ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8885/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8885/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5
septembrie 2005, reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU SPORT a
chemat în judecată pe pârâta SC R. SA solicitând instanței ca, prin
hotărârea ce o va pronunța, să constate că imobilul
identificat sub denumirea „Complex Vega” situat în Municipiul Ploiești,
județ Prahova, în suprafață totală construită de 2630
mp, face parte din inventarul bunurilor din domeniul public al statului aprobat
prin H.G. 1129 din 30 noiembrie 2004, se află în administrarea
Agenției Naționale pentru Sport și în administrarea a Clubului
sportiv „Petrolul” Ploiești.
Prin sentința civilă 7671
din 10 februarie 2005, Judecătoria Ploiești a declinat
competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova,
secția civilă.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că cererea de chemare în
judecată are un obiect evaluabil în bani, că valoarea imobilului
astfel cum a fost indicată de reclamantă este de 1.693.325,46 RON
și că, în raport de această valoare sunt aplicabile
dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 219/2005.
Prin sentința civilă nr.
944 Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins ca neîntemeiată
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R. SA
și, totodată, a respins ca inadmisibilă acțiunea
formulată de reclamantă împotriva acesteia.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin certificatul de atestare a
dreptului de proprietate nr. MO3/1447 s-a atestat dreptul de proprietate al SC V.
SA PRAHOVA, înființată prin H.G. nr. 1900/1990 asupra terenului în
suprafață de 747702,63 mp
Pârâta SC R. SA BUCUREȘTI are
calitate procesuală pasivă întrucât în C.F., imobilul
construcție-bazin, cu privire la care se solicită constatarea
dreptului de administrare, figurează înscris pentru SC R.R. SA
PLOIEȘTI.
În ceea ce privește
acțiunea reclamantei, aceasta este inadmisibilă, deoarece în baza
art. 1 și art. 6 din H.G. nr. 834/1991, pentru stabilirea dreptului de
proprietate asupra terenului ce-l deține, societatea comercială cu
capital de stat trebuie să obțină avizarea documentației
tehnice din partea Compartimentului de Urbanism și Amenajarea
Teritoriului, Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului,
ținând seama de avizul conform al compartimentului urbanism.
Acest certificat de atestare al
dreptului de proprietate servește înscrierii terenului în registrul unic
la terenurilor societăților comerciale și nu pentru dobândirea
dreptului de proprietate.
În acest context, Agenția
Națională pentru Sport avea posibilitatea de a urma procedura
administrativă instituită de dispozițiile H.G. nr. 834/1991,
acțiunea în constatarea dreptului de administrare nefiind admisibilă.
Prin decizia nr. 30 din 6 martie
2006 Curtea de Apel Ploiești a respins excepția lipsei
calității procesuale pasive invocată de intimata SC R. SA
și, totodată, a respins ca nefondat apelul declarat de
reclamantă împotriva sentinței.
Pentru a decide astfel, Curtea de
Apel a reținut următoarele:
Excepția lipsei
calității procesuale pasive a fost invocată de pârâtă
pentru prima dată în fața Tribunalului, care a respins-o.
Excepția a fost reiterată
și în apel, dar nu poate fi admisă în condițiile în care pârâta
nu a apelat sub nici un aspect hotărârea instanței de fond.
În ce privește apelul, Curtea a
reținut că acesta este nefondat, deoarece din înscrisurile depuse la
dosar rezultă că pârâta nu contestă nici un moment dreptul de
proprietate al statului și de administrare al reclamantei asupra
imobilului construcție în litigiu, iar pe de altă parte reclamanta nu
contestă nici ea dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului teren
pe care se află construcția menționată.
În aceste condiții nu-și
găsește justificarea promovarea unei acțiuni în constatarea unui
drept de administrare stabilit prin lege și necontestat de pârâtă.
Împotriva deciziei declarat recurs
reclamanta, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 7
și 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că
decizia este dată cu aplicarea greșită a legii și nu
cuprinde motivele pe care se sprijină.
În realitate, contrar celor
reținute de instanța de apel, reclamanta justifică promovarea
acțiunii în justiție, deoarece s-a respins o cerere de întabulare a
dreptului de proprietate a Clubului Sportiv „Petrolul”, cu privire la imobilul
în litigiu.
Deși instanța a
reținut că toate susținerile părților converg
către recunoașterea dreptului de administrare al reclamantei,
instanța respinge cererea, făcând o aplicare greșită a
legii și fără a arăta motivele pe care se sprijină.
Recursul este nefondat și
urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor
recurentei, decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază,
iar acestea nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura
cauzei pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7
C. proc. civ.
În ceea ce privește raporturile
dintre părți, Curtea de Apel reține inadmisibilitatea
acțiunii în constatare din împrejurarea că pârâta nu contestă
dreptul de administrare al reclamantei asupra imobilului construcție, iar
reclamanta nu contestă dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului
teren pe care se află construcția menționată.
În ceea ce privește calitatea
pârâtei de proprietară a terenului pe care se află construcția
în litigiu, pârâta s-a apărat în mod constant, invocând lipsa
calității procesuale pasive, cu argumentul că terenul în litigiu
a fost până în anul 2002 în proprietatea sa, dar nu mai este.
În acest sens, a invocat și a
depus la dosar în copie, încheierea nr. 12423 din 1 octombrie 2003 a
Judecătoriei Ploiești, Biroul de Carte funciară, conform
căreia terenul înscris în C.F., pe care reclamanta pretinde că se
află construcția, a fost înscris cu titlu de drept de proprietate în
favoarea SC R.R. SA.
Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate
asupra terenului este întabulat în Cartea funciară pe numele altui
proprietar decât pârâta SC R. SA BUCUREȘTI, care a fost chemată în
judecată tocmai în considerarea calității de proprietară a
terenului pe care se situează construcția al cărei drept de
administrare îl reclamă și urmărește să-l întabuleze
reclamanta.
În raport de această
situație, în mod greșit atât prima instanță cât și
instanța de apel au respins excepția lipsei calității
procesuale pasive a pârâtei.
De asemenea, în mod greșit instanța
de apel a considerat că, pentru valorificarea acestei excepții,
pârâta ar fi trebuit să atace hotărârea primei instanțe.
Cum prima instanță
respinsese acțiunea reclamantei, pârâta nu avea interes să declare
apel, însă avea interesul să invoce, cum de altfel a și
făcut-o, excepția lipsei calității procesuale pasive,
excepție care, fiind de ordine publică, putea fi, de altfel,
invocată și direct în căile de atac.
Având în vedere că nu
există identitate între persoana pârâtei chemate în judecată SC R. SA
BUCUREȘTI și persoana juridică ce figurează ca
proprietară a terenului SC R.R. SA, instanța de recurs va constata
că excepția lipsei calității procesuale pasive este
întemeiată și face de prisos analiza pe fond a criticii de
nelegalitate a hotărârii întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9
C. proc. civ.
Astfel, este lipsit de
relevanță dacă pârâta SC R. SA BUCUREȘTI neagă sau nu
dreptul de administrare al reclamantei și, implicit,
îndreptățirea la întabulare a acestuia de către reclamantă,
câtă vreme pârâta nu este proprietara terenului pe care se află
construcția, proprietară pe care reclamanta a intenționat
să o cheme în judecată.
Pentru aceste considerente care
înlocuiesc motivarea deciziei instanței de apel, Înalta Curte de
Casație și Justiție va menține decizia atacată
și, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de
reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtei SC R. SA București.
Respinge recursul declarat de
reclamanta Agenția Națională pentru Sport împotriva deciziei
civile nr. 30 din 6 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 noiembrie 2006.