persecuțiilor

etnice, dovedite în cauză cu declarațiile martorilor.

Recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva acestei hotărâri a fost admis de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 450 din 8 februarie 2006, a fost casată sentința atacată și

trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru completarea

probatoriului, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Rejudecând cauza în fond, după

casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 231 din 16 mai 2006, a admis acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamanta L.M., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj. A dispus anularea hotărârii nr. 16323 din

24 februarie 2005, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să recunoască reclamantei,

calitatea de persoană refugiată pentru perioada 12 februarie 1944 - 6 martie

1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2005.

În motivarea soluției s-a reținut că

familia reclamantei s-a refugiat în urma cedării Ardealului de Nord, întrucât

și etnicii maghiari au avut de suferit din cauza persecuțiilor etnice.

Și această hotărâre a fost

atacată cu recurs de pârâta

Casa Județeană de Pensii

Cluj,

criticând-o pentru nelegalitate,

susținând, în esență, că reclamanta, de etnie maghiară, nu a făcut dovada

persecuției etnice cu acte oficiale, că familia sa nu a fost nevoită să se

refugieze, schimbul de domiciliu având loc dintr-o localitate liberă, Viișoara,

pe un teritoriu ocupat.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art.

1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Art. 2 din Normele de

aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 prevede că persoană strămutată este

aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice.

Din probele administrate în

cauză rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamantă, din localitatea

Viișoara, județul Cluj și refugierea în Cluj a fost determinată de persecuțiile

etnice care s-au exercitat aspra sa, așa cum rezultă din declarația martorei

T.E., la rândul său, beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

Împrejurarea că reclamanta

este de etnie maghiară, nu prezintă relevanță sub aspectul recunoașterii

statutului de refugiat, deoarece legea nu face o distincție în acest sens, iar

persecuția etnică a fost dovedită.

În consecință, în mod

corect, instanța de fond a apreciat și a reținut că reclamanta are statut de

refugiat, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, completată

și modificată.

Așa fiind, având în vedere

cele mai sus reținute, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 231 din 16 mai 2006 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.