ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3452/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 2226 din 11 martie

2005, reclamantul C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16044, emisă de pârâtă la data de 10

februarie 2005, obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat a

reclamantului și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 258

din 18 aprilie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și,

în consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 16044 din 10 februarie 2005 emisă

de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de

refugiat în perioada 15 mai 1942 - 15 septembrie 1944 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2004.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamantul a făcut dovada susținerilor sale, că minor fiind, a fost

nevoit să se refugieze împreună cu părinții săi, schimbându-și domiciliul, din

cauza persecuțiilor etnice.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis prin decizia nr.

4478 din 22 septembrie 2005, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, sentința atacată a fost casată, fiind trimisă cauza, spre rejudecare,

aceleiași instanțe, pentru completarea probatoriului.

Rejudecând pricina în fond,

după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 128 din 1 martie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 16044 din 10

februarie 2005, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului,

calitatea de refugiat în perioada 15 mai 1942 - 15 septembrie 1944 și să-i

acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2004.

Instanța de fond a reținut

că prin probele administrate, inclusiv declarația martorului T.I. (la rândul

său beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000), reclamantul a dovedit

calitatea sa de refugiat, întrucât, împreună cu familia, a fost nevoit să părăsească

locuința și localitatea de domiciliu, din cauza persecuțiilor etnice.

Și această hotărâre a fost

atacată cu recurs de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că înscrisurile depuse în dosarul cauzei nu

probează calitatea de refugiat a reclamantului, din motive etnice.

Examinând sentința atacată,

în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Dispozițiile art. 1 lit. c)

din actul normativ sunt aplicabile persoanelor care au fost nevoite să-și

părăsească localitatea de domiciliu din teritoriile vremelnic ocupate și să se

refugieze pe teritoriul aflat sub administrație românească, în acest sens fiind

și prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002, de Guvernul

României, în aplicarea O.G. nr. 105/1999.

Așadar, instanța de fond a

reținut în mod corect că reclamantul C.P., născut la data de 14 martie 1938, în

satul Bedeciu, județul Cluj, are calitatea de persoană refugiată și beneficiază,

ca atare, de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În consecință, soluția

adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat,

urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 128 din 1

martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.