ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5273/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 13 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Buzău a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de R.G. împotriva deciziei nr. 12 din 19 octombrie 2001, emisă de SC R. SA Buzău, prin care i-a fost respinsă notificarea referitoare la restituirea terenului în suprafață de 2830 mp, pe care a fost construită în anul 1960 Fabrica de Mase Plastice, după demolarea casei părintești. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că terenul în litigiu a aparținut lui I.I., fiind preluat de stat cu titlu valabil, în baza Decretului nr. 422/1960 și cu plata despăgubirilor corespunzătoare.

S-a constatat că cel în cauză nu este succesorul proprietarului expropriat, tatăl acestuia fiind R.I. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 111 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. S-a reținut de asemenea că cel în cauză nu a făcut dovada că este moștenitorul persoanei expropriate. La 5 decembrie 2006 R.G. a declarat un nou apel împotriva sentinței civile nr. 13 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului București. Prin decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, a fost respins apelul ca inadmisibil, avându-se în vedere că cel în cauză exercitase această cale de atac, ce fusese respinsă anterior.

Împotriva acestei decizii, de respingere a apelului ca inadmisibil, reclamantul a declarat recursul de față: în motivarea căruia a arătat că cere să fie despăgubit pentru terenul expropriat, întrucât este în vârstă și bolnav și deși a edificat o casă pe terenul dat de SC R. SA, după 16 ani locuința i-a fost demolată de Primăria orașului Buzău. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare. Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, recursul de față este îndreptat împotriva deciziei dată de Curtea de Apel Ploiești, învestită pentru a doua oară cu judecarea apelului. Potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date în primă instanță de tribunal, sunt supuse apelului la curtea de apel.

Textul prevede deci posibilitatea atacării cu apel a unei hotărâri dată de o instanță de fond, fiind exclusă exercitarea în mod repetat a aceleiași căi de atac. În aceste condiții, rezultă că în mod judicios a fost soluționat cel de al doilea apel declarat în cauză, fiind respins ca inadmisibil, astfel că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.G. împotriva deciziei nr. 37 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2007.