ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3452/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 2226 din 11 martie 2005, reclamantul C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16044, emisă de pârâtă la data de 10 februarie 2005, obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat a reclamantului și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 258 din 18 aprilie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și, în consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 16044 din 10 februarie 2005 emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 mai 1942 - 15 septembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2004. În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul a făcut dovada susținerilor sale, că minor fiind, a fost nevoit să se refugieze împreună cu părinții săi, schimbându-și domiciliul, din cauza persecuțiilor etnice.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis prin decizia nr. 4478 din 22 septembrie 2005, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, sentința atacată a fost casată, fiind trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru completarea probatoriului. Rejudecând pricina în fond, după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 128 din 1 martie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 16044 din 10 februarie 2005, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 mai 1942 - 15 septembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2004. Instanța de fond a reținut că prin probele administrate, inclusiv declarația martorului T.I. (la rândul său beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000), reclamantul a dovedit calitatea sa de refugiat, întrucât, împreună cu familia, a fost nevoit să părăsească locuința și localitatea de domiciliu, din cauza persecuțiilor etnice. Și această hotărâre a fost atacată cu recurs de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că înscrisurile depuse în dosarul cauzei nu probează calitatea de refugiat a reclamantului, din motive etnice. Examinând sentința atacată, în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., se constată că recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Dispozițiile art. 1 lit. c) din actul normativ sunt aplicabile persoanelor care au fost nevoite să-și părăsească localitatea de domiciliu din teritoriile vremelnic ocupate și să se refugieze pe teritoriul aflat sub administrație românească, în acest sens fiind și prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002, de Guvernul României, în aplicarea O.G. nr. 105/1999. Așadar, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul C.P., născut la data de 14 martie 1938, în satul Bedeciu, județul Cluj, are calitatea de persoană refugiată și beneficiază, ca atare, de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000. În consecință, soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 128 din 1 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.