ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8885/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 septembrie 2005, reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU SPORT a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că imobilul identificat sub denumirea „Complex Vega” situat în Municipiul Ploiești, județ Prahova, în suprafață totală construită de 2630 mp, face parte din inventarul bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin H.G. 1129 din 30 noiembrie 2004, se află în administrarea Agenției Naționale pentru Sport și în administrarea a Clubului sportiv „Petrolul” Ploiești. Prin sentința civilă 7671 din 10 februarie 2005, Judecătoria Ploiești a declinat competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată are un obiect evaluabil în bani, că valoarea imobilului astfel cum a fost indicată de reclamantă este de 1.693.325,46 RON și că, în raport de această valoare sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005. Prin sentința civilă nr. 944 Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R. SA și, totodată, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă împotriva acesteia. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele: Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. MO3/1447 s-a atestat dreptul de proprietate al SC V. SA PRAHOVA, înființată prin H.G.

nr. 1900/1990 asupra terenului în suprafață de 747702,63 mp Pârâta SC R. SA BUCUREȘTI are calitate procesuală pasivă întrucât în C.F., imobilul construcție-bazin, cu privire la care se solicită constatarea dreptului de administrare, figurează înscris pentru SC R.R. SA PLOIEȘTI. În ceea ce privește acțiunea reclamantei, aceasta este inadmisibilă, deoarece în baza art. 1 și art. 6 din H.G. nr. 834/1991, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului ce-l deține, societatea comercială cu capital de stat trebuie să obțină avizarea documentației tehnice din partea Compartimentului de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, ținând seama de avizul conform al compartimentului urbanism.

Acest certificat de atestare al dreptului de proprietate servește înscrierii terenului în registrul unic la terenurilor societăților comerciale și nu pentru dobândirea dreptului de proprietate. În acest context, Agenția Națională pentru Sport avea posibilitatea de a urma procedura administrativă instituită de dispozițiile H.G. nr. 834/1991, acțiunea în constatarea dreptului de administrare nefiind admisibilă. Prin decizia nr. 30 din 6 martie 2006 Curtea de Apel Ploiești a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata SC R. SA și, totodată, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost invocată de pârâtă pentru prima dată în fața Tribunalului, care a respins-o.

Excepția a fost reiterată și în apel, dar nu poate fi admisă în condițiile în care pârâta nu a apelat sub nici un aspect hotărârea instanței de fond. În ce privește apelul, Curtea a reținut că acesta este nefondat, deoarece din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâta nu contestă nici un moment dreptul de proprietate al statului și de administrare al reclamantei asupra imobilului construcție în litigiu, iar pe de altă parte reclamanta nu contestă nici ea dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului teren pe care se află construcția menționată. În aceste condiții nu-și găsește justificarea promovarea unei acțiuni în constatarea unui drept de administrare stabilit prin lege și necontestat de pârâtă.

Împotriva deciziei declarat recurs reclamanta, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că decizia este dată cu aplicarea greșită a legii și nu cuprinde motivele pe care se sprijină. În realitate, contrar celor reținute de instanța de apel, reclamanta justifică promovarea acțiunii în justiție, deoarece s-a respins o cerere de întabulare a dreptului de proprietate a Clubului Sportiv „Petrolul”, cu privire la imobilul în litigiu. Deși instanța a reținut că toate susținerile părților converg către recunoașterea dreptului de administrare al reclamantei, instanța respinge cererea, făcând o aplicare greșită a legii și fără a arăta motivele pe care se sprijină.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Contrar susținerilor recurentei, decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar acestea nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura cauzei pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În ceea ce privește raporturile dintre părți, Curtea de Apel reține inadmisibilitatea acțiunii în constatare din împrejurarea că pârâta nu contestă dreptul de administrare al reclamantei asupra imobilului construcție, iar reclamanta nu contestă dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului teren pe care se află construcția menționată. În ceea ce privește calitatea pârâtei de proprietară a terenului pe care se află construcția în litigiu, pârâta s-a apărat în mod constant, invocând lipsa calității procesuale pasive, cu argumentul că terenul în litigiu a fost până în anul 2002 în proprietatea sa, dar nu mai este.

În acest sens, a invocat și a depus la dosar în copie, încheierea nr. 12423 din 1 octombrie 2003 a Judecătoriei Ploiești, Biroul de Carte funciară, conform căreia terenul înscris în C.F., pe care reclamanta pretinde că se află construcția, a fost înscris cu titlu de drept de proprietate în favoarea SC R.R. SA. Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate asupra terenului este întabulat în Cartea funciară pe numele altui proprietar decât pârâta SC R. SA BUCUREȘTI, care a fost chemată în judecată tocmai în considerarea calității de proprietară a terenului pe care se situează construcția al cărei drept de administrare îl reclamă și urmărește să-l întabuleze reclamanta. În raport de această situație, în mod greșit atât prima instanță cât și instanța de apel au respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

De asemenea, în mod greșit instanța de apel a considerat că, pentru valorificarea acestei excepții, pârâta ar fi trebuit să atace hotărârea primei instanțe. Cum prima instanță respinsese acțiunea reclamantei, pârâta nu avea interes să declare apel, însă avea interesul să invoce, cum de altfel a și făcut-o, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție care, fiind de ordine publică, putea fi, de altfel, invocată și direct în căile de atac. Având în vedere că nu există identitate între persoana pârâtei chemate în judecată SC R. SA BUCUREȘTI și persoana juridică ce figurează ca proprietară a terenului SC R.R. SA, instanța de recurs va constata că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată și face de prisos analiza pe fond a criticii de nelegalitate a hotărârii întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, este lipsit de relevanță dacă pârâta SC R. SA BUCUREȘTI neagă sau nu dreptul de administrare al reclamantei și, implicit, îndreptățirea la întabulare a acestuia de către reclamantă, câtă vreme pârâta nu este proprietara terenului pe care se află construcția, proprietară pe care reclamanta a intenționat să o cheme în judecată. Pentru aceste considerente care înlocuiesc motivarea deciziei instanței de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție va menține decizia atacată și, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R. SA București. Respinge recursul declarat de reclamanta Agenția Națională pentru Sport împotriva deciziei civile nr. 30 din 6 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2006.