ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5273/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5273/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 13 din 17
ianuarie 2003 a Tribunalului Buzău a fost respinsă ca nefondată contestația
formulată de R.G. împotriva deciziei nr. 12 din 19 octombrie 2001, emisă de SC
R. SA Buzău, prin care i-a fost respinsă notificarea referitoare la restituirea
terenului în suprafață de 2830 mp, pe care a fost construită în anul 1960
Fabrica de Mase Plastice, după demolarea casei părintești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut în esență că terenul în litigiu a aparținut lui I.I., fiind preluat de
stat cu titlu valabil, în baza Decretului nr. 422/1960 și cu plata
despăgubirilor corespunzătoare.
S-a constatat că cel în cauză nu
este succesorul proprietarului expropriat, tatăl acestuia fiind R.I.
Apelul declarat de reclamant
împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 111 din
15 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
S-a reținut de asemenea că cel în
cauză nu a făcut dovada că este moștenitorul persoanei expropriate.
La 5 decembrie 2006 R.G. a declarat un
nou apel împotriva sentinței civile nr. 13 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului
București.
Prin decizia nr. 37 din 25 ianuarie
2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, a fost respins apelul ca
inadmisibil, avându-se în vedere că cel în cauză exercitase această cale de
atac, ce fusese respinsă anterior.
Împotriva acestei decizii, de
respingere a apelului ca inadmisibil, reclamantul a declarat recursul de față:
în motivarea căruia a arătat că cere să fie despăgubit pentru terenul
expropriat, întrucât este în vârstă și bolnav și deși a edificat o casă pe
terenul dat de SC R. SA, după 16 ani locuința i-a fost demolată de Primăria
orașului Buzău.
Recursul nu este întemeiat, urmând a
fi respins ca atare.
Așa cum rezultă și din expunerea
rezumativă a lucrărilor dosarului, recursul de față este îndreptat împotriva
deciziei dată de Curtea de Apel Ploiești, învestită pentru a doua oară cu
judecarea apelului.
Potrivit art. 282 alin. (1) C. proc.
civ. hotărârile date în primă instanță de tribunal, sunt supuse apelului la
curtea de apel. Textul prevede deci posibilitatea atacării cu apel a unei
hotărâri dată de o instanță de fond, fiind exclusă exercitarea în mod repetat a
aceleiași căi de atac.
În aceste condiții, rezultă că în
mod judicios a fost soluționat cel de al doilea apel declarat în cauză, fiind
respins ca inadmisibil, astfel că recursul de față este nefondat, urmând a fi
respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamantul R.G. împotriva deciziei nr. 37 din 25 ianuarie 2007 a Curții de
Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 28 iunie 2007.